luni, 27 decembrie 2010

Ieri si azi


In vremea "raposatului", vedeam 2 portocale pe an. De craciun. (Le primea tata de la sindicat...) Si pe langa portocale, se mai nimerea cate o ciocolata cat degetul mare, cu un tractor pe ea. Sau una un pic mai mare decat o pralina. Aia avea o poza cu scufita sau cu lupul... (Daca era un an bun, mai vedeam napolitane sau pufarini in pungulita de mos. Daca nu, nu.)

Azi ciocolata nu mai e un lux. Ai pofta, te duci si-ti cumperi, indiferent daca e Craciun, Paste sau o zi obisnuita... Iar daca tot vine -din cand in cand- Craciunul toti copilasii capata ciocolata. Muuuuulta. Piticiul meu a reusit sa "adune" cel putin 2 kile de ciocolata in zilele care au trecut. Sub toate formele: mosi craciuni, praline, ciocolata fina, bomboane de pom...


E frumos sa primesti cadouri, e delicioasa ciocolata... Dar nu mai are nimic special... Ajunge aruncata intr-un colt... expira, "se mahneste" si sfarseste in cosul de gunoi...

Iar cei care si-ar dori sa guste macar o bucata... la ei se mai gandeste cineva?

sursa: http://agenda-mea.blogspot.com
http://www.thechocolatestore.com

miercuri, 22 decembrie 2010

Faze (de plansul lumii) cu elEna la volan

-Doamna, ce tremurati asa cand parcati cu spatele?
-De-aia ca nu vad. As vrea sa pot vedea inclusiv SUB rotile masinii. Daca e un copil acolo?
-Pai dumneavoastra va lasati copilul sub rotile masinilor?
-Nu
-Si-atunci?
-Pai poate alte mame ii lasa...

-Acuma suntem in panta sau nu?
-Da io de unde sa stiu?

-Limita de viteza e 50km/h, de ce mergeti cu 30?
-Oare nu se termina abrupt strada si cand in gol?

-Limita de viteza e de 100, de ce mergeti cu 80?
-Stiti... nu vad mai mult de 10m in fata... am senzatia ca se prabusesc peretii tunelului pe mine...

-E o senzatie deosebit de placuta sa ai sub control atatia cai-putere, nu?
-Ce vorbiti? Ui' ce usor pot omori, numai sa clipesc din ochi, ca-mi si sare un om sub roti!

-Da' ce puneti frana asa dintr-o data?
-Doamnaaaaaaaaa, e ROOOOOOOOOSU!
-Ceapa lui de semafor, ca doar o fost verde!

In 60 de ore de conducere, sarmanul meu instructor a zbierat de doua ori. E nesimtit? No, era sa-l omor de-aia a tipat. Eu cred ca, in rest, isi facea cruce cu limba... ca de zis ceva de genul "femeie, esti dusa!" n-a zis...

MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNA

Cand tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia.
I-ai multumit plangand toata noaptea.

Cand tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cand ea te chema.

Cand tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncand farfuria pe jos.

Cand tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorand masa din sufragerie.

Cand tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.

Cand tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigand nu merg.

Cand tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.

Cand tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapand-o in poala.

Cand tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.

Cand tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.

Cand tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rand.

Cand tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.

Cand tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.

Cand tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare.

Cand tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,
I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.

Cand tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina.
I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.

Cand tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.

Cand tu aveai 18 ani ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stand la petrecere pina in zori.

Cand tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.

Cand tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intalnesti cu vreo fata.
I-ai multumit spunandu-i "Nu-i treaba ta!"

Cand tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunandu-i "Nu vreau sa fiu ca tine!"

Cand tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intrebandu-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.

Cand tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urita.

Cand tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunandu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"!

Cand tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plans si ti-a spus cit de mult te iubea.
I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.

Cand tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunandu-i "Lucrurile sunt diferite acum"

Cand tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.

Cand tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor...

sursa: http://alicegeorgiana.blogspot.com/

marți, 21 decembrie 2010

Octavian Goga, Rugăciune

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,
În veci spre cei rămaşi în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minţii mele taina
Şi legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu de-a pururi
Tăria urii şi-a iubirii.
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Şi de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maştere şi rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Şi gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliţii-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară...
Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.

În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Şi cum sub bolta lui aprinsă,
În smalţ de fulgere albastre,
Încheagă-şi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.

sursa: http://www.romanianvoice.com

Retrospectiva: .......ultimii 30 de ani..........

Topul celor mai dificile incercari
Locul 1: examenul de dinamica fluidelor (picat in repetate randuri)
Locul 2: carnetul de soferi (inghetam de frica de cate ori trebuia sa merg la orele de conducere -pentru ca mi-am dat seama cat de usor poti omori cand esti la volan- pana o fosta colega, Moni, m-a trezit cu ideea "la volan trebuie sa fii barbat!")
Locul 3: nasterea (urli, sufli si impingi, da' se merita)


Topul celor mai mari realizari

Locul 1: din carti scrise de fosti puscariasi, am invatat ca libertatea nu poate fi ingradita de peretii unei celule. Asa a inceput fericirea.
Locul 2: am invatat sa tac naibii din gura. Dar inca nu tac asa mult cat mi-as dori...
Locul 3: am reinceput sa gasesc si sa citesc carti interesante. (Intr-un timp am crezut ca n-o sa mai citesc niciodata; toate cartile mi se pareau la fel...)
Locul 4: "de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte"
Locul 5: suntem tot timpul manipulati. Si-i manipulam pe cei din jur tot timpul, indiferent daca ne dam sau nu seama. Si cand ne dam seama ca manipulam cu succes, sa nu exageram in detrimentul celorlalti.

Cel mai frumos compliment pe care l-am primit vre-o data
Locul 1: odata mi s-a spus (referitor la Pompi) "se vede ca acest copil este nascut din dragoste!"
Locul 2: "mama departamentului" (nu, nu eram mama: eram studenta si aveam grija de toti studentii)


Cel mai cald moment din viata:

Locul ZERO: fiecare zi. Mi-s fericita rau, ce mai!
Locul 1: nasterea
Locul 2: aveam 8 ani si tata m-a luat de la spital cu forta, cu toate ca nu mi se vindecase hepatita si nici nu erau sperante sa se vindece.

Inventia mileniului:
Locul 1: concediul medical
Locul 2: zacusca
Locul 3: ochelarii


Ce cred eu ca este porcaria mileniului:

LOCUL ZERO: ca oamenii nu sunt egali. (Nici in fata legii, nici in fata societatii, nicaieri) Si ca asta ni se pare normal, atata vreme cat este in favoarea noastra.
Locul 1: ca sunetm intoleranti (cu neputintele celor batrani, cu slabiciunile/atitudinea celuilat sex, cu alte religii sau culturi, sau mentalitati decat ale noastre, etc.)
Locul 2: ca suntem prea toleranti (cu noi insine, cu hotia, cu minciuna, cu sclavagismul modern)
Locul 3: ca avem masina de spalat haine/vase in loc de covata, aspirator in loc de matura, pampers in loc de scutece de panza, etc., toate astea ca sa economisim timp. Si la urma ne plictisim de moarte.

Cea mai slaba carte ce mi-a cazut in mana
Locul 1: Zwischen Stillettos und Schlabberlatz
Locul 2: Alchimistul
Locul 3: Enigma Otiliei
Locul 4: Proud and Prejudice

luni, 20 decembrie 2010

Fetita cu chibriturile

Era un ger grozav; ningea şi incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela şi pe intunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul gol, şi cu picioarele goale. Avusese ea doar nişte papuci cand plecase de-acasă, dar nu-i folosiseră mult: erau nişte papuci mari, pe care mama ei ii rupsese aproape, şi erau aşa de largi pentru ea, incat mititica-i pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde cat p-aci era să fie strivită intre două trăsuri. Unul din papuci nici nu-l mai găsise, iar celălalt il luase un băiat care zicea că vrea să facă din el leagăn pentru copilul lui, cand o avea şi el unul.
Fetita mergea cu picioarele ei goale, rosii-vinete de frig; si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic, si n-avea prin urmare nici un ban; si-i era foame si frig tare. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai, care se incretea frumos pe langa ceafa, dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Luminile straluceau pe la ferestre, miros de fripturi se raspandea in strada; era ajunul Anului Nou, iata la ce se gandea ea.
Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case, din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. Isi stranse piciorusele sub dansa. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult, si totusi nu-i venea sa se duca acasa; aducea inapoi toate chibriturile, si nici un banut macar. Tatal ei are s-o bata; si afara de asta, si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie, cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu zdrente vechi. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. Dac-ar indrazni sa scoata unul, numai unul din cutie, sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni, si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica, tinu manuta deasupra flacarii. Ce lumina ciudata. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de arama. Inauntru ardea focul si era asa de cald; dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele; flacara se stinse si soba pieri; fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana.

Harscai un altul, care se aprinse, straluci, si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba, pe care sclipeau portelanuri subtiri; in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut; si, lucru de necrezut, deodata gasca sari de pe masa, si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros.
Mai aprinse inca unul. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun; e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi, si poze de tot felul, ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor, pareau ca-i zambesc. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus, tot mai sus, si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer.
"A murit cineva", isi zise micuta; caci bunica ei, care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia, ii spusese adesea: "Cand cade o stea, un suflet se inalta la Dumnezeu".
Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare, in mijlocul careia era bunica ei in picioare, si era asa de stralucitoare, o privea bland si duios!
- Bunica, striga fetita, ia-ma cu tine. Cand s-o stinge chibritul, stiu ca n-o sa te mai vad. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier, ca si gasca fripta, ca si frumosul pom de Craciun. Şi aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie, caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. Se facu o lumina ca ziua. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa, asa de mare. Ea lua pe fetita in bratele ei, si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea, asa sus, asa sus, si nu mai era acolo nici frig, nici foame, nici griji; erau la Dumnezeu.
Dar in coltul dintre cele doua case, cand se lumina de ziua, zacea jos fetita, cu obrajii rosii, cu zambetul pe buze... moarta, moarta de frig, in cea din urma noapte a anului. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsa.
"A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata, si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica, in ziua Anului nou.

sursa: http://www.parinti.com

vineri, 17 decembrie 2010

...politicos...

Pe vremuri demult apuse, cand abea aterizasem proaspat in Stuttgart ma iritau cam multe.

Faptul ca in tramvai/autobuz oamenii nu vorbesc intre ei. Fiecare om are fie casti pe urechi, fie o carte in mana, unul se uita pe geam, altul atipeste... dar nu vorbeste nimeni cu nimeni... Iar pentru o guraliva ca mine... mda. (In Cluj in tramvai -de exemplu- din centru pana pe "muncii" auzeai discutate toate stirile din seara precedenta. Plus starea vremii. Plus scorurile de la meciuri...)


Ca politetea la ei, nu era aceeasi cu cea de la noi
(in amfiteatre se mananca in timpul cursului-decent si in liniste, dar se mananca. Colegului de munca de varsta lu' tata i te adresezi "tu", nu "dumneavoastra", altfel il jignesti, etc. etc.)
O data m-am ridicat in tramvai sa cedez locul unei doamne mai in varsta... La care ea, indignata:
-Vai de mine, doar nu ma credeti intr-ATAT de batrana!
(Apropos, "politicos" are de-aface cu "politica"?)


Un baietel in fata mea se ridica sa lase locul unui doamne. La care maica-sa:
-Sezi binisor. Am platit bilet!
Dupa cateva statii, coboara amandoi. O doamna langa mine:
-Stiti, o femeie care isi impinge copilul la egoism nu stie ca in curand are sa devina victima acestei cresteri...

joi, 16 decembrie 2010

Parintele Tanase

"Trăim o criză foarte profundă, nu aceasta financiară de care se face atâta caz..."

"Toate imperiile au căzut când au lovit maternitatea. Vă spun un lucru care m-a contrariat foarte tare. Persoanele care sunt demnitari, ocârmuitori în mari instituţii ale statului, la serviciu fac toate mizeriile astea de care vorbim, iar în particular merg la biserică, donează bani la mânăstiri, se închină prin pelerinaje şi altele asemenea. Este o duplicitate care derutează multă lume. În creştinismul primar lucrurile erau foarte precise: ori credeai, ori nu credeai. Dacă erai credincios, te omorau, dacă nu credeai, n-aveai probleme. La ora actuală, e voie să crezi, să mergi la biserică, să faci de toate, dar nu este voie să afectezi libertatea celuilalt. Care libertate?"

"Eu am pronunţat la televiziune cuvântul curvar. O doamnă psiholog m-a întrebat: „Părinte, în ce eră trăiţi dumneavoastră de vă pronunţaţi aşa?” „Dar cum să mă pronunţ?”, am întrebat eu, că vocabula asta este în dicţionar. A zis: „Relaţii sexuale”. Păi, relaţii sexuale au lăcustele. Oamenii, ori sunt cununaţi, ori sunt necununaţi. Cei cununaţi la biserică formează o familie, dacă nu, sunt doi care curvesc."

"E o problemă. Omul nu poate cu uşurinţă să aleagă binele de rău. Trăim vremuri de gravă amestecare, de confuzii ale valorilor şi reperelor. Cine are urechi de auzit, să audă, cine are ochi de văzut, să vadă! Din mila lui Dumnezeu, fiecare e zdravăn la cap, e integru fizic şi psihic, fiecare poate analiza şi alege soluţia cea mai potrivită pentru el."

sursa: http://www.provitaconstanta.ro

marți, 14 decembrie 2010

CRÃCIUNUL COPIILOR de Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun, din cer de-acolo,
Sa le stie toate, toate.

Uite cum: Va spune Badea...
Iarna'n noapte, pe zapada,
El trimite câte-un înger
La fereastra ca sa vada...

Ingerii se uita'n casa
Vad si spun, iar mosul are
Colo'n cer, la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare...
Si de-acolo stie Mosul,
Cã-i siret el, lucru mare.

COLINDÃTORII de George Cosbuc

Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce

Cum sta pe paie'n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.

Si-auzi! Rasar cantari acum,
Franturi dintr'o colinda,
Si vin mereu, s'opresc in drum,
S-aud acum in tinda -

Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se'ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c'a murit…
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum e'n cer suit
Si judeca pamantul.

Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul -
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si'n fase mic pe Domnul.

Departe, in Uganda

(Vreau sa va marturisesc sincer ca in capitala Ugandei, in Kampala, am vazut in total 3 sau 4 copii ai strazii, cu toate ca am locuit aici vreo doua saptamani... Va rog sa nu va inchipuiti aceasta tara asa cum apar multe din tarile africane in mass-media)

Am vrut neaparat sa vad un orfelinat, pentru ca stiam ca orfani sau copii abandonati exista -asa cum exista si in alte tari, civilizate sau nu. Am vrut sa vad cu ochii mei cum traiesc, unde se joaca, unde dorm, cine ii mangaie cand isi julesc genunchii... Am urmat un indicator ce ne ducea spre "sanyu babies", casa copiilor fericiti. O curte imensa, cladiri frumoase, spatii verzi ingrijite, groapa cu nisip, jucarii, hinti... totul imprejmuit de un gard inalt de beton. O doamna pe care o gasim la birou, ne arata poze pe hol: copii nou-nascuti... "sanyu babies" are in jur de 25-30 de copii, de la cei de cateva saptamani, pana la cativa anisori...

Hai sa intram inauntru sa vedem cum e. O curatenie ca in farmacie. Niste camere primitoare, racoroase cu patuturi. Intr-o camera mai mare, niste doamne -pe post de mamici- hraneau cu biberonul sugarii (am vazut si "mamici" adolescente albe, probabil faceau voluntariat). La doua masute, niste ghemotoace cu ochii de carbune mancau cu manuta lor. Clipeau atat de rar ca-mi pareau impietriti cu ochii pe noi... Atat de mici si de cuminti...

Pentru o fractiune de secunda, mi-am vazut si puiul ca fiind unul dintre ei, sezand la masa cu degetele in farfurie. Asa ca, dintr-o data, au devenit copiii mei. I-as fi strans pe toti la piept, le-as fi mangaiat crestetul, i-as fi hranit cu mana mea... Numai sa ma fi tinut balamalele.

Incepusera sa-mi arda ochii, mi-am strans tare puiul la piept si-am iesit afara plangand ca o descreierata... In urma mea, am simtit cum ma mustra in gand barbatu-meu: "nu tu ai vrut sa vii aici? Acum stai si te uita, de ce fugi?"

-De ce plange doamna, Sir?
-Nu stiu... se balbaie barbatu-meu
-Copiii de aici o duc tare bine, vedeti si dumneavoastra: lor nu le lispeste absolut nimic... Avem aici un colt de rai pentru ei... Doamna nu are de ce sa-si faca griji... Eh, de-ar creste totii copiii din lume ca cei de-aici... Nici ai mei acasa, nu au asa ceva...


"E drept doamna, nu au lux, dar au..."
...ah, are vre-un rost?

Poate intr-adevar copiii o duc bine... poate nici o "mamica" nu-si face treaba ca pe-un job de 8 ore, ci se ingrijeste de ei cu trup si suflet. Poate...
http://www.sanyubabies.com/Casestudies.html

PS
Daca aveti vre-un orfelinat langa voi, si daca aveti un gram de caldura de daruit, jertfiti-va 10 minute din viata si mergeti pana acolo... Poate maine, copiii nostri sunt cei care sed la masute... si tare s-ar bucura sa vada macar un zambet...

About me and others

I sleep in a bed. Others sleep in the slams, on the floor, in the bush...

I brush my teeth. Others don't have them any longer.

I eat and throw the rests in the trash. Others dream about food and fall asleep hungry.

Can you imagine, I flash the toilette with clear water. While others drink brown water from the swamps...

luni, 13 decembrie 2010

Ce zic altii

Oscar wilde: America is the only country that went from barbarism to decadence without civilization in between.

“There is an unbelievable sanitising of society going on that seems to have universal approval. What scares me is that everyone is for eradicating something, whether it’s smoking or prostitution or something else, but they have nothing to offer in return. People will end up suffocating because they’ve been forced to give up everything.” Michel Houellebecq

Sursa: http://eugenhriscu.ro/

duminică, 5 decembrie 2010

Sa nu legi gura boului care treiera. Da' sa i-o legi aluia, de-i zice "3rd class citizen"

Lami e azilant. In Germania. Daca esti azilant, nu ai nici un drept de munca. Primesti un loc de cazare, niste bonuri cu care iti poti cumpara de-ale traiului si un numar de dosar... care n-o sa fie solutionat niciodata -cel putin atata vreme cat n-ai un avocat. Si cum n-ai bani, n-ai nici avocat...



Lami sta in dormitor si numara scamele de pe covor...

Intr-o buna zi, a ajuns la concluzia ca ramanand astfel, are sa innebuneasca.  La fel cum a innebunit colegul de la etaj."...Si ce s-or face ai mei, acasa?" Un coleg ii spune ca exista posibilitatea sa lucreze la McDonald. Pentru maxim 400 de euro pe luna curata noaptea fritteuse, dusumele, mese, frigidere, goleste containere de gunoi... "E bine orice, decat sa stau aici sa..." ii e si teama sa duca gandul mai departe. Nu orice azilant are astfel de "noroc": firma la care urmeaza sa lucreze, trebuie sa demonstreze  oficiului X ca NU A GASIT (alti) OAMENI (adica ne-azilanti)  DISPUSI SA FACA ACEASTA MUNCA...

(In Germania, munca "cu hartii" e platita cu minim 7 euro pe ora. Daca lucrezi noaptea, sau in weekend, se adauga sporuri...)

Lami lucreaza noapte de noapte, uneori 2-3, alteori 5-6 ore... (deci in medie primeste 3€ si ceva pe ora...) Pentru maxim 400 de euro pe luna curata noaptea fritteuse, dusumele, mese, frigidere, goleste rafturile de mancarea ramasa, pe care TREBUIE SA O ARUNCE LA GUNOI si de care nu are voie sa se atinga...

La orice intrebare ii pui (ce mai faci? cum iti merge?), raspunsul lui e maxim tri-silabic... Sta cu ochii in pamant si framanta in mainile noduroase o caciula scamosata. As vrea sa-l iau in brate "sti, eu sunt femeia aia de zice ce-i fericita... totul o sa fie bine, nu-ti fa ganduri". Dar raman asa, cu nodul asta idiot in gat si cu ciorile de pe biserica tremurand a neputinta...

sursa poza: aici

duminică, 28 noiembrie 2010

Fromm, du lieber!

THEMA "ICH"

"Ich mach' das, worauf ich Lust habe. Ich tue das, was mich glücklich macht". GenerationMe ist in einer egoistischen Welt gebohren und groß gewachsen. Hier als Beweis, ein Lied die deren Kindheit begleitet hat:

"2 x 3 macht 4
Widdewiddewitt und Drei macht Neune !!
Ich mach' mir die Welt
Widdewidde wie sie mir gefällt

Hey - Pippi Langstrumpf
trallari trallahey tralla hoppsasa
Hey - Pippi Langstrumpf,
die macht, was ihr gefällt."


Einer hat aber schon lange her gewarnt: "Lust kann kein Wertkriterium sein, denn es gibt Menschen, die an der Unterwerfung und nicht an der Freiheit Lust empfinden". (Fromm, Psychoanalyse und Ethik)


KREATIVITÄT


Ich höre immer wieder, dass man nur dann kreativ sein kann, wenn man unter so gennannten "kreativen Stress" steht (das ist ein Zustand zwischen "sich bequem fühlen" und "destruktiver stress").

Tatsächlich? Sind auch die Künstler gestresst wenn sie was schöpfen? 

"Nichts fördert das Kreative mehr als die Liebe, vorausgesetzt, sie ist echt". (Fromm, Pathologie der Normalität)

joi, 25 noiembrie 2010

Atac de panica

Autobuzul plin ochi.
Stateam in picioare, tinand cu o mana un pusti ce-l duceam la scoala, iar cu cealalta mana ma tineam bine de-o bara...

Langa noi, o femeie de varsta medie, tot in picioare, dar cu fata catre doi copii ce sedeau. Si la fiecare curba, femeia "cadea" (cu pieptul) peste ei. Fara sa se scuze... cadea se ridica, apoi cadea din nou. La inceput am crezut ca-i gluma, poate asa au crezut si copiii... Dup-aia a-nceput sa li se faca frica: femeia se apleca spre ei -fara ca autobuzul sa se mai afle in vreo curba- sus-jos, sus-jos, ca un copil din orfelinat care se apleaca si se ridica ritmic... Asa ca si-au infascat ghizdanele si-au disparut mai in spate...

Incepuse sa tipe "n-am aer!" "nu pot respira!", "n-am aer!". In coltul ochilor ii dadusera lacrimi... si batea mai departe "mataniile" copilului parasit, urmarind parca o melodie trista, pe care nici unul din noi n-o intelegeam.

"prinde-te cu amandoua mainile de bara! Cu amandoua!" i-am ordonat pustiului cu care eram.
Am prins-o de mana "doamna, puteti sedea aici, vedeti, copiii v-au cedat locul".
"N-am aer! N-am aer" tipa ea cu ochii inchisi. Si se aseza intr-un tarziu pe scaun, mai mult impinsa decat cu voia. (Poate ca am gresit, dar imi-era teama ca o sa cada la vreo curba daca mai ramane in picioare...)

Pret de cateva statii, aceleasi miscari, aceleasi sunete, aceeasi panica. Si aceleasi raspunsuri, ale vocii ce-o mangaia pe mana:"Linistiti-va, doamna, e totul in regula. Nu va fie teama"
"Copiii rad de mine. N-am aer! Nu pot sa respir"
"Stati linistita, doamna. Stati linistita"

Intr-un tarziu a trebuit sa coboram. "Doamna, eu cobor aici..." i-am spus cu vocea gatuita de emotie...
"N-am aer! N-am aer! Copiii rad de mine" Si lacrimile curgeau mai departe din ochii inclestati de groaza...

Am urmarit, cu ochii, autobuzul...
"N-am aer! N-am aer!" de data asta, fara nici un raspuns...

marți, 23 noiembrie 2010

De ce dam de mancare copiilor?

Citesc deunazi un titlu de articol intr-o revista glossy on-line (romaneasca) "de ce le citim copiilor?". (N-are sens sa numesc revista, cert e ca -dupa parerea mea- 15% din articole sunt deosebit de interesante, cam 10% sunt mediocre iar restu' e apa de ploaie. Cu toate astea, revista se afla la mare distanta de revistele "obisnuite" glossy, in care gasesti NUMAI apa de ploaie. si un articol bun o data la doi ani. Daca ai noroc.)

Iar am innebunit?) Cum adica de ce le citim? Pai problema cu cititul e la fel de vitala ca mancarea, somnul, aerul curat, comunicarea.

Intr-o buna zi, cand o sa uitam cu totul ce inseamna sa fii mama/parinte -ca o sa fim foarte ocupati/ocupate(e) cu emanciparea/ gasirea timpului pentru noi insine/ relaxarea/ etc.- o sa gasim alte articole in aceeasi revista. Care sa ne aduca aminte ca acesti plozi pe care i-am adus pe lume, au si ei anumite necesitati care trebuiesc satisfacute. Si n-o sa scrie "idiotilor, mergeti la ginecolog sa va sterilizeze, barem sa nu mai faceti alti copii" ci, "foarte provocator": "de ce ducem copilul la medic in caz de boala", "de ce au nevoie copiii de aer curat", "de ce e necesar sa vorbim cu copiii nostri?". Iar in editia speciala de Paste: "Foarte important: De ce hranim copii?"

Musafiri

"adica bine, io inca n-am gatat de mancare, si te-ai apucat TU bine-mersi sa mananci. tine copilu' pana gat si mananci si tu. dup-aia."

plangea ala mic in brate, de se se inroseau hainele pe tac'su. tipa mesteca incet, povestea, gesticula... de parca ar fi avut la dispozitie secole intregi sa gate: "e balonat, de-aia plange"... (o fi balonat de un mecanism cu senzori, ori io nu mai pricep: cand ea il lua in brate tacea copilu'!). eh, da' de ce sa-l ia in brate, de vreme ce, cu "muzica" din background, ne intelegeam intre noi ca mutul cu surdul... o adevarata placere!

"vai, am gasit asa o cura de slabire minunata: nu rabzi de foame si slabesti; regim disociat. de asta nu ma mai las, ca tre' sa dau jos kilele astea adunate in timpul sarcinii. eu una nu pot intelege femeile care, dupa ce au nascut, uita sa mai dea kilogramele jos si ajung sa arate ca niste vaci..."
copilul urla mai departe (eu incepusem sa slabesc -fara regim disociat- ca ma luasera transpiratille). intr-un tarziu se hotaraste sa-l ia in brate. si mananca in picioare, cu farfuria intr-o mana, iar in cealalta copilul. "nu pot sa-l vad cum plange, saracu'..." (cred ca se saturase mai degraba de mutrele noastre acre...)
"de ce nu sezi?"
"nu vreau sa sed, asa mananc mai bine"...


"frisca am voie, ca e numai grasimi" (de la ea am invatat o multime de lucruri, incepand de la produsele bio pana la cele "fair trade". de la ea am invatat sa mananc sare nerafinata si mancaruri fara adaosuri de "gust"... de la ea am auzit cum se duc banii primariilor locale pe proiectul stuttgart21. si multe multe altele. are un master in de-ale agriculturii, deci teoretic ar trebui sa stie mai multe lucruri legate de alimetatie decat oamenii de rand. da' pe moment uita complet ca-n frisca ar fi... proteine de exemplu, nu numai grasimi)
"n-are proteine, asa mi-a zis vara-mea si ea face dieta asta in mod regulat, de cativa ani buni"
"tu esti proasta, nu vezi ca-i si cu zahar pe deasupra?"
"vai de mine, uitasem complet"

"pireu am voie ca e numai carbohidrati"
"ii cu lapte. si cu unt" (Doamne, i-ai luat astiea pana si ultima picatura de creier?)
"ok, iau carne goala"
"am prajit-o in cuptor, are miere de-asupra"
"na bine, atunci imi iau numai salata"

dupa vreo 10 minute de mestecat verdeturi: "scheiß auf die Diät"...(s-o ia naiba de dieta!). si dai prajituri, si dai mancare de toate felurile...

copila, n-ai putut manca asa de la bun inceput si sa ne slabesti cu ifosele alea?!

vineri, 12 noiembrie 2010

The Importance of Pain

I think the worst feeling I ever have as a parent is when I see my children suffer. I know this is true for my mother, too: she never could stand to see me in any sort of pain. I saw this again last week, when I had my tonsils taken out; I wish the surgeon could have prescribed some narcotics for my mom, who was in almost as much pain as I was, and just at the sight of MY pain.

When kids' hurt, we parents feel it. This is perhaps even more true for kids' social and emotional pains than for their physical ones.

We naturally want to protect kids from pain and difficulty, but when we do this we deprive them of the challenges that will help them grow intellectually and emotionally. In my own research I found that happiness can actually come out of difficulty, not just in spite of it. The only thing that the low-income kids in my study had that brought them happiness that the rich kids didn't have was challenge. Having adequate challenges in their lives tended to lead to greater happiness among adolescents; while the most advantaged teens in the study had many more of the other factors that led to happiness, they tended not to feel adequately challenged.

I don't think our generation of parents has embraced the notion that it is okay for our kids to experience difficulty, especially when it comes in the form of pain and sadness. We want to step in and solve their problems at school and with their friends. Uber-involved parents talk to principals to ensure that our children are properly understood and supported; we "help" with homework to an extreme; we orchestrate playdates that manipulate who our children's friends are, and how those friendships are carried out.

This has had a measurable effect on our kids' generation: compared to people raised in the 1960s, kids today perceive their lack of control. Jean Twenge, a psychologist and the author of Generation Me, has shown that young Americans increasingly believe that their lives are controlled by outside forces rather than their own efforts. tools-icon-book.gif Ironically (from the viewpoint of parents trying to rig their kids for success), Twenge finds the implications of this belief are "almost uniformly negative:" they are connected to poor school performance, helplessness, ineffective stress management, decreased self-control, and depression. We might be preventing pain and protecting their innocence, but we are also depriving our children of the chance to know what they are made of, to learn to cope with life's inevitable difficulties and sadnesses, to develop their grit.

And it turns out that grit—this is the term researchers use when measuring stick-to-it-ness in the face of difficulty—is an important predictor of success. Want your kid to succeed in school? In a large study of college students, task-commitment—the perseverance, endurance, and hard work that make a person "gritty"—turned out to be the most important factor in predicting success in many different arenas, including science, art, sports, and communications. Grit was more important than SAT scores, high school rank, and high school extracurricular involvement.

Grit is also a core component of life-long happiness: when kids learn that they can't cope with life's difficulties—both because mom or dad always seem so hell-bent on making sure that they never occur, and because mom and dad are always solving kids' problems—they come to fear challenge. Mistakes become something to be avoided at all costs. This can create perfectionistic tendencies that are a particular form of unhappiness.

Although we can put a great deal of care and thought into creating the best possible lives that we can for our kids, they are still, gosh darn it, going to face pain and difficulty. Even so—or perhaps because they are allowed to face their own challenges—their lives can be happy. Maybe even wildly happy.


Source: Christine Carter

Astazi recomand

mamicilor (taticilor si tuturor celor care au nevoie de reimprospatarea memoriei) urmatorul articol:

Cea mai importanta meserie din lume

joi, 11 noiembrie 2010

Saptamana vorbelor dulci. Azi despre pesti

-Pesti, fiti atenti, nada mea o sa-si faca efectul
-Apa asta e plina de nade, tot felul de nade, frumos colorate. Noi pestii, inotam printre ele atat de repede, incat parem galagiosi.
- Visul nostru de aur e sa inghitim una, bineinteles, pe cea mai mare. Ne punem in gand o fericire, o speranta, in sfarsit ceva frumos, dar peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a terminat apa...
(Fragment din Iona, de Marin Sorescu)

Ştefan Augustin Doinaş Mistreţul cu colţi de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

marți, 9 noiembrie 2010

Vorba de duh

Fericirea nu e un cadou al zeilor; e rezultatul atitudinii interioare. E. Fromm
As face o completare: e vorba de "rezultatul atitudinii", nu rezultatul minciunii "mama ce fericit sunt!" (cand realitatea e cu totul alta...)

luni, 8 noiembrie 2010

Secretul fericirii

Se ia una bucata coleg.
Care in viata lui n-a scos pe gura (catre tine) mai mult de salutul bi-silabic. Caruia i se rupea de tine si tie de el. Care, de cand esti insarcinata, e foarte bine-intentionat, iti bate apropos-uri sa mai iei cate un concediu medical, sa te mai relaxezi, ca parca nu prea arati bine si stressul nu prea-i face bine "lu ala micu" (-Elena, esti bolnava? -Nu. -Totusi, insanatosire grabnica iti doresc...). Care, de cand a intrat in firma se sileste -trup si suflet- sa fie apreciat -ba ore suplimentare, ba informatii cautate voluntar, ba training-uri. Care de-abea asteapta sa pleci in concediu -daca se poate de tot- sa stea pe scaunul tau (desi scaunul tau NU E MAI MOALE decat al lui).
Deci se ia colegul asta, impreuna cu prietenii lui, la fel de "spalati" ca si el si se pun parerile si apropos-urile lui/lor la categoria "trash- ma doare-n cot" din creierul tau, dupa care se trage apa de doua ori.

Separat se inghite (incet-incet) junatate de litru suc de portocale diluat cu apa, cate o muscatura de paine integrala, se arunca din cand in cand cate o gluma catre (toti) colegii -inclusiv cei din trash- pe rand, daca nu merge altfel. Tot separat se fac planuri de reorganizarea casii, pentru cand apare "ala micu"... Se zambeste tuturor, inclusiv portarului si femeii de serviciu. Se trece pe la bancomat si se scot ceva lei pentru cadoul nepotelului. Se fac planuri "de atac" pentru nastere. Gandurile bune se trec pe curat, iar cele ucigase se mai lasa o zi la inmuiat, poate maine nu mai sunt asa taioase.

Pofta buna!

vineri, 5 noiembrie 2010

Fara titlu

Captivi, damnati, suntem ziditi in morti
Cum pruncul zidarit e-n carnea mamei
Ca sunetul in limbile aramei
Si ca padurea-n stalpii unei porti

Am inteles ca azi a murit Paunescu. Iubit, urat, controversat, superficial, tragator de sfori sau tras pe sfoara, ingamfat sau plin de emotie... Nu stiu cum a fost pentru voi. Mie mi-a placut.

Cugetare scurta

De doua saptamani, mami ma duce la kinda-aten (kindergarten). Si era asa fumos acolo - multi copii, sukelii (jucarii), ne jucam si pe-afara...- ca ma apucam de pans (plans) cand venea mama sa ma ia acasa. Iara lui mami, ii crescuse deja peptul de mandrie, cum ca eu, puiul ei, nu-s ca restu' puilor: plangacios, mamos, rasfatat.

De cateva zile, cand ajung eu si mami la la kinda-aten inca nu e nici un copil, numai cate o educatoare. Si eu pang (plang) si veau la mami in basi (in brate). Si mami imi ordona sa tac, asa ca imi inghit lacrimile. Ma jur ca nici sa ma ridic din pat dimineata nu-mi vine, nici sa mergem la brutarie sa luam cov-gei (covrigei). Nici masinute, nici sukelii nu viau. As manca -voluntar- tone de miere, desi nu ma mai doare gatul, as dormi 14 ore in loc de zece -desi pana de curand ii trezeam pe toti dimineata devreme ca nu mai aveam chef de somn- nu mai vreau nici sa clapaiesc pe tastaura -lucru pentru care ZILNIC luam bataie.

Viau acasa, cu mami, numai atata vreau. Asta nu poate fi un cap de lume, ca doar pana nu demult eram acasa... Da' ea disperata "gata, nu mai plange!" si pleaca. Poate daca ar sta doua minute pe ganduri, m-ar duce din nou acasa... Da' mami cand e disperata, nici sa cujete n-are timp...

joi, 4 noiembrie 2010

In cautarea respectului pierdut

Am auzit o data, am crezut ca n-aud bine. Am auzit a doua oara, am zis "mai glumeste omul"...
De la o vreme aud intr-una: "ce bine e la serviciu. Acasa nici cafeaua n-o poti bea in liniste", (NN de galagia copiilor). Asta dupa ce, ani de zile se chinuie sa faca un copil, tremura de emotii la nastere, la primul dintisor, la primele sunete scoase de bebe... Dar dupa ceva luni/anisori, ii auzi cu "poezia" de mai sus. Mai omule, in cafeaua aia iti sta fericirea? Tu la ce naiba te-ai asteptat cand ai vrut musai si neaparat un copil?

Altii sunt de parere ca acasa, oamenii nu mai sunt respectati/doriti/asteptati/(iubiti?!)/luati drept exemplu. Si cum la serviciu ai reusit sa-ti impui un "image", fie el cat de mic (servilul, inteligentul, flexibilul, harnicul, sau mai stiu eu de care image ti-ai creat) tot e mai mult decat (ACASA=)nimic.

Nu stiu, ori imi mai trebuie ani sa ma "coc" si sa gandesc si eu ca ei, ori... da' chiar ne ducem cu totii de rapa? Pai daca ti-e groaza sa mergi acasa, la ce dreq te mai duci? Stai la serviciu 24 din 24 si bei -in liniste- cafeaua priceperii masii pana iti iese pe urechi. Sa te vad, esti fericit, servilule, inteligentule, flexibilule, harnicule...

miercuri, 3 noiembrie 2010

True

A democracy made up of selfish people is more wicked and harmful than the worst dictatorship.

Banc

Un evreu: un bun comerciant, doi evrei: o afacere, trei evrei: un concern falimentat

Un neamt: un mecanic exceptional, doi nemti: o fabrica, trei nemti: un razboi mondial

Un roman: un poet, doi romani: un poet si-un filozof, trei romani: un poet sarac, un filozof sarac si-un politician prosper

duminică, 31 octombrie 2010

Mami, fun-ze, cad fun-ze!

TVRI

De cateva saptamani am criticat TVRI si emisiunile alea comunistoide de rahat. De cateva zile incoace, parca e facatura: una din doua, in cel mai rau caz una din trei emisiuni sunt foarte "de apreciat".

Premiul special: filmele istorice romanesti, pentru ca imi aduc aminte de vremuri in care ele erau singurele lucruri ce puteau fi vizionate la tv-ul alb-negru.

Locul 1:
Garantat 100% a avut un interviu cu un artist plastic neaos de la Cluj, Profesionistii l-a avut invitat pe Cartarescu si dama NU MAI FACEA REMARCI STUPIDE SI IEFTINE.

Medic in Germania

Acum cateva luni am fost cu piticul la control. Medicul, in jur de 55 de ani, avea pantalonul crapat langa cusatura (deci nu descusut) cam vreo 10 cm. Si locul fusese "reparat" de un ac si o ata, care, oricat de indemanatic ar fi fost conduse, n-au avut cum sa nu lase urme...  (OlgaHospital, Neurologie, Stuttgart)
Un fost coleg imi povesteste ca nevasta-sa lucreaza ca medic (nu mai stiu ce specializare) la spital si, in ciuda turelor de noapte si muncii la sfarsit de saptamana, salariul ei nu ajungea la nivelul unui inginer (cu salar mediu si aceeasi vechime). (Ca sa nu mai vorbim ca studiul "inginerie" dureaza intre 3 si 5 ani, iar cel de medic de la 6 ani in sus. Iar de responsabilitatea unui medic si cea a unui inginer, ce sa mai zic...)

miercuri, 6 octombrie 2010

Profesionistii

TVRI mi se pare un rahat de la A la Z, cu doua-trei exceptii: filmele vechi -pe care n-apuc aproape niciodata sa le vad, pentru ca la orele la care se transmit eu dorm dusa- si unele emisiuni in care sunt invitati artisti sau cantareti. Asta cu conditia ca, fie prezentatorul, fie invitatul (bine-ar fi amandoi, da' sa lasam visele), sa aiba CEVA de transmis. Nu ma refer la emisiuni ca cele prezentate de Leonard Miron, Danuti s-alde de-astea, ca mi se face greata cand vad oameni "plati" prezentatori la TVR.

luni, 4 octombrie 2010

Nachts schlafen die Ratten doch, W. Borchert

Das hohle Fenster in der vereinsamten Mauer gähnte blaurot voll früher Abendsonne. Staubgewölke flimmerten zwischen den steilgereckten Schornsteinresten. Die Schuttwüste döste.

Er hatte die Augen zu. Mit einmal wurde es noch dunkler. Er merkte, dass jemand gekommen war und nun vor ihm stand, dunkel, leise. „Jetzt haben sie mich!“, dachte er. Aber als er ein bisschen blinzelte, sah er nur zwei etwas ärmlich behoste Beine. Die standen ziemlich krumm vor ihm, dass er zwischen ihnen hindurchsehen konnte. Er riskierte ein kleines Geblinzel an den Hosenbeinen hoch und erkannte einen älteren Mann. Der hatte ein Messer und einen Korb in der Hand. Und etwas Erde an den Fingerspitzen.

„Du schläfst hier wohl, was?“, fragte der Mann und sah von oben auf das Haargestrüpp herunter. Jürgen blinzelte zwischen den Beinen des Mannes hindurch in die Sonne und sagte: „Nein, ich schlafe nicht. Ich muss hier aufpassen.“ Der Mann nickte: „So, dafür hast du wohl den großen Stock da?“

„Ja“, antwortete Jürgen mutig und hielt den Stock fest.

„Worauf passt du denn auf?“

„Das kann ich nicht sagen.“ Er hielt die Hände fest um den Stock.


vineri, 1 octombrie 2010

Stuttgart 21

Despre anomaliile acestui mormant de miliarde am mai scris aici. Si despre faptul ca democratia nu exista. Nici macar in tari asa-zis civilizate ca Germania...


Ma miram de ce reactioneaza lumea mai puternic la taierea unor copaci, decat la daramarea partiala a garii. Doctorita mea imi spune ca zona Stuttgart are procentul cel mai ridicat de astma, in randul copiilor, din toata Germania. Iar sursa este aerul poluat la care se adauga umiditatea zonei. Eh, si ce-i daca situatia asta -deja critica- se mai accelereaza putin prin cei cativa zeci de kmp de santiere+ eliminarea unors surse importante de oxigen? Ca doar politicienii nici nu prea au copii, iar daca au, nu locuiesc in Stuttgart, ci in cele zone rezidentiale din satutele periferice... asa ca ei n-o sa fie afectati, saracutii de ei...

Revenind la povestea cu Stuttgart 21. In ultimele zile situatia s-a agravat: demonstrantii (unele surse spun ca e vorba de 1500-2000, altii de 20.000 de persoane) au incercat sa blocheze intrarea catre santiere si catre parcul unde urma inceperea taierii copacilor. Zeci sau sute de politai cu tunuri de apa si gaze lacrimogene au incercat sa re-aduca situatia sub control. Unii spun ca au fost zeci de raniti, altii ca au fost sute...

Daca sunteti curiosi, detalii mai multe aflati pe toate site-urile nemtesti de stiri.

miercuri, 29 septembrie 2010

Despre copiii abuzati sexual

Tema este expusa aici de specialisti, nu de stirile de la ora 5. Dati click pe titlu sau aici

marți, 28 septembrie 2010

Sa mai criticam o tura.

-Cati ani are baietelul dumneavoastra?
-Doi
-Vaaai, ce dezghetat e, merge deja la gradinita, nu?
-Inca nu, numai din Noiembrie. Fetita dumneavoastra cat timp are?
-Tot doi anisori. Merge deja la gradinita, n-am probleme cu ea. Numai cu fiul cel mare am probleme, stiti, el are deja 11 ani. Si nu ma mai asculta. Imi e foarte greu; eu imi cresc copiii singura ("alleinerziehende Mutter" trezeste foarte multa compasiune in randurile nemtilor si mamicile cu pricina au avantaje peste avantaje, incepand de la capitolul economic pana la cel social)... Eu una le iubesc pe femeile astea, mai ales pentru ca orice discutie incepe cu "stiti, eu imi cresc copiii singura" si cu asta si-a gasit scuza pentru toate "nenorocirile" despre care banguie...

Daca nu as fi cunoscut X femei pana acuma, care AU STIUT CLAR cu ce looser isi fac copiii... Eh, dar asta parca mai conteaza cand iei in calcul ca stai acasa ani de zile si statul/taticul plateste tot, pe cand altele -mai proaste decat tine, evident- se duc zilnic la munca? Copilul tau are asigurat locul la cresa/gradinita, in ciuda faptului ca TU NU MERGI LA LUCRU (deci ai putea sa-l lasi acasa cu tine). Acum musai sa ma contrazic: pentru bietul copil e foarte bine ca merge la gradinita, mai vede si el altceva decat coafura aia de mop decolorat a lui mami...

Nööö, tu n-o sa-l tii acasa, lasa alti parinti -care merg la muca si chiar au nevoie de locul respectiv- sa-si duca pruncii la crese private, daca nu mai sunt locuri prin cresele de stat. Ca doar ei muncesc si au bani de asa ceva, nu? Tu ai nevoie de "privat Sphäre" ca sa ma exprim asa cum ai auzit si tu la TV.

Revenind: il duci devreme la gradinita ca sa ai timp: sa dai o fuga la salonul de manichiura, sa mai stai pe net, la povesti la telefon cu alte mamici dezavantajate, sa-ti mai iei ceva tigari si sa vizionezi in liniste show-ul ala magnific in care femei inteligente ca tine isi pun rufele murdare in public... De-acolo ai invatat ce ea aia emancipare si "sa-ti iei timp pentru tine" Ah, era sa uiti: il duci la gradinita si ca sa ai timp sa faci mancarea, adica sa amesteci prafurile alea din plic cu apa si sa le pui la fiert.

Sau sa scoti pizza aia ordinara din concelator si s-o pui in cuptor...

luni, 27 septembrie 2010

Haina face omul, ambalajul face ciocolata

Ati gustat ciocolata Lindt? Nu? N-ati pierdut mare lucru.

Eh, unii ar zice ca are gust deosebit. Eu una n-am avut "curiozitatea" sa dau bani pe asa ceva, pentru ca nu imi sta in obicei sa dau 3-4 euro pe-o ciocolata, fie ea cat de fina... OK, cumpar asa ceva cand fac cadou de craciun sefilor de la serviciu. Si-atat.

De curand, o fosta colega de facultate, lucreaza la una din fabricile Lindt din Elvetia si ne mai aduce din cand in cand praline sau ciocolata. Asa am ajuns sa o gust, dar nu vad nici o diferenta intre ea si o ciocolata de rand, luata din acelasi supermarket, doar aflata cu doua rafturi mai jos... Sincer, inafara de faptul ca are alte combinatii de umplutura si alt ambalaj decat ciocolata obisnuita, nu vad nici o diferenta. Si daca vorbesc de variatiuni de umplutura, RITTER SPORT de ex. are atatea variatiuni, ca n-apuci sa le gusti pe toate intr-o singura zi. Si asta la o treime din pret, daca nu si mai ieftin...

Si cum de vand totusi oamenii astia binisor? Adica ce-i fac ciocolatii respective, ca ea sa indemne oamenii sa puna mana sa o cumpere?
Din pretul de fabricatie al ciocolatii LINDT , 40% il reprezinta costul ambalajului. Asta am aflat de la aceeasi fosta colega.

Eheeeei, copiii mosului, de-acum sa ma tin eu in shopping-therapy sa-mi mai schimb outfit-urile. Da, ceva de 4 ori mai scumpe, evident. Nu mai vreau sa fiu o ciocolata obisnuita, da? Vreau mai mult respect, ajunge un ambalaj mai scump, nu?

vineri, 24 septembrie 2010

Stomacu' si creieru'...

Ca multe alte femei care ajung la varsta pensiei (30 de ani) si se plictisesc (job fulltime+familie+barza programata sa vina+++...), am inceput sa fac si eu scoala de soferi...

Bai tata, nush' oi fi eu antitalent desavarsit 'au ba. Da' unii fac scoala de soferi (din placere) altii, vorba lui sor'mea, fac facultatea de soferi (adica o gata pana la urma, da' cu greu) sau chiar doctoratul de soferi (cei care vomita cand merg la condus)... Äh, cam din ultima categorie fac si eu parte, asa ca nici n-am stat sa numar cate ore de conducere am facut pana acum. Ca sa nu mi se faca si mai tare rau. Si sa nu revad cu ochii mintii -de un milion de ori- chestii minunate pe care mi le-as fi cumparat cu banii respectivi (genti, hainute, papucei -marimea 42 evident- cosometice... coafor...) daca nu incepeam scoala asta, bat-o cucu'.

Mda, nu prea ai motive sa vomiti, la scoala de soferi, nu-i asa? Nö, nici neurodermita, nici diaree, nici nesomn, nici putere de concentratie si rabdare ZERO dupa orele de condus...
In fond, TU esti aia care a vrut, nu te-a pus nici tata nici partidu'. Tu cu manutele tale ai semnat hartiile si ti-ai tot facut calcule ce job mai bun si mai lat decat cel actual ai avea DACA ai avea si carnet...

marți, 21 septembrie 2010

Cum e aia sa fii penibil si scarbos in acelasi timp.

Ma-ntorceam de la serviciu si stateam cuminte pe banca, asteptand sa vina "cursa" (asa numea buna autobuzul). Si cum minutele alea uneori par nesfarsite, obisnuiesc sa-mi casc ochii la oamenii din jur: cu ce se mai imbraca, ce frizuri se mai poarta, ce accesorii, ce atitudini... Arareori gasesc pe cate cineva care vrajeste atat de tare, ca nu-mi mai pot lua ochii de la el/ea. (Si e bine ca asta se intampla arareori, pentru ca raman asa cu ochii pironiti intr-o pozitie penibila de tot: "ce te holbezi asa, femeie, n-ai mai vazut oameni?").

Imi pare bine sa vad, ca in ciuda unor obiceiuri vestimentare impuse de traditie/religie samd. (batic, haine lungi) si in ciuda bugetului limitat al multora dintre ele, exista totusi femei care reusesc sa fie deosebit de elegante... In plus de asta, combinatii cromatice indraznete (jacheta de catifea verde inchis si geanta cu imprimeuri florale roz si torti aurii), purtate de cate o chinezoaica mica-mica de tot, sau combinatii sport-elegant-casual ale nemtoaicelor imi readuc aminte ca in frumusete si eleganta nu exista limite...

Ma reintorc la povestea dinainte: stateam sa astept autobuzul si vad la doi pasi de mine o tipa; n-as jura ca e chinezoaica, filipineza sau de alta natie, dar are ochii alungiti, par lung, negru (drept, fara bucle) si silueta mai mult decat zvelta. Imbracata in costum roz pal, papucei pe masura picioruselor (marime max. 36). (De femeile astea mi-i tare ciuda. Pai cum de ce? Pai de-aia ca io port 42. Daah, pe bune. Ce sa-i faci, as purta io si marimi mai feminine, da' n-am de-ales...). Si stand ea asa pe ganduri, incepe sa se scarpine in cap. Si nu asa finut si jumatate pe-ascuns: cotul ridicat sus in aer -tip baietas ieftin de Manastur vorbind la mobil- si scarpina si scarpina tata, de parca ar fi luat-o astia cu munca la norma... Ma uitam numai cu coada ochiului la ea, imi venea sa m-arunc pe jos de ras. Sau de plans?! Da' ce putea avea ea asa de important pe scalp, de nu mai astepta amanare pana acasa... aha, gata, am vazut: "averea" stransa sub unghii cu mult sarg era dusa la gura, mestecata si inghitita. Pofta buna!


PS: am auzit -din surse neoficiale- ca in China de ex., este EXTREM de nepoliticos sa faci zgomot cand sufli mucii in batista. Da' nu e deloc nepoliticos sa-ti tragi mucii, sau sa scuipi flegma pe strada. HEEEEEEEEEEEELP!

luni, 20 septembrie 2010

Un gand trist

Cand canta femeia asta, se face atat de cald in jur... Ascultati si voi asa ceva?
Tatiana Stepa... Nu fac parte din categoria femeilor amintite de ea aici, dar imi par tare cunoscute...

Nu sunt deloc trista, dar asta ma face din nou sa plang.

Strigati mai departe ca ne mergea mai bine in comunism. Ca bietii copii au murit oricum fara nici un rost...

miercuri, 15 septembrie 2010

Liceul meu, liceul nostru. Liceul lor

Ne-am readunat cu drag in 5 Sept. Am avut atatea emotii ca n-o sa iasa bine, ca in ultimele nopti dormeam numai cate 2-3 ceasuri... o sa vina lumea, o sa vina colegii, oare s-au schimbat mult...
Cam jumatate dintre cei care au vrut neaparat sa vina, si de care imi era atat de dor, n-au reusit. Ne-am adunat 8 sau 9 din 22 de fosti colegi, dirigintele, profesoara de mate si de biologie si profesorul de fizica... Inafara de 2-3 kilograme in plus si vocea gatuita de emotie, nu ne-am schimbat prea mult nici unii, nici altii... pe dinafara. Launtric vorbind, fiecare marcat in felul lui de cei 11 ani in care nu ne-am mai vazut. Fostii colegi povestesc cu drag de casatorii, bebelusi, cariera, munca, munca, munca... Fostii profesori, cu aceeasi ironie cu care ne-am obisnuit, ne povestesc despre "aventurile" de a fi dascal. Si daca ar povesti la modul serios, ne-ar apuca pe totii plansul... Din pacate nu pot adauga poze, ca din cele facute de noi au iesit toate in ceata/intunecate si arata atat de rau, de parca ar fi fost facute la o inmormantare...

marți, 24 august 2010

Complexe

Am revazut sapt. trecuta o tipa ce n-o mai vazusem de vreo 4 ani buni. Si cum intre timp am imbatranit destul de tare, ma gandeam ca de "chipul" meu nu-si mai aduce aminte. Cu exceptia nasului, poate. hihihihih

-heeei, nasul asta il sti de undeva, nu?
-hahhahahaha, ma gandeam, de unde o stiu pe tipa asta...

Si-am indrugat verzi si uscate... Si-am bagat de seama ca isi operase nasul (tulai ce penibila mi-a fost propozitia mea "inteligenta" de inceput). Avusese un nas subtire dar carn, acum era aproape asa de plat ca al unui african... Nu-i statea rau, dar nici cel de dinainte nu-i statuse rau... Mie una imi plac turcoicile ca au asa nas aparte... Imi pare ca le confera o frumusete unica...

Ma gandesc asa ca fraiera: fata asta, cu toate ca avea un salar bunicel pe cand am cunoscut-o, dadea in casa ultimul banut (poate ramanea cu vreo 100 pe luna care abea-i ajungeau de tigari)... Vine dintr-o o familie destul de numeroasa si tatal intrase in pensie de boala cam devreme... maica-sa nu lucrase niciodata -cu asa familie nici nu ma mir- si ea era cea mai mare si prima care apucase in serviciu. Nu stiu daca voit sau nu, dar fata abandonase liceul pe ultima suta de metrii si de-atunci lucrase intr-una. Eu am cunoscut-o pe la 22 de ani...

Si daca dadea in casa aproape tot ce castiga, cati ani i-o fi trebuit sa puna de-oparte vreo 3-4000 de euro pentru asa o operatie... Si mai mult, cate complexe s-au strans in fata asta ani de-a randul ca a apelat la asa ceva?

Cel mai pasnic duhovnic de care am auzit...

Inca de copil, mama ne ducea la biserica. Mai mult obligat decat de buna-voie... Aici am ascultat pilde si citate din Sfanta Scriptura -tare imi place numele asta- am invatat tot soiul de cantece, care pe vremea aceea nu purtau vre-un mesaj pentru mine... Cantam si stateam cuminte ca sa nu se supere mama... Cu timpul, ceea ce auzeam la slujba si/sau predica a inceput sa ma dea peste cap... erau muuuuulte lucruri care nu mi se pareau firesti...

Am avut norocul ca dup-aceea, la varsta adolescentei, sa pot asculta preoti cu ani grei de puscarie. De la ei am invatat arta cuvantului pasnic, cumpatat. De la ei am invatat ca libertatea nu poate fi afectata de gratii... De aici incepand, indiferent unde m-am aflat mai apoi, am cautat cu migala un indrumator spiritual care sa mi se potriveasca: un om simplu, cu picioarele pe pamanat, cu experienta intr-ale oamenilor, si pe cat se poate de erudit... Care sa vada in Dumnezeu mai intai IUBIRE si mai apoi DREPTATE... si nu invers... Care sa nu-si cladeasca discursul pe criticatul altor religii, ci pe esenta religiei in care era preot...

Am intalnit cu timpul oameni care sunt ne-religiosi, dar foarte corecti si umani. Atei care stiu mai bine decat noi ce-nseamna "iubeste aproapele tau ca pe tine insuti"...


Dar intorcandu-ma la crestinism -mai precis la ortodoxie- si la indrumatori spirituali, citesc cu placere interviuri date de Pr. Teofil Paraianu pentru ca mi se pare un om extrem de pacifist.
Care trage linie clara intre normalitate si superficial, intre omul creat de Dumnezeu si cel creat artificial, IMPUS de religie...

(Unul si mai pacifist decat el este Dalai Lama. Dar nu despre asta vreau sa zic aici...)

Dati un click mai jos daca veniti din familii sau imprejurari fundamentalist-religioase si vedeti ca viata spirituala nu e aspra cum o impun unii.

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/parintele-teofil-paraianu-despre-casatorie-calugarie-68441.html

marți, 17 august 2010

O noua teapa a politicii nemtesti, URAAAAA!

Va spusesem nu demult, povestea cu "bulina de mediu"
introdusa in marile orase ale Germaniei. Va prezint azi un nou capitol din seria: tepe ale politii germane.


Locuim in Stuttgart din 2003 (cu o intrerupere de 1 an in 2006). Intr-o buna zi, o barza ne-a adus un pui... Inca de pe vremea cand puiul era nenascut, pardon, neadus de barza, ne-am prezentat la toate cresele din zona ca sa ne inscriem pe listele de asteptare, dat fiind faptul ca aceste liste sunt foarte lungi (intre 100 si 160 de copii).

Pai da, ce naiba sa fac, asa ne trebe daca ne-am luat chirie in cartierul cu cei mai multi venetici (pentru ca aici chiriile sunt cele mai mici). Si veneticii astia, fac copii, pardon, comanda barza, in tact de "una pe an"...

Asa, deci ne-am inscris din timp peste tot (cel putin 15-20 de gradinite/crese). Si o data pe semestru primim scrisori de la fiecare gradinita in parte "ne pare rau ca nu v-am putut lua copilul de data asta. Daca doriti in continuare sa ramaneti pe lista de asteptare, completati formularul alaturat... samd"... Cum puiul are deja doi ani si ceva, socotim ca de vreo doi ani si jumatate asistam neputinciosi la circul asta. Si nu suntem singurii: colegii mei de serviciu au aceleasi povesti de dragoste de spus despre nebunia si disperarea de a gasi locuri la crese... Asta pentru ca, sarmnanul Stuttgart, NU ARE BANI DE MAI MULTE CRESE/GRADINITE.

vineri, 13 august 2010

Bebe de doi ani. Cu ce il ocupi, cu ce-l obosesti (ca sa doarma ...)

Cu ce il ocupi:

- creioane colorate si hartii pe care sa scrie. Ii place sa asculte povesti in timp ce ii desenezi un copil, o casa, un soricel...

- creta colorata

- aquarelle pentru degete (finger-paint). Se face ca un porcusor murdar, asa ca nu-i dati hainele de duminici la jocul asta

- mingea

- cuburi si lego (ii place sa faca turnuri si sa vada cum cad...), masinute, carucior cu papusa...

- album de poze in care el si el cunoaste "personajele". Carti cu animale. Ii place sa repete dupa tine numele animalelor... Dupa 2-3 "vizionari" iti spune el animalele... tare mandru

- poezii scurte... numaratul pana la 5-10

- cantecele gen "bate vantul frunzele" (ii place tare mult sa gesticuleze si el...),

- ajutatul in bucatarie, adusul rufelor de la masina de spalat. Ii place sa dea cu aspiratorul, sa curete ouale fierte de coaja, sa dea cum mopul si sa mature... Ii place probabil sa se joace si cu cutitul, da' sa lasam tema asta pentru mai tarziu

Despre ganduri ce dor...

Nu poti opri gandurile sa vina la tine. Pentru ca ele, ca pasarile, "zboara" nestavilite. Poti insa sa le opresti sa-si faca "cuiburi"...
Gabriel Cernauteanu, filozof, scriitor, indrumator, vorbaret, si -printre ele- preot.

joi, 5 august 2010

Eu cand sunt mare vreau sa ma fac... batrana

Cu mama m-am plimbat cand eram mica. Cu mama de mana, prin sat. Si treceam adesea pe langa vre-o batranica, care pedanta si finuta, care imbracata cu portul stramosesc... Si mama imi strangea mana, ca sa nu cumva sa uit sa "salut frumos". Pentru ca doamna sau lelea duceau cu ele un aer aparte, ce impunea respect. Doamna, spunea mama, era "fosta mea pedagoga", fosta casierita de la posta, mama domnului procuror, si-asa mai departe. Iar lelea era "lelea Ana care face prescuri", "lelea Catinca, din Lepindea, de unde-i bunica-ta", "lelea Marie Purime, care ne dadea mere de vara cand eram mici"...

Mama se oprea si povestea cu ele doua-trei vorbe. Eu nu indrazneam, asa cum azi n-as indrazni sa scot o vorba daca-as da de Dalai-Lama pe strada... Aflasem cu timpul -ascultand schimbul lor de vorbe- ca doamna cutare a pierdut doi fii intr-un accident stupid de masina. Si de cate ori vorbea isi aducea aminte de ei, si mamei ii dadeau lacrimile ca unui copil... Cealalta doamna crescuse un nepot care azi nu mai vrea sa stie de ea. Cealalta era pedanta si fina, cu vorbe calculate, la fel ca pe vremurile cand ii fusese pedagoga mamei...

Le iubeam pe toate femeile astea cu riduri si pielea zbarcita, mai ales pe lelea care facea prescuri, ca ne dadea noua cornul de prescura, la iesirea din biserica... Pe ea o iubeam cel mai mult: era tanara cand i s-a spus ca i-au gasit sotul mort. Si-a lesinat de durere, sau a cazut intr-un somn adanc, nu stiu. Si s-a trezit abea dupa inmormantare... Ramasa cu 3 copii sa-i creasca singura, femeia asta slaba si usor garbovita, care aproape nu mai avea dinti in gura, era pentru mine cea mai sfanta icoana... O icoana a vietii, a sacrificiului, a uitarii de sine. A intelepciunii...

miercuri, 4 august 2010

Un copil de doi ani si-o mami disperata

Mami vine de la serviciu rupta. Nu ca ar fi grea munca, nu ca ar fi rai colegii. Da' asa vine ea, rupta de oboseala si clatinandu-se de foame. Nu's ce-i cu mami de la o vreme, da ii arata puiului ei foarte des bebelusi pe strada, a inceput sa se ingrase cam ciudat si... n-are chef de nimc, indiferent daca abea s-a trezit din somn sau abea a mancat... Mami vrea NUMAI sa doarma si... sa manance. Da' cum ajunge acasa, puiu intr-una "mami, tai-tai". Si lu' mami i se-n-moaie incheieturile de mila..."saracu' copil"...

Mami infuleca pe fuga, se schimba pe fuga, impacheteaza 2-3 jucarii si-o sticla de apa in geanta, fuge la baie -tot pe fuga. "Gata, hai afara!". "Doamne, nu mai ploua zilele astea? Macar aveam motiv serios sa nu ies afara si sa stau intinsa pe canapea"

Gasim un tramvai "mami, ia-iu" (tramvaiu'). Sau un autobuz "mami, ato-buz". Ajungem intr-un parc (adunam frunze sa le lipim acasa pe hartie). Sau langa o apa (de-aici plecam, ca lu' mami de la o vreme ii e frica de ape, alta ciudatenie...). Sau intr-un loc de joaca. Copiii ceilalti nu vorbesc nici romaneste, nici engleza, nici luganda. Vorbesc turca, araba, rusa. Din cand in cand germana. Si n-au chef sa imparta cu nimeni, nici jucarii, nici vorbe. Asa ca puiul se joaca singur... Adica cu mami...

-"Apa"
-"Vrei apa?"
-"Vei apa!"
-"Te rog sa spui: vreau apa"
-"veu apa"
-"bea de-aici din sticla"...


Cand avem noroc, gasim cate o pisica (dar asta numai din cand in cand) si sare puiul de bucurie si o ia in brate, se mira, ii arata lui mami ca are labute, ca se scarpina... Sau un pui de caine cu stapan bine-voitor, care ne da voie sa punem mana pe el. "Nu, doamna, nu va speriati asa, copilul meu nu musca javre"...
-"Mami, utu ic" (cutu mic)


...Cand cu gene ostenite/sara suflu-n lumanare... si puiu' inca n-are chef de somn, ca n-am haladuit destul, ma jur cu mana pe inima ca maine dupa-masa am sa merg cu el la baie, ba nu, am sa merg la magazin ca caut alte jucarii ca astea care le are nu-i mai sunt dragi. Aaa si la serviciu, in pauza de masa, am sa caut disperata sa vad cu ce pot sa ocup mintea unui copil de 2 ani, asa incat sa-i placa atat de tare, ca sa pot eu dormi intre timp. Hihihihihih.

Doamne, cat de nebuna poate fi o femeie care pur si simplu vrea NUMAI sa doarma. (Si in acelasi timp sa stea langa puiul ei, sa se joace FRUMOS cu el, fara sa tipe sau sa puna interdictii, sa apuce si el bietu' sa stie ca are mama si ce e aia limba MATERNA si... si... si...)

luni, 2 august 2010

Sa spun adevarul, pai tu stii ce inseamna asta? Catastrofa, frate...

Ea: Alo, eu sunt. Ati terminat cu fotbalul?
El: Pai stii, suntem inca aici, cu baietii..
Ea: OK, uite, Dorin e foarte obosit, a refuzat sa manance de-amaiz si-acum sta si plange in colt ca vrea dulciuri (e obosit ca au fugit toata ziua pe pajiste). Am sa merg chiar acum acasa cu el, ca deranjam aici, nu mai putem sta... Tu cand vii?
El: Äh, chiar acum ne pregateam sa venim catre casa.
Ea: Bine, atunci poti sa vii sa ne iei pe amandoi, sa mergem acasa cu masina? Sunt franta de oboseala, abea ma misc... Si trebuie neaparat sa facem cumparaturile pentru maine; am invitat lumea la gratar si nu avem pic de carne in frigider... racoritoare nici atat. Si tu pleci din nou la 6, deci nu ne ramane prea mult timp...
El: Bine, asteapta-ma ca vin acum. E unu jumate, sper ca ajung pana la doua.
Ea: Uite, daca tot mergem la cumparaturi, poate il iei si pe Mihai cu tine. Masina lor e stricata si trebuie sa care totul cu mana, sti ce greu e...

El: A, da. Ce idee buna, sti ca Mihai ne-a ajutat foarte mult pe vremea cand noi nu aveam masina...
Ea: Pai de-aia am si zis... Daca tot mergem... il luam si pe el.


vineri, 23 iulie 2010

Leacuri proaspat aflate

DIAREE
Just in case ca unii dintre voi au pe-acasa copii. Si copiii fac diaree. Si orice le dai, nu le trece (in plus, te-ai cam saturat sa le dai tot aceleasi feluri de mancare...) Si medicul zice ca inca nu e semn rau, daca treaba se intampla numai de o saptamana incoace... Eu una am inceput sa sun neamurile si sa intreb de leacuri. Mama zice sa fac ceai de coaja de stejar (treaba asta chiar functioneaza!). Al naibii parcurile din zona, au toate soiurile de buruieni si copaci, numai stejari nu. Mama, de castan nu se poate? Pai nu stiu...

Sun la sora-mea. Zice ca doctorita ei de copii are urmatoarea teorie: sa-i dai copilului sa manance orice vrea (unii copii cand au diaree nu prea au chef sa manance nimic, asa ca te bucuri si de o inghititura de paine; mai bine decat nimic). Uitasem: daca se poate, evitati mancarurile uleioase sau cele cu maioneza... Asa, revin la lista cu alimente impotriva diarrei: afine. Sau/si ceai verde cu sare in el. Cate o lingurita cand vine copilul pe langa tine, ca n-are gust bun.... Zis si facut. Afine, ceai verde. Orez asa printre picaturi (nu incercati "parboilled rice" sau "uncle ben's" ca orezul nu face mucilagiu la fierbere, asa ca nu prea are efect...). Eventual cate un ou fiert moale.. In rest, mancare normala, apa multa pentru ca diareea duce la deshidratare (nu suc!!!), chiar si fructe. De oricare. Daca copilul nu refuza, covrigeii sarati ii fac tare bine, pentru ca diareea elimina odata cu apa, multe saruri din corp, fara de care functionarea organismului are de suferit. Ok, in 2 zile a ajuns constipat.


CONSTIPARE
Mamaaa, ce sa-i dau ca moare copilu'... Ulei de masline. Daca se poate, sa inghita o lingurita de ulei de masline. Daca nu, il ungi pe un pic de paine... Iaurt probiotic. Mancaruri uleioase, prune uscate, din nou fructe de toate felurile. Functioneaza. Gata, copilul nu mai are nimic...

joi, 22 iulie 2010

Intrunirea de 11 ani... back to you, teenage

Daca scriu ca de cateva luni incoace am intr-una cosmaruri legate de "neorganizarea" intrunirii, o sa ziceti ca asa-mi trebe: "daca tie iti place musai sa fii stresata, treaba ta. Lumea o sa vina si o sa fie bine, nu-ti face griji"... Sau o sa ziceti: "nu te mai lupta ca si asa n-o sa vin". Sau "oricum o sa dam din nas si o sa comentam ca nu ai organizat calumea, ca mancarea nu e destul de buna/multa/apetisanta..." Cu riscul de a organiza o petrecere nu neaparat de 5 stele, dau mai departe in caii care (inca mai) trag. De data asta in Ionut Iclanzan.

De cateva sapt. il bat la cap "cand is gata invitatiile" de cred ca omu' face alergie cand ma vede pe messenger. Multumesc, Ionut, ca nu te-au lasat nervii! Am inteles azi ca invitatiile sunt gata tiparite si puse in plicuri. Zilele astea le pune la posta si ajung la mamica-mea in Dumbraveni.

Am sa ajung acasa cu 2-3 zile mai repede decat am planuit initial, asa ca sper sa aranjez totul la fata locului. Si sper ca lumea sa vina si sa ne simtim bine...

Cam astea sunt vestile. Am vrut sa va scriu, sa nu credeti ca am uitat de intrunire sau nu se mai ocupa nimeni de nimic. Sa va scriu ca sunt stresata, ca am emotii si ca... va tin la curent.

Astept sa va ajunga invitatiile acasa si sa aflu, macar pe ultima suta de metrii, care din voi o sa veniti....

vineri, 16 iulie 2010

Cand vezi sfarsitul cu ochii


Mami, apa! Mami, caca. Mami cacaaaa. Acum incepe sa maraie, aua, aua. (Doamne, ce bine ca e sambata, gandeam ca mai dorm si eu o jumate de ora in plus...) Aua, aua. Mai, termina ca dau cu tine de pereti, auzi? Haide repede, fa ceva, HAIDE, moare copilul! Altu' care exagereaza. Nu. De data asta nu exagera. Cu buzele galben-verzui si ochii intredeschisi, puiul cauta sa puna capul pe tati. Si sa adoarma, parca, pentru totdeauna. Apa, repede. Da-l incoace! Tati nu mai stie unde e robinetul, nu mai stie unde e paharul, nici sticla de suc. Mami il scutura, il stropeste cu apa rece, tipa la el, scoala sus, SUUS! Puiul deschide greu ochii, bea apa! Bea. Gurita nu e in stare sa inghita, nici sa zambeasca, nici sa vorbeasca. Un nuuu sfarsit, si iar se ghemuie in brate, ascunzandu-si fata la pieptul mamii... Mami nu-l lasa sa adoarma, mami tipa, scutura, stropeste cu apa. Gata, uite ca bea, si-a revenit, parca gurita e rosie din nou, incearca mami sa se linisteasca. Nu, puiul vrea din nou sa-nchida ochii, si sta asa neputincios, cu manutele atarnand in gol... Si iara si iara circul cu apa si scuturatul... Nu stiu de cate ori la rand...

Sa fi durat totul 30 de secunde, sau 2-3 minute, sau o jumatate de ora pana si-a revenit complet?! Habar n-am... stiu numai ca ni se-nmuiasera genunchii si respiratia ni se oprise,  sa nu pierdem vre-un eventual gest "de revenire" al puiului. Intr-un tarziu a reusit sa sada, sa ceara jucarii, sa vrea pe jos... O zi intreaga am umblat cu paharele de apa dupa el, Doamne fereste sa nu se repete povestea...

Prima data cand puiul a facut o astfel de criza era iarna. Si tati a fugit in slapi si in tricou, cu puiul infasurat intr-o geaca, sa caute un taxi. Si domnul taximetrist i-a zis foarte sincer, imi pare rau, domnule, dar nu am scaun de copil in masina, nu pot sa va duc nicaieri, ce ma fac daca ma prinde politia? Intr-un tarziu, cand tati asista neputincios prabusirea  lumii, un alt taximetrist l-a dus la spital. Si in sala de asteptare, puiul si-a revenit si a inceput sa se joace. A fost probabil o criza hipoglicemica, e primul dumneavoastra copil? Nu e nimic grav, v-ati speriat degeaba. Dati-i sa bea apa.

vineri, 9 iulie 2010

Bijuterii handmade

Azi am primit un mail de la Cori (Cluj-napoca), in care imi povestea despre bijuterii handmade facute de ea: http://www.breslo.ro/Shop/corina.biju
Colierul meu preferat este http://www.breslo.ro/Product/Set-cu-stele-de-mare_182413
Pe asta musai tre sa-l cumpar.

Pe aceeasi pagina gasiti bijuterii handmade facute si de alti (diversi) creatori:
http://www.breslo.ro/

Iti tinem pumnii sa mearga treaba bine, si sa nu te lase fantezia, pentru ca inceputul miroase a stelute de mare.

Elena

miercuri, 7 iulie 2010

Din ciclul: cum ne freaca guvernul veniturile. Azi "bulina cu care nemtii protejeaza mediul"

Din cate guverne (si economii nationale) am vazut in lume asta, cel al nemtilor ma da peste cap zi de zi cu metode parsive noi. Metode de stoarcere a banului din buzunaru' omului de rand ma refer. Nooooo, chestia asta n-o zic cu glas mare pe germana, ca se uita astia foarte "admirativ" la mine: "daca nu-ti convine, du-te la tine-n tara!".

De curand incheiatul program "rabla" in care oamenii primeau de la stat 2500 de euro "premiu de mediu" daca isi dau masina veche pe una noua (si platesc diferenta, bineinteles) m-a facut sa vomit. Cum poti numi "premiu de mediu" o momeala care determina oamenii sa isi ia alte masini, nu stiu. (Probabil ca nou-achizitionatele masini au fost produse fara a utiliza pic de energie. Ecologic. Reciclabil. etc. hihihhiih, am vrea noi. Hait' sa ne facem masini din frunze).

De vre-un an doi a inceput nebunia cu "bulinele" -ca sa le zic asa- de mediu. Adica "s-a demonstart stiintific, ca motoarele diesel mai vechi de nustiu ce an, care produc noxe in cantitate x, sunt grav daunatoare mediului si sanatatii". (Nu stiu ce inseamna "grav". Dar stiu -am lucrat pentru asa ceva- ca "demonstratiile stiintifice" se falsifica "dupa gust"; si sunt cele mai faine metode de minti si manipula ale momentului in care traim. Daaaa, daca un titlu gen Prof. Prof. Dr. H.c. Dipl.-Ing semneaza un astfel de studiu, gata, e de crezut.)

Si cum politicienii nostri dragi si scumpi se bat cap in cap sa gaseasca metode de... muls populatia, amu se bat in piept folosesc de studiul stiintific de mai sus. Pe baza unor tabele ce iau in considerare anul de fabricatie, tipul motorului samd, fiecare masina primeste o bulina colorata. Bulinele masinile rosii au voie sa mai circule prin marile orase ale tarii, maxim pana in data x, cele galbene un an in plus. Cele verzi deocamdata sunt libere.Bulinele arata cam asa:



Rezultatul este ca mii de masini vor trebui aruncate sau vandute in tarisoarele vecine (sarace), iar omul o sa-si ia alta masina. Alt credit, alte dobanzi. Si mai papa si constructorii de automobile o pita.

Masina noastra s-a nascut in secolul trecut, anul 1999. Si are motor diesel. Incepand din data de 1 Iulie a.c. nu mai are drept sa circule exact in zona in care locuim, pentru ca aici au voie numai masinile cu bulina verde si galbena. Astea galbene mai au un an si gata, nu mai au nici ele voie. Ma jur cu mana pe inima ca masina asta, desi n-a costat un cap de lume, e un amarat de toyota, nu ne-a lasat niciodata pe drumuri, n-am avut baiuri cu ea, ne-a ajutat, ne-a carat in spate fara sa scoata fum. O iubim. Da, si acum tre' sa-i zicem pa-pa si sa ne luam o alta. Cu bulina verde. Si ma jur cu aceeasi mana, pe aceeasi inima, ca in 2-3 anisori -maxim- o sa vina lista cu verde+ si verde++ iar masinile cu simplu verde vor trebui din nou eliminate.

marți, 6 iulie 2010

Pe si Teo

Deunazi ziceam ca Pe ne-a facut un raft de raft. Acum e gata insurat. Casa de piatra!


Stefanel

Fishioru' aiesta-i mai harnic de cum am gandit! Lucra, mama, lucra sa ai ani la pensie...

luni, 5 iulie 2010

Doina de jale. Editie revizuita


Foaie verde, ceapa ciorii, unde-s, Doamne, dictatorii?
Unde-s cei ce-au facut vant, sonde, aur si pamant?

Foaie verde, corn de taur, unde-i epoca de aur?
cand tov. primarel de sat, n-avea nici bacaloriat...
(las' ca au azi toti faculta, si o frunte maaare, culta
masterat si MBA, facute pe sub tejghea)

Aveam scoli, aveam si munca... ce e drept, nu era sunca
Nici carnati langa tejghele, ca si-atunci erau lichele
D-apai nu chiar ca acum. Doamne Sfinte, Doamne bun,
Incotro?

Foaie verde de cutremuri, bine ne mergea pe vremuri...


Fura astia azi ca-n codru.
La sfarist mai vine-o criza
si-un discurs maaare si sobru.
Alt mandat, o alta criza miza
Pana cand?


Foaie verde, pergament, ma visai in parlament
ca urlam (ca prostu'n targ) cu-argumente si cu sarg
sa trezesc prostii la viata. Si m-au scos afar': "Paiata!"
M-am facut -ca de-obicei- toata apa si mujdei.
Tot degeaba!

Si-oi concluziona din greu: sa traiesti, Domnu' Baseu!



PS: Foaie verde, rasarit, bine m-am mai racorit!
Mi-am mai scos si eu de la inima, ca plezneam de nervi...


poza: ascociatiabucuresti.ro

vineri, 2 iulie 2010

Stefanel


Mami, daca zambesc frumos imi dai ceva cremvusti, ca nu mai pot...

In care directie?

L-am invatat pe baietu' mamii ciuleandra (adica "fhr-gg-gg-gg oc" inseamna foaie verde siminoc). Nu prea stie el ce canta, da' ne dam silinta. Avand in vedere situatia "roz" din Romania,  o sa-l invat "Andri Popa" (si-are-un murg de patru ani/ care musca din dusman) si "Radu Mamii Radule", ca treburi pacifiste nu-si mai au locul...

Ma bucur tare mult ca salariile bugetarior o sa fie "scurtate" cu  x%. Mai ales "ma bucur" ca profesorii si medicii sunt bugetari. Ca ei si asa aveau salarii de rahat. x% incolo-incoace nici nu o sa se vada, va dati seama!

Ma bucur si de tva ca trebe sa creasca. Va dati seama ce crestere in visteriile statului dintr-o data! Ca sa aiba domnii ce sa fure pe mai departe, ca se cam secasera izvoarele...

Mi-e mila numai de sutele de mii de "invartitori de hartii" ("nu, doamna, la usa urmatoare va rog", "programul cu publicul s-a terminat", "dosarul dumneavoastra s-a pierdut!") prin birourile statului. Da, numai de ei mi-e mila. Si de faptul ca o umila reforma a sistemului i-ar face pe trei sferturi din ei someri.

joi, 1 iulie 2010

Paricopitate

Domnul profesor universitar X cu studentii prin munti. Intr-un tarziu, ajung pe-o pajiste. Un cioban si oile sale, isi duceau veacu' printre buruieni.

Domnu' profesor, cu glas afectat:
-Ale tale sunt aceste pari-copitate, bade?
...
(Liniste. Studentii scot caiete sa ia notite). La care badea in scarba:
-indubitabil...

Un banc de care imi era dor

Un tanar se intalneste cu badea Gheorghe, care era cu oile la pascut...
- Bade, dau oile lapte?
- Alea albe dau.
- Si.....alea negre?
- Si alea negre.
...
- Da' miei frumosi fac?
- Fac. Alea albe.
- S-ale negre?
- S-ale negre...
- Da lana dau?
- Alea albe dau.
- Pai si ale' negre?
- Si ale' negre.

...
- Da' care-ti plac dum'itale mai mult?
- Pai alea albe imi plac mai mult.
- Si alea negre?
- Si alea negre....

marți, 29 iunie 2010

Bureaucracy

Ladies and gentlemen, here comes Kafka reloaded!

My child was 6 weeks old. We go to the Romanian embassy in Munich, to get his Romanian passport. We wrote them a letter previously, asking ALL details and papers needed for that. How nice, they replied to us. As soon as we had all the things, we went over there.

Behind the glass window, a face without mimic is "talking" with us.
-Hello, we would like to aplly for a Romanian passport for my kid
-Fine, bring the papers, says the voice without mimic. Sorry, madam, your marriage certificate is not valid. We need one with apostille. (my marriage certificate is not valid. means I am divorced, or what?! who the hell understands what this stupid woman was talking?)



-Ha? I mean, sorry, aren't we in EU, I guess... now... since... (finally, a brilliant idea that made the woman go mad, instead) Besides, nobody mentioned that in the letter I got from the embassy
-Bring the letter. Madam, you forgot to mention that you are married in Denmark!
-(sheat, I am ultimatively stupid. How the hell can somebody forget to mention where the marriage took place. Sorry is there any corelation betwenn being married in Bahamas and willing to get a passport for the kid?!) But what is the connection between...
-Acording to the Romanian Law, a child born in a family -which is not yet registered in Romania, I mean like YOUR MARRIAGE MADAM- can not get romanian birth certificate
-Sorry, I don't want a romanian birth certificate, I already have one from the german government (how many birth certificates does one need in this world?). I want a PASSPORT FOR MY KID.
- all the same, madam, they can not issue a romanian passport without a romanian birth certificate...
- You mean...
-Yes madam, a good day!
-Sorry, this can not be true... I...
-A good day, madam, next please!

....
It took almost one year: German, Romanian, Danish, EU, all the bureaucracies you never thaught of, apostilles in Denmark, apostilles in Germany, wrong office, wrong opening hours, "sorry madam, this is the wrong door, we only put apostille on divorce papers"... (I guess they put apostilles in red if you divorce, in orange if you marry and in pink if you want it on a birth certificate) wrong translator, wrong notary public, "still one question is open"... and all that hell.

Finally, finally, finally, my child entered Romania with a Ugandan passport, containing A ROMANIAN TOURIST VISA. Yuppie, we did it!


Once we reached in Romania, we've got a ROMANIAN (equivalent) marriage certificate and birth certificate for the child, papers that costed us 12 month, half of the grey hairs of my mum and lots of "killing those stupid paper-workers"-thaughts.For the passport, my husband had to go with a translator to the notary public and sign in front of him that what? That he agrees: the child gets a ROMANIAN PASSPORT. The idea: "I came to the passort office with my son, to get a passport for him" was not enaugh. Do you know anybody that goes over there to... make shoppings? Why the hell do people go there?

The Ugandan passport took 2 minutes to fill one page and 15 minutes to bring forms to the post office. And another 3 weeks waiting, until it has arrived by post.

I love my country, Merry Christmas!

miercuri, 23 iunie 2010

De ce iubesc eu oamenii din jur

Pentru ca cei care-si fac copiii la betie, iti dau sfat cum sa ramai insarcinata: "sa bei un pahar de vin inainte; asta te dezinhiba".

Pentru ca muierile batute in mod regulat de sotii lor, iti explica "oricum, bine ca ai divortat, nu te potriveai cu el". (ele se potrivesc cu Muhamad Ali, n-am ce zice!)

Pentru ca cei care nu pot dormi de grija cainelui propriu (saracu'), iti reproseaza "nu vezi ca-ti faci prea multe griji pentru copil? Mai lasa-l, ca nu-i de sticla sa se sparga".

Pentru ca cei care nu au asa ordine in dulap cum ai tu, de-aia nu o au ca "nu au haine ca ale tale".

Pentru ca jobul lor e al naibii de greu, si tu nu poti sa-i intelegi (cu toate ca faceti aceeasi munca, cot la cot).

Pentru ca seful lor e dat dreaq' si tu "nu pricepi ce e aia sa ai un sef nasol" (da' tot acelasi om e si seful tau).

Pentru ca "fostul" e intotdeauna ala neatent, ala ne-sensibil, ala indiferent, iar "actualul" e barbatul ideal, "imi ghiceste gandurile, imi satisface toate dorintele" (bonus: "Elena, nu-mi povestesti niciodata de relatia cu sotul tau. Esti nefericita, nu?"). Si asta de fiecare data la o distanta de maxim 5 luni.

"La calcatul fustei se incepe cu captuseala!" ti se da sa auzi NUMAI din gura celor ce, in viata lor n-au tinut un fier de calcat in mana...

Pentru ca cei care n-au dus in viata lor o relatie mai mult de un an, iti explica ce e aia RELATIE PERFECTA.

Pentru ca cei carora li se pare normal ca "viniturile" sa aiba salarii mici, iti tin prelegeri despre corectitudine, drepturile omului si "ce tendinte sociale" are politica tarii lor.

Pentru ca lumea stie deja inainte sa nasti "lasa ca vezi tu ce-o sa-i injuri pe toti pe masa de nastere", la 2 minute dupa ce ai nascut "ti-am zis eu c-o sa-ti treaca cheful de copii" si dup-aceea in mod regulat: "acuma inca te mai bucuri, lasa ca vezi tu cand ii ies dintii ce greu e", "abea cand trage totul de pe masa ai sa vezi ce dracusor ai", "o sa te tragi de par cand iti picteaza toti peretii", "o sa innebunesti cand ajunge la pubertate"...

Pentru ca ea stie mai bine decat tine cum e aia sa fi mama buna: "nu tine copilul in brate ca se face rasfatat", "nu dormi cu el in pat, pune-l in patul lui", "nu-i mai umbla in coarne", "tu nu vezi ca face ce vrea cu tine"?

... Si pentru multe, multe altele. Va iubesc, fratilor, surorilor, dragii mei. Va iubesc pe toti!

Dani&Bibi, nunta neregizata si ne photoshp-ata


Daniel si Bianca s-au luat cu acte in regula. Pupaturi si felicitari din partea tribului!

miercuri, 16 iunie 2010

Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.

joi, 10 iunie 2010

2 anisori. La multi ani!

Imi aduc aminte ca prin ceata... eram intr-o sala cat o camera, luminoasa, curata, prietenoasa. Langa mine o vana imensa, in caz ca pacienta dorea sa nasca in apa. As fi vrut eu, da' nu ma lasa perfuzia aia din mana. Nici plasturele ala lipit pe coloana vertebrala, cu tubul flexibil... Cu tubul prin care se scurgea din cand in cand picatura ce insela durerile.... La un moment dat mi-au zis ca de-acum am sa simt tot (oprisera picatura magica), sa pot impinge cand ajung durerile la apogeu.... (Cum naiba sa impingi cand nici sa sufli nu esti in stare?!, inca nu m-am prins nici in ziua de azi...). Urlam pe-acol' cat ma tineau plamanii si creierii, voiam sa ma dau jos, (incotro? nu stiu, dar jos de pe patul ala dureros de moale) si le spuneam alora ca-s gata, ca nu mai pot, si ele nimic. Imi raspundeau frumos si calm ca totul e ok, sa imping cat pot (adica atunci cand trebe), sa respir cand pot (adica tot timpul)... Io iar ziceam ca mor. Ele iara vorbeau frumos (crezi ca moasele iau droguri? Cum naiba au asa nervi de otel?). Si iara si iara... Intr-un tarziu apare o alta doctorita si-mi pune din nou o picatura: "bataile inimii sunt slabe..." Doamne da-i sanatate! "Gata, daca nu iese din trei incercari, facem cezariana". Si-a iesit. Cu ajutorul a ceea ce se numeste forceps. Si mi l-au pus pe piept. Si s-a incolacit si inghesuit bebe cuminte si alunecos pe mami, ca si cum la acelasi piept s-ar fi fost odihnit deja, mii de ani de-a randul.... Ma stieeeeeeeeeeeee! Si mami s-a topit si dusa a fost din lumea asta... Am urlat inainte? äh, cred ca e o gluma, nu?

 Plangea buni langa pat, plangea mami, si tati isi dregea vocea sa nu se simta ca are un nod in gat...

Bebe mic cu pielea zbarcita si umeda, cu teama sa deschida ochii, cu degetele la maini si la picioare, cu par negru si des si lung, bebe cand masliniu, cand rosu, cand alb. Avea nasuc. Avea gurita. Era bebe al meu, ca un sobolan mic si murdar, AL MEU. Am bocit cat ma tineau incheieturile... "Bebe mic, ce dor i-o fost lu' mami sa te vada...." Cine-a zis, fata, ca bebelusii nou-nascuti sunt urati? E o proasta!

Azi dupa-masa se implinesc 2 ani de cand s-a nascut bebe Moses jr... parca a fost ieri. Aoleu, iar incep sa repet fraze de-ale lu' buna, saraca...