Aici cititi mai multe. Sa va fie de bine!
elEna
Se afișează postările cu eticheta Dumbraveni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumbraveni. Afișați toate postările
sâmbătă, 13 august 2011
marți, 2 august 2011
Povesti cu animale in 3 minute...
...cumparate de parinti intr-o ureche.
Cartea asta se vrea a fi maaare lucru. Citez de pe site-ul editurii Girasol: "Pentru ca cei mici adora sa le cititi inainte de culcare, dar nu toti au rabdare sa asculte povesti lungi, am creat aceasta colectie care reuneste cele mai frumoase povesti pentru copii in variante prescurtate si pe intelesul copiilor de 3-4 ani. Farmecul intamplarilor ramane neschimbat, iar ilustratiile minunate ii vor cuceri"
Povesti, tata, povesti. In realitate o sa va trageti de par dupa ce ati cumparat-o. Povestea "capra cu trei iezi" e garnisita cu "ilustratii minunate", dar necorelate: o capra cu nenumarati iezi in jur (Aritmetica, bat-o vina! vorba profesorului de fizica...). Nici macar nu e vorba de "capra" lui Creanga, ca deh, amu ne-am emancipat. Aducem povesti cu caprele altor autori din larga Evropa...
Nu stiu, poate-s io analfabeta, dar 4-5 pagini de text, cu cel putin 50 de cuvinte pe fieacare pagina, nu prea pot fi citite "in 3 minute..." Si-un text, fetita mea, pogorat din cel mai nou-deschis dictionar de fite. Nu cumva sa ne creasca progeniturile cu limba romana "prea-simpla".
Mama, multumesc ca m-ai crescut cu carti alb-negru, in care nici macar ilustratii nu erau. Multumesc, doamna fosta directoare a "scolii generale" din Dumbraveni ca v-ati ingrijit sa avem biblioteca. Umila biblioteca, dar avea si carti cu povesti. Unele cu povesti ilustrate. Cu ilustratii CORELATE cu textul.
sâmbătă, 30 iulie 2011
Recomandare
Imi cer scuze pentru tacerea din ultimele saptamani; am fost plecati... Sunt din nou acasa, am sa incerc sa scriu din nou, macar o data la doua zile, daca nu in fiecare zi.
Apropos de articolul anterior cu BAC-ul, va recomand un articol pe cat de serios, pe atat de amuzanto-taios, scris de cel mai mare dascal pe care l-am avut. Si-l am.
Zic ca este cel mai mare, nu pentru a aseza pe o scara discriminatoare pe ceilalti profesori ai mei; pe toti i-am avut si-i am la suflet pentru munca ce-au depus. Dar fostul domn diriginte ne-a certat, ne-a sfatuit, ne-a ironizat, ne-a tras de maneca sa ne trezim, nu numai in ceea ce priveste materia ce o preda... Despre dansul -ca om- va povestesc alta data.
Apropos de articolul anterior cu BAC-ul, va recomand un articol pe cat de serios, pe atat de amuzanto-taios, scris de cel mai mare dascal pe care l-am avut. Si-l am.
Zic ca este cel mai mare, nu pentru a aseza pe o scara discriminatoare pe ceilalti profesori ai mei; pe toti i-am avut si-i am la suflet pentru munca ce-au depus. Dar fostul domn diriginte ne-a certat, ne-a sfatuit, ne-a ironizat, ne-a tras de maneca sa ne trezim, nu numai in ceea ce priveste materia ce o preda... Despre dansul -ca om- va povestesc alta data.
vineri, 4 februarie 2011
Dosarele (pierdute fix pi)X
E analfabeta. Are 40 de ani si vreo 9 copii. Miroase a pamant reavan (probabil poarta cu ea mirosul casutei de lut in care locuieste), are niste ochi mari, luminosi, zambeste si poarta intotdeauna un copil in brate. Locuiste intr-un satuc, la vreo 2-3 km distanta de parintii mei...
Ultimul copil e handicapat: are vreo 2 anisori, dar abea de curand sta in fundulet. Si e orb...
Lumea ii spune sa-i faca copilului pensie de handicapat. Asa analfabeta cum e, incepe lupta cu morile de vant: hartii peste hartii, adeverinte, inca o stampila, inca un aviz... Nu intelege nimic din toata harababura asta, dar cate o femeie in jur o incurajeaza sa nu se dea batuta si-i mai da cate un leu-doi sa aiba de hartii, de paine, de lapte pentru copilul handicapat.
In octombrie anul trecut a reusit in sfarsit sa-si predea dosarul complet. Doamna de la asistenta sociala din satuc i-a spus sa stea si sa astepte, ca o sa primeasca decizie in scris. Decizia urma sa vina de la un oficiu din Medias...
Prin februarie, satula de asteptari, se duce singura la Medias sa vada de ce nu i-a venit nici un raspuns. "Noi n-am primit nici un dosar cu numele Horvat" ii spune un domn de-acolo. Vine inapoi in satuc, la doamna de la social. "Nu stiu, nu stiu. Probabil DOSARUL S-A PIERDUT" (imi aduc aminte de dirigintele din liceu: nimeni nu-si asuma responsabilitatea sa zica sus si tare: "eu am stricat matura!" Pana si verbul s-a depersonalizat: "s-a stricat matura"). Ca atare, doamna de la social "s-a pierdut dosarul"...
Dosar pentru care, amarata aia de femeie umblase un an si jumatate sa-l predea complet...
Floarea se aseaza jos pe banca si sta cu capu-n pamant... Copilul din brate gangure, ea-si aduce aminte de el si-i zambeste... Numai ca bietul nu-i poate zambi inapoi.
Si tot cu el in brate azi, maine, poimaine, saptamani intregi, merge la primarie sa vada daca nu "s-a gasit" dosarul... Dar dosarul nicaieri.
(Vreau sa spun ca la noi in satuc exista sute de oameni cu pensie de handicapat. Dintre care, poate 10% o merita. Ceilalti au stiut ce comisie sa mituiasca, ce boli sa-si gaseasca, sa ia si ei pensie in plus fata de cea de varsta... (Nu-s de blamat, eu zic ca daca statul, oricum, ne fura, de ce sa nu-l furam si noi, nu?). Dar daca oameni FARA BOLI au pensie de handicapat, atunci o amarata de femeie cu biet copil nenorocit, de ce n-ar avea?)
Da, e o tampita, a facut noua copii, dintre care jumatate traiesc din mila satului, ca si ea. Da, e anormala, ca nu s-a straduit sa-i dea la scoli. E dusa cu pluta, n-are logica. Da. Toate astea, da. Dar are niste drepturi... iar doamna de la social are niste obligatii, ca de-aia isi ia salariul...
O femeie se hotaraste sa-i faca o plangere in scris catre primarie. Floarea o semneaza si o depune in aceeasi zi. In 24 de ore primeste raspuns in scris acasa: "s-a gasit dosarul". Merge bucuroasa la primarie sa-i multumeasca doamnei de la social. Si doamna: "nesimtita ce esti, de luni de zile ma lupt pentru tine sa-ti rezolv actele si tu asa imi multumesti, cu plangeri in scris? Uite, aveam de gand sa-ti dau 50 de lei azi -ii scoate din buzunar si-i arata- dar nu ti-i mai dau -ii baga inapoi- ca mi-ai ridicat primarul in cap. Sa-mi zici cine ti-a scris plangerea, ca te dau pe mana politiei, hoata jegoasa ce esti!"
Ultimul copil e handicapat: are vreo 2 anisori, dar abea de curand sta in fundulet. Si e orb...
Lumea ii spune sa-i faca copilului pensie de handicapat. Asa analfabeta cum e, incepe lupta cu morile de vant: hartii peste hartii, adeverinte, inca o stampila, inca un aviz... Nu intelege nimic din toata harababura asta, dar cate o femeie in jur o incurajeaza sa nu se dea batuta si-i mai da cate un leu-doi sa aiba de hartii, de paine, de lapte pentru copilul handicapat.
In octombrie anul trecut a reusit in sfarsit sa-si predea dosarul complet. Doamna de la asistenta sociala din satuc i-a spus sa stea si sa astepte, ca o sa primeasca decizie in scris. Decizia urma sa vina de la un oficiu din Medias...
Prin februarie, satula de asteptari, se duce singura la Medias sa vada de ce nu i-a venit nici un raspuns. "Noi n-am primit nici un dosar cu numele Horvat" ii spune un domn de-acolo. Vine inapoi in satuc, la doamna de la social. "Nu stiu, nu stiu. Probabil DOSARUL S-A PIERDUT" (imi aduc aminte de dirigintele din liceu: nimeni nu-si asuma responsabilitatea sa zica sus si tare: "eu am stricat matura!" Pana si verbul s-a depersonalizat: "s-a stricat matura"). Ca atare, doamna de la social "s-a pierdut dosarul"...
Dosar pentru care, amarata aia de femeie umblase un an si jumatate sa-l predea complet...
Floarea se aseaza jos pe banca si sta cu capu-n pamant... Copilul din brate gangure, ea-si aduce aminte de el si-i zambeste... Numai ca bietul nu-i poate zambi inapoi.
Si tot cu el in brate azi, maine, poimaine, saptamani intregi, merge la primarie sa vada daca nu "s-a gasit" dosarul... Dar dosarul nicaieri.
(Vreau sa spun ca la noi in satuc exista sute de oameni cu pensie de handicapat. Dintre care, poate 10% o merita. Ceilalti au stiut ce comisie sa mituiasca, ce boli sa-si gaseasca, sa ia si ei pensie in plus fata de cea de varsta... (Nu-s de blamat, eu zic ca daca statul, oricum, ne fura, de ce sa nu-l furam si noi, nu?). Dar daca oameni FARA BOLI au pensie de handicapat, atunci o amarata de femeie cu biet copil nenorocit, de ce n-ar avea?)
Da, e o tampita, a facut noua copii, dintre care jumatate traiesc din mila satului, ca si ea. Da, e anormala, ca nu s-a straduit sa-i dea la scoli. E dusa cu pluta, n-are logica. Da. Toate astea, da. Dar are niste drepturi... iar doamna de la social are niste obligatii, ca de-aia isi ia salariul...
O femeie se hotaraste sa-i faca o plangere in scris catre primarie. Floarea o semneaza si o depune in aceeasi zi. In 24 de ore primeste raspuns in scris acasa: "s-a gasit dosarul". Merge bucuroasa la primarie sa-i multumeasca doamnei de la social. Si doamna: "nesimtita ce esti, de luni de zile ma lupt pentru tine sa-ti rezolv actele si tu asa imi multumesti, cu plangeri in scris? Uite, aveam de gand sa-ti dau 50 de lei azi -ii scoate din buzunar si-i arata- dar nu ti-i mai dau -ii baga inapoi- ca mi-ai ridicat primarul in cap. Sa-mi zici cine ti-a scris plangerea, ca te dau pe mana politiei, hoata jegoasa ce esti!"
vineri, 28 ianuarie 2011
Inmormantarea la care n-a plans nimeni
De cate ori mergeam la ea -ca ma trimitea mama dupa cate ceva- trebuia musai sa-mi tina o lectie, fie ea cat descurta. Pentru ca "mama-ta nu stie sa va creasca", tusa Zeni avea intotdeauna ceva de atras atentia: "iar ai muci, ia batista asta si te sterge. Esti fata mare!" (cred ca aveam 5 ani), "daca esti la cineva in vizita, nu se spune veceu, se spune toaleta", "i-am zis lu muma-ta sa va taie paru'. Nu esti destul de mare sa te chiapteni (piepteni) singura. Ui' cum areti!", "patrunjelul de supa se taie marunt. Sa nu faci fluturi in zama, ca te rade lumea", "ia carpa asta sa-ti arat cum se sterge praful. Asa sa faci si acasa!". O data mi-a zis sa matur la noi in curte. Si erau intr-un colt ceva gunoaie marunte, ca nu le puteam da cu matura.
-Ia-le cu mana.
-Mi-i scarba.
-O, dac-ai sti in cate locuri spurcate trebuie o femeie sa-si bage mana... Unde nu merge altfel, trebuie sa pui destiutele (degetele), asta-i viata!
Cum tonul ei era mereu aspru si ea mereu pusa nu numai pe observatii, dar si pe cearta (au fost ani intregi cand, dupa ce iesea ea din casa, plangea mama ore in sir...) n-o suferea nimeni in familie.
Am senzatia ca pe mine nu ma certa asa mult ca pe altii... o data mi-a zis "draga mamii" ca eram sa lesin...
Femeia asta a fost intotdeauna ceva ciudat: un om care te atrage si te respinge in acelasi timp. Imi placea enorm de mult casa si gradina ei, care erau intotdeauna in buna-oranduiala. Imi placea s-o vad cum spala vase, cum pune hainele la inmuiat in galetile imense cu apa calda si spuma. Imi placea s-o aud cum povesteste despre cat de mult a lucrat... pentru ca intotdeauna ii sclipeau ochii de bucurie la asemenea povesti. Lumea stia insa, ca ceea ce are nu e rezultatul muncii si trudei, dar si a multor ani de inselaciune: la moara de porumb, pe care o avea in satul vecin, insela la cantar... Si mai avea ea, asa semi-analfabeta cum era, o vorba: "orice leu aduce doi", asa ca, avea ea grija sa nu piarda niciodata vre-un banut, ba dimpotriva.
Cred ca e cel mai zgarcit om ce l-am intalnit: imi dadea prajituri sau ciocolata, dar niciodata mai mult de o bucata, ca "si mane-i o zi".
Nu ma deranjau mustrarile ei; imi parea ca are dreptate cand critica si incercam s-o ascult, nu ma deranja ca e zgarcita, ca o ajutam uneori zile intregi si nu-mi dadea decat apa... Ce nu-mi placea la ea era incercarea disperata de a parea "doamna de oras": pantofi cu toc (dar mers inestetic de rata) frizura eleganta (dar maini de barbat) "ca asa se poarta"... te pufnea rasul.
Tarziu de tot aflasem ca in fiecare din cele trei casatorii ce le avea "in CV" fusese inselata. Atat de mult inselata, ca stia tot satul... Si-i crapa obrazul de rusine, dar isi varsa amarul certandu-se cu toata lumea si inseland la randul ei mai departe... la cantar. Asa a adunat o avere frumusica. Si cum incepuse sa se imbolnaveasca, o vizitau adesea nepotii. In speranta ca o sa le lase si lor ceva...
N-am fost la inmormantare, ca nu eram in Romania. Dar nimeni nu-si aduce aminte sa fi plans cineva dupa ea... Asteptau cu totii dezbaterea mostenirii, isi faceau planuri ce-o sa faca cu banii.
-Ia-le cu mana.
-Mi-i scarba.
-O, dac-ai sti in cate locuri spurcate trebuie o femeie sa-si bage mana... Unde nu merge altfel, trebuie sa pui destiutele (degetele), asta-i viata!
Cum tonul ei era mereu aspru si ea mereu pusa nu numai pe observatii, dar si pe cearta (au fost ani intregi cand, dupa ce iesea ea din casa, plangea mama ore in sir...) n-o suferea nimeni in familie.
Am senzatia ca pe mine nu ma certa asa mult ca pe altii... o data mi-a zis "draga mamii" ca eram sa lesin...
Femeia asta a fost intotdeauna ceva ciudat: un om care te atrage si te respinge in acelasi timp. Imi placea enorm de mult casa si gradina ei, care erau intotdeauna in buna-oranduiala. Imi placea s-o vad cum spala vase, cum pune hainele la inmuiat in galetile imense cu apa calda si spuma. Imi placea s-o aud cum povesteste despre cat de mult a lucrat... pentru ca intotdeauna ii sclipeau ochii de bucurie la asemenea povesti. Lumea stia insa, ca ceea ce are nu e rezultatul muncii si trudei, dar si a multor ani de inselaciune: la moara de porumb, pe care o avea in satul vecin, insela la cantar... Si mai avea ea, asa semi-analfabeta cum era, o vorba: "orice leu aduce doi", asa ca, avea ea grija sa nu piarda niciodata vre-un banut, ba dimpotriva.
Cred ca e cel mai zgarcit om ce l-am intalnit: imi dadea prajituri sau ciocolata, dar niciodata mai mult de o bucata, ca "si mane-i o zi".
Nu ma deranjau mustrarile ei; imi parea ca are dreptate cand critica si incercam s-o ascult, nu ma deranja ca e zgarcita, ca o ajutam uneori zile intregi si nu-mi dadea decat apa... Ce nu-mi placea la ea era incercarea disperata de a parea "doamna de oras": pantofi cu toc (dar mers inestetic de rata) frizura eleganta (dar maini de barbat) "ca asa se poarta"... te pufnea rasul.
Tarziu de tot aflasem ca in fiecare din cele trei casatorii ce le avea "in CV" fusese inselata. Atat de mult inselata, ca stia tot satul... Si-i crapa obrazul de rusine, dar isi varsa amarul certandu-se cu toata lumea si inseland la randul ei mai departe... la cantar. Asa a adunat o avere frumusica. Si cum incepuse sa se imbolnaveasca, o vizitau adesea nepotii. In speranta ca o sa le lase si lor ceva...
N-am fost la inmormantare, ca nu eram in Romania. Dar nimeni nu-si aduce aminte sa fi plans cineva dupa ea... Asteptau cu totii dezbaterea mostenirii, isi faceau planuri ce-o sa faca cu banii.
luni, 24 ianuarie 2011
Sclavagism modern, made in Dumbraveni, Romania
Azi am sa va povestesc de "amenii de la camin".
Satucul in care m-am nascut a fost odata oras: tribunal, scoli, penitenciar, cazarma, biserici impunatoare, de dimensiunile catedralelor aduc aminte inca de acele vremi... Inca mai avem primarie si inca ne cheama "oras", dar locuitori nu prea mai avem... Bisericile-catedrale construite de armeni si maghiari sunt azi goale, in cladirea tribunalului s-a facut scoala speciala pentru fete handicapate (cel putin scoala asta inca mai functiona acum 7-8 ani...), penitenciarul (de marimea celui de la Gherla, daca am inteles bine) a ramas gol, iar in cladirea fostei cazarmi locuiesc azi cateva sute de oameni. Cu handicap -fie fizic, fie intelectual- fosti copii ai orfelinatelor ceausiste, sau oameni din familii cu vaza, atat de "cu vaza" ca se rusineaza cu ei...
La biserica stau intotdeauna in ultimele banci, la magazin sunt serviti in scarba, pe strada saluta, dar arareori sunt salutati. Inca de la inceputul existentei acestui camin, oamenii dinsatuc oras i-au pus la treaba: unii cateva ore pe zi, altii cu saptamanile muncesc pe la casele oamenilor. Femeile fac curatenie ("mi-am adus doau proaste de la camin sa-mi stearga geamurile"), sau ajuta in gradina, iar barbatii muncesc si ei, fie pe mici santiere, fie la camp... Unii sunt platiti. Vai de capul ei plata, dar se vad macar cu 2-3 lei in buzunar. Altii primesc numai mancare pe ziua respectiva. Altii nu primesc nimic, se-ntorc acasa flamanzi "doar la camin au ce manca"...
In ziua de azi, nu exista casa in care sa nu fi transpirat macar unul din ei... Dumbraveniul n-ar fi ceea ce este, daca n-ar fi acesti oameni... doamnele n-ar avea atata timp sa bea cafea, iar domnii ar renova casele mai rar, daca n-ar avea acesti sclavi.
Cu toate astea, oamenii de la camin zambesc intotdeauna politicos, te saluta cu drag. Incearca din rasputeri sa nu deranjeze, sau sa creeze probleme si nu cauta sa para ceea ce nu sunt de fapt... Numai ca noi, ceilalti, n-o sa reusim niciodata sa intelegem. Abea cand ii cuprinzi in brate, ca ti-a fost asa de dor de ei, iti dai seama ca sunt oameni in carne si oase. N-ai sa uiti niciodata mirosul hainelor lor: de sapun de casa...
"Ce mai faci, nu te-am vazut demult?" si lacrimi in coltul ochilor raspund tacute "bine..."
Satucul in care m-am nascut a fost odata oras: tribunal, scoli, penitenciar, cazarma, biserici impunatoare, de dimensiunile catedralelor aduc aminte inca de acele vremi... Inca mai avem primarie si inca ne cheama "oras", dar locuitori nu prea mai avem... Bisericile-catedrale construite de armeni si maghiari sunt azi goale, in cladirea tribunalului s-a facut scoala speciala pentru fete handicapate (cel putin scoala asta inca mai functiona acum 7-8 ani...), penitenciarul (de marimea celui de la Gherla, daca am inteles bine) a ramas gol, iar in cladirea fostei cazarmi locuiesc azi cateva sute de oameni. Cu handicap -fie fizic, fie intelectual- fosti copii ai orfelinatelor ceausiste, sau oameni din familii cu vaza, atat de "cu vaza" ca se rusineaza cu ei...
La biserica stau intotdeauna in ultimele banci, la magazin sunt serviti in scarba, pe strada saluta, dar arareori sunt salutati. Inca de la inceputul existentei acestui camin, oamenii din
In ziua de azi, nu exista casa in care sa nu fi transpirat macar unul din ei... Dumbraveniul n-ar fi ceea ce este, daca n-ar fi acesti oameni... doamnele n-ar avea atata timp sa bea cafea, iar domnii ar renova casele mai rar, daca n-ar avea acesti sclavi.
Cu toate astea, oamenii de la camin zambesc intotdeauna politicos, te saluta cu drag. Incearca din rasputeri sa nu deranjeze, sau sa creeze probleme si nu cauta sa para ceea ce nu sunt de fapt... Numai ca noi, ceilalti, n-o sa reusim niciodata sa intelegem. Abea cand ii cuprinzi in brate, ca ti-a fost asa de dor de ei, iti dai seama ca sunt oameni in carne si oase. N-ai sa uiti niciodata mirosul hainelor lor: de sapun de casa...
"Ce mai faci, nu te-am vazut demult?" si lacrimi in coltul ochilor raspund tacute "bine..."
vineri, 14 ianuarie 2011
Intrunirea de 10+1 ani
miercuri, 9 iunie 2010
Intrunirea secolului XXI
Dragi copii din cap de sat
Imi vine sa pleznesc de bucurie, si-l pup pe Ionut Iclanzan -in mod VIRTUAL- pentru ca a reusit niste invitatii trasnet. (Sincera sa fiu, il pupam la fel de tare, indiferent daca ar fi reusit asa frumos sau nu hihih: important e ca AVEM INVITATII) Aci un preview, sa nu ziceti ca va tin pe jar (dati click pe imagine pentru a mari):
Profesorii si fostii colegi (care sunt inca, sau care au parintii) in Dumbraveni o sa primeasca invitatiile de la maica-mea sau frate-meu. Cei de pe sate o sa le primeasca de la Simona (fosta Marcos).
Va pup si s-auzim de bine. A, era sa uit, cei care inca nu ati confirmat daca puteti veni sau nu, va rog sa o faceti cat mai repede posibil, ca sa putem avea o intalnire organizata impecabil.
Va pup din nou
Elena
vineri, 14 mai 2010
Vorbe de duh partea a 2-a
Cine stie si stie ca stie, e un om treaz. Stai in preajma lui!
Cine stie si nu stie ca stie, e un adormit. Trezeste-l!
Cine nu stie, si nu stie ca nu stie, e o bomba. Fuuugi!
(proverb arab spus de Prof. Covaci. S-ar putea sa nu-l fi fost redat 100% corect)
High trees catch a lot of wind (proverb olandez)
Nu se arunca cu pietre decat in pomul cu fructe (de pe net)
Nu-i nimic nou in comportamentul vostru cand va machiati si va parfumati cat mai "bine". Doar si florile au culori frumoase si miros imbietor, cum altfel s-atragi fluturii? (prof. Traian Petri)
Radem si glumim, da' la vara iar' venim (colegu' Lulu)
Fa-i omului bine cu forta (Calin Macarie)
In viata trebuie sa (pre)vezi ziua de maine, cu schimbarile ei cu tot. Altfel ai pierdut jocul de la bun inceput (un tehnician din CUG Cluj)
O casa nu se repara/intretine cu o surubelnita si un cutit. Aveti nevoie de alte scule (acelasi tehnician din CUG)
Nu ase sa face? (da' cum?) Nu stiu, da' nu asa! (Mihai Macarie)
Pai sigur ca Dietmar poate. Doar' el are scule! (cumnatu-meu, Lita)
Calea catre iad e pavata cu bune intentii (Calin Macarie)
Si calu' ce-o zis? (varucu' Vasilica)
Am vazut io la televizor ca femeile mai trag cate o palma barbatilor. Da' barbatii nu dau inapoi (vara-mea Elena)
Munca este cel mai bun dezinfectant al unei natiuni (Prof. Iuliu Negreanu, citand N. Iorga, cred)
Daca plecati toti din tara, raman io sa sting lumina (de pe net)
Singurul principiu care mai conteaza in viata de toate zilele, e cel pe care nu l-am incalcat inca. (Si cel pe care tocmai l-am incalcat e important -da' io am voie sa-l incalc) (de pe net)
Deciziile noastre sunt luate in proportie de peste 90% din interior. Si anume de catre complexul de inferioritate (Arthur Weiss)
Cine stie si nu stie ca stie, e un adormit. Trezeste-l!
Cine nu stie, si nu stie ca nu stie, e o bomba. Fuuugi!
(proverb arab spus de Prof. Covaci. S-ar putea sa nu-l fi fost redat 100% corect)
High trees catch a lot of wind (proverb olandez)
Nu se arunca cu pietre decat in pomul cu fructe (de pe net)
Nu-i nimic nou in comportamentul vostru cand va machiati si va parfumati cat mai "bine". Doar si florile au culori frumoase si miros imbietor, cum altfel s-atragi fluturii? (prof. Traian Petri)
Radem si glumim, da' la vara iar' venim (colegu' Lulu)
Fa-i omului bine cu forta (Calin Macarie)
In viata trebuie sa (pre)vezi ziua de maine, cu schimbarile ei cu tot. Altfel ai pierdut jocul de la bun inceput (un tehnician din CUG Cluj)
O casa nu se repara/intretine cu o surubelnita si un cutit. Aveti nevoie de alte scule (acelasi tehnician din CUG)
Nu ase sa face? (da' cum?) Nu stiu, da' nu asa! (Mihai Macarie)
Pai sigur ca Dietmar poate. Doar' el are scule! (cumnatu-meu, Lita)
Calea catre iad e pavata cu bune intentii (Calin Macarie)
Si calu' ce-o zis? (varucu' Vasilica)
Am vazut io la televizor ca femeile mai trag cate o palma barbatilor. Da' barbatii nu dau inapoi (vara-mea Elena)
Munca este cel mai bun dezinfectant al unei natiuni (Prof. Iuliu Negreanu, citand N. Iorga, cred)
Daca plecati toti din tara, raman io sa sting lumina (de pe net)
Singurul principiu care mai conteaza in viata de toate zilele, e cel pe care nu l-am incalcat inca. (Si cel pe care tocmai l-am incalcat e important -da' io am voie sa-l incalc) (de pe net)
Deciziile noastre sunt luate in proportie de peste 90% din interior. Si anume de catre complexul de inferioritate (Arthur Weiss)
vineri, 30 aprilie 2010
Despre dorul de a ne revedea dupa 11 ani de la absolvirea liceului
De anul trecut incepand ne bate gandul -rau de tot- sa ne readunam. N-am reusit la 10 ani de la absolvire, dar -la indicatia doamnei profesoare Hanusz- precis reusim la 11 ani.
Ultimele realizari in domeniu sunt ca:
- AM CAZUT DE ACORD (Zsuzanna, Ionut Iclanzan, Ghita Mates, Simona si subsamnata) CUM SA FACEM
- AM VORBIT IN SFARSIT CU FOSTUL DOMN DIRIGINTE si data de (Duminica) 5 SEPTEMBRIE a.c. e in regula si pentru dumnealui
- am dat in sfarsit de Simona, care e asa de draguta si ia legatura cu cei cu care eu n-am putut/ n-am apucat/ n-am reusit, etc. inclusiv cei de pe sate.
- am reusit sa reiau legatura cu Monica Radu, pe care am instiintat-o in sfarsit de "adunare"
Programul arata cam asa:
- fostii colegi si domnul diriginte ne adunam (cel tarziu) la ora 13 la liceu pentru ora de dirigentie. Care are placere poate veni mai devreme, eu am sa fiu acolo foarte din timp (de pe la 9 cred)) ca sa... ma bag si io in seama
- la ora 15 vin domnii profesori si servim cu totii PIZZA (din ceia buna de-ti lingi degetele)
- pe la ora 17, cei dintre noi care mai au ragaz/placerea de a mai sta de vorba ne ducem "la Tavi" sa mai stam la inca alte pahare de vorba. Se serveste bufet suedez (fiecare baga ce-i place)
Ultimele realizari in domeniu sunt ca:
- AM CAZUT DE ACORD (Zsuzanna, Ionut Iclanzan, Ghita Mates, Simona si subsamnata) CUM SA FACEM
- AM VORBIT IN SFARSIT CU FOSTUL DOMN DIRIGINTE si data de (Duminica) 5 SEPTEMBRIE a.c. e in regula si pentru dumnealui
- am dat in sfarsit de Simona, care e asa de draguta si ia legatura cu cei cu care eu n-am putut/ n-am apucat/ n-am reusit, etc. inclusiv cei de pe sate.
- am reusit sa reiau legatura cu Monica Radu, pe care am instiintat-o in sfarsit de "adunare"
Programul arata cam asa:
- fostii colegi si domnul diriginte ne adunam (cel tarziu) la ora 13 la liceu pentru ora de dirigentie. Care are placere poate veni mai devreme, eu am sa fiu acolo foarte din timp (de pe la 9 cred)) ca sa... ma bag si io in seama
- la ora 15 vin domnii profesori si servim cu totii PIZZA (din ceia buna de-ti lingi degetele)
- pe la ora 17, cei dintre noi care mai au ragaz/placerea de a mai sta de vorba ne ducem "la Tavi" sa mai stam la inca alte pahare de vorba. Se serveste bufet suedez (fiecare baga ce-i place)
miercuri, 31 martie 2010
Vorbe de duh
Pe lumea asta m-au "trezit" si m-au condus o serie de vorbe de duh auzite din dreapta din stanga. Vreau sa fac aci o lista cu ele, poate va ajuta si voua. Sau poate le stiti deja :). Le-am adunat de-a valma, nu sunt in ordinea importantei. Si am sa completez lista cand imi mai vine vre-una in minte:
Pentru sanatatea dumneavoastra evitati excesul de sare, zahar si prostii (Simona Catrina, rev. Tango)
Strabatem vremuri tulburi. Si in vremuri tulburi, gunoaiele ies de-asupra (Prof. Tempeanu)
Nu-i de mirare ca suntem un neam de ratati: uite si ciobanu' din Miorita, in loc sa faca ceva sau sa fuga, s-apuca de vorbit cu oaia. Si doar Miorita asta ii "epopee" nationala, la dracu! (Prof. Traian Petri)
Nobody is perfect (vara-mea Andreea)
Daca vrei sa fi respectat, respecta-te (de prin cartea de engleza)
Cine-i sluga nu-i stapan (Elena Fleps)
If you want somebody to keep your secret, first do it yourself (de prin cartea de engleza)
Attitude creates future (reclama la KENT)
Cand iti vine sa urli de necaz, iesi pe strada ca precis vezi unul cu probleme si mai mari ca ale tale (Elena Fleps)
De ce? (Prof. Viorel Covaci)
Cu prostu' sa nu te pui, ca are mintea hodinita (Prof. Traian Petri)
Fara lantisor si ghiul, parca nu esti prost destul (Prof. Traian Petri)
Pentru sanatatea dumneavoastra evitati excesul de sare, zahar si prostii (Simona Catrina, rev. Tango)
Strabatem vremuri tulburi. Si in vremuri tulburi, gunoaiele ies de-asupra (Prof. Tempeanu)
Nu-i de mirare ca suntem un neam de ratati: uite si ciobanu' din Miorita, in loc sa faca ceva sau sa fuga, s-apuca de vorbit cu oaia. Si doar Miorita asta ii "epopee" nationala, la dracu! (Prof. Traian Petri)
Nobody is perfect (vara-mea Andreea)
Daca vrei sa fi respectat, respecta-te (de prin cartea de engleza)
Cine-i sluga nu-i stapan (Elena Fleps)
If you want somebody to keep your secret, first do it yourself (de prin cartea de engleza)
Attitude creates future (reclama la KENT)
Cand iti vine sa urli de necaz, iesi pe strada ca precis vezi unul cu probleme si mai mari ca ale tale (Elena Fleps)
De ce? (Prof. Viorel Covaci)
Cu prostu' sa nu te pui, ca are mintea hodinita (Prof. Traian Petri)
Fara lantisor si ghiul, parca nu esti prost destul (Prof. Traian Petri)
luni, 15 februarie 2010
Pepiniera de suflete. Si-acum cine-i de vina?
Nu scriu aici ca sa elogiez, sau sa laud cu vorbe goale. Nu vreau sa fac reclama unui liceu sau unui grup de profesori. Nu insist ca un liceu cu vechime de zeci de ani, care a "produs" mii de personalitati nu trebuie lasat sa dispara. NU. Vreau sa va aduc la cunostinta ca Liceul Teoretic Dumbraveni o sa fie desfiintat. Daca ma doare sau nu aceasta decizie, va las pe voi sa trageti concluzii. De ce s-a ajuns la aceasta idee de desfiintare voi puncta mai jos...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)