joi, 24 februarie 2011
Fara (prea multe) cuvinte
vineri, 4 februarie 2011
N-or sti nimeni ca m-am dus, numa' m-or videa ca nu-s
Daca nu mai pun nimic pe blog timp de o saptamana, mi-s plecata de-acasa cu o urjenta. (Revin cu forte si pofte noi.) Dar cred ca mai este pana atunci.
Dosarele (pierdute fix pi)X
E analfabeta. Are 40 de ani si vreo 9 copii. Miroase a pamant reavan (probabil poarta cu ea mirosul casutei de lut in care locuieste), are niste ochi mari, luminosi, zambeste si poarta intotdeauna un copil in brate. Locuiste intr-un satuc, la vreo 2-3 km distanta de parintii mei...
Ultimul copil e handicapat: are vreo 2 anisori, dar abea de curand sta in fundulet. Si e orb...
Lumea ii spune sa-i faca copilului pensie de handicapat. Asa analfabeta cum e, incepe lupta cu morile de vant: hartii peste hartii, adeverinte, inca o stampila, inca un aviz... Nu intelege nimic din toata harababura asta, dar cate o femeie in jur o incurajeaza sa nu se dea batuta si-i mai da cate un leu-doi sa aiba de hartii, de paine, de lapte pentru copilul handicapat.
In octombrie anul trecut a reusit in sfarsit sa-si predea dosarul complet. Doamna de la asistenta sociala din satuc i-a spus sa stea si sa astepte, ca o sa primeasca decizie in scris. Decizia urma sa vina de la un oficiu din Medias...
Prin februarie, satula de asteptari, se duce singura la Medias sa vada de ce nu i-a venit nici un raspuns. "Noi n-am primit nici un dosar cu numele Horvat" ii spune un domn de-acolo. Vine inapoi in satuc, la doamna de la social. "Nu stiu, nu stiu. Probabil DOSARUL S-A PIERDUT" (imi aduc aminte de dirigintele din liceu: nimeni nu-si asuma responsabilitatea sa zica sus si tare: "eu am stricat matura!" Pana si verbul s-a depersonalizat: "s-a stricat matura"). Ca atare, doamna de la social "s-a pierdut dosarul"...
Dosar pentru care, amarata aia de femeie umblase un an si jumatate sa-l predea complet...
Floarea se aseaza jos pe banca si sta cu capu-n pamant... Copilul din brate gangure, ea-si aduce aminte de el si-i zambeste... Numai ca bietul nu-i poate zambi inapoi.
Si tot cu el in brate azi, maine, poimaine, saptamani intregi, merge la primarie sa vada daca nu "s-a gasit" dosarul... Dar dosarul nicaieri.
(Vreau sa spun ca la noi in satuc exista sute de oameni cu pensie de handicapat. Dintre care, poate 10% o merita. Ceilalti au stiut ce comisie sa mituiasca, ce boli sa-si gaseasca, sa ia si ei pensie in plus fata de cea de varsta... (Nu-s de blamat, eu zic ca daca statul, oricum, ne fura, de ce sa nu-l furam si noi, nu?). Dar daca oameni FARA BOLI au pensie de handicapat, atunci o amarata de femeie cu biet copil nenorocit, de ce n-ar avea?)
Da, e o tampita, a facut noua copii, dintre care jumatate traiesc din mila satului, ca si ea. Da, e anormala, ca nu s-a straduit sa-i dea la scoli. E dusa cu pluta, n-are logica. Da. Toate astea, da. Dar are niste drepturi... iar doamna de la social are niste obligatii, ca de-aia isi ia salariul...
O femeie se hotaraste sa-i faca o plangere in scris catre primarie. Floarea o semneaza si o depune in aceeasi zi. In 24 de ore primeste raspuns in scris acasa: "s-a gasit dosarul". Merge bucuroasa la primarie sa-i multumeasca doamnei de la social. Si doamna: "nesimtita ce esti, de luni de zile ma lupt pentru tine sa-ti rezolv actele si tu asa imi multumesti, cu plangeri in scris? Uite, aveam de gand sa-ti dau 50 de lei azi -ii scoate din buzunar si-i arata- dar nu ti-i mai dau -ii baga inapoi- ca mi-ai ridicat primarul in cap. Sa-mi zici cine ti-a scris plangerea, ca te dau pe mana politiei, hoata jegoasa ce esti!"
Ultimul copil e handicapat: are vreo 2 anisori, dar abea de curand sta in fundulet. Si e orb...
Lumea ii spune sa-i faca copilului pensie de handicapat. Asa analfabeta cum e, incepe lupta cu morile de vant: hartii peste hartii, adeverinte, inca o stampila, inca un aviz... Nu intelege nimic din toata harababura asta, dar cate o femeie in jur o incurajeaza sa nu se dea batuta si-i mai da cate un leu-doi sa aiba de hartii, de paine, de lapte pentru copilul handicapat.
In octombrie anul trecut a reusit in sfarsit sa-si predea dosarul complet. Doamna de la asistenta sociala din satuc i-a spus sa stea si sa astepte, ca o sa primeasca decizie in scris. Decizia urma sa vina de la un oficiu din Medias...
Prin februarie, satula de asteptari, se duce singura la Medias sa vada de ce nu i-a venit nici un raspuns. "Noi n-am primit nici un dosar cu numele Horvat" ii spune un domn de-acolo. Vine inapoi in satuc, la doamna de la social. "Nu stiu, nu stiu. Probabil DOSARUL S-A PIERDUT" (imi aduc aminte de dirigintele din liceu: nimeni nu-si asuma responsabilitatea sa zica sus si tare: "eu am stricat matura!" Pana si verbul s-a depersonalizat: "s-a stricat matura"). Ca atare, doamna de la social "s-a pierdut dosarul"...
Dosar pentru care, amarata aia de femeie umblase un an si jumatate sa-l predea complet...
Floarea se aseaza jos pe banca si sta cu capu-n pamant... Copilul din brate gangure, ea-si aduce aminte de el si-i zambeste... Numai ca bietul nu-i poate zambi inapoi.
Si tot cu el in brate azi, maine, poimaine, saptamani intregi, merge la primarie sa vada daca nu "s-a gasit" dosarul... Dar dosarul nicaieri.
(Vreau sa spun ca la noi in satuc exista sute de oameni cu pensie de handicapat. Dintre care, poate 10% o merita. Ceilalti au stiut ce comisie sa mituiasca, ce boli sa-si gaseasca, sa ia si ei pensie in plus fata de cea de varsta... (Nu-s de blamat, eu zic ca daca statul, oricum, ne fura, de ce sa nu-l furam si noi, nu?). Dar daca oameni FARA BOLI au pensie de handicapat, atunci o amarata de femeie cu biet copil nenorocit, de ce n-ar avea?)
Da, e o tampita, a facut noua copii, dintre care jumatate traiesc din mila satului, ca si ea. Da, e anormala, ca nu s-a straduit sa-i dea la scoli. E dusa cu pluta, n-are logica. Da. Toate astea, da. Dar are niste drepturi... iar doamna de la social are niste obligatii, ca de-aia isi ia salariul...
O femeie se hotaraste sa-i faca o plangere in scris catre primarie. Floarea o semneaza si o depune in aceeasi zi. In 24 de ore primeste raspuns in scris acasa: "s-a gasit dosarul". Merge bucuroasa la primarie sa-i multumeasca doamnei de la social. Si doamna: "nesimtita ce esti, de luni de zile ma lupt pentru tine sa-ti rezolv actele si tu asa imi multumesti, cu plangeri in scris? Uite, aveam de gand sa-ti dau 50 de lei azi -ii scoate din buzunar si-i arata- dar nu ti-i mai dau -ii baga inapoi- ca mi-ai ridicat primarul in cap. Sa-mi zici cine ti-a scris plangerea, ca te dau pe mana politiei, hoata jegoasa ce esti!"
joi, 3 februarie 2011
To the one in Paradise, (E. A. Poe)
Thou wast all that to me, love,
For which my soul did pine-
A green isle in the sea, love,
A fountain and a shrine,
All wreathed with fairy fruits and flowers,
And all the flowers were mine.
Ah, dream too bright to last!
Ah, starry Hope! that didst arise
But to be overcast!
A voice from out the Future cries,
"On! on!"- but o'er the Past
(Dim gulf!) my spirit hovering lies
Mute, motionless, aghast!
For, alas! alas! me
The light of Life is o'er!
"No more- no more- no more-"
(Such language holds the solemn sea
To the sands upon the shore)
Shall bloom the thunder-blasted tree
Or the stricken eagle soar!
And all my days are trances,
And all my nightly dreams
Are where thy grey eye glances,
And where thy footstep gleams-
In what ethereal dances,
By what eternal streams.
Regret (E. A. Poe)
Tu mi-erai totul, dragoste,
Al sufletului har,
Un verde ostrov în mare, dragoste,
Fântână şi altar,
Încins cu poame dulci şi flori,
Flori ale mele doar.
Vis prea frumos spre-a fi putut
Să steie! - Ah, limpede minune!
Ai răsărit, şi te-am pierdut!
Un glas din viitor îmi spune:
"Treci, treci", dar peste Trecut
Sufletul meu ca pe-o genune
Pluteşte-amar, apatic, mut.
Poezi asta imi aduce aminte de... "frumoasa" varsta de 16 ani: tampita, naiva, indragostita, parasita. Jalea lumii, ce mai! Numai eu sufeream. Numai pe mine nu ma intelege nimeni! Inca imi plac versurile astea, dar pentru nimic in lume n-as vrea sa fiu din nou de 16 ani...
Al sufletului har,
Un verde ostrov în mare, dragoste,
Fântână şi altar,
Încins cu poame dulci şi flori,
Flori ale mele doar.
Vis prea frumos spre-a fi putut
Să steie! - Ah, limpede minune!
Ai răsărit, şi te-am pierdut!
Un glas din viitor îmi spune:
"Treci, treci", dar peste Trecut
Sufletul meu ca pe-o genune
Pluteşte-amar, apatic, mut.
Poezi asta imi aduce aminte de... "frumoasa" varsta de 16 ani: tampita, naiva, indragostita, parasita. Jalea lumii, ce mai! Numai eu sufeream. Numai pe mine nu ma intelege nimeni! Inca imi plac versurile astea, dar pentru nimic in lume n-as vrea sa fiu din nou de 16 ani...
miercuri, 2 februarie 2011
Moartea caprioarei (Labis)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt.
A rãmas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Mã iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii mã zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei în muntii Carpati.
Setea mã naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scapata soarele, când va licari luna,
Aici vor veni sã s-adape
Una cate una caprioarele.
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.
Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sã nu mai vii, sã nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!
Ea s-arata saltand si se opri
Privind în jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.
Sticlea în ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sã dea gres!
Dar vaile vuira. Cazuta în genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Când lasa cuiburi sure si pustii.
Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb când tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Când viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Când soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.
Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fãrã vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în maini fãrã sã stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.
Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sã traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-mã, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Si codrul, ce adânc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt.
A rãmas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Mã iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii mã zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei în muntii Carpati.
Setea mã naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scapata soarele, când va licari luna,
Aici vor veni sã s-adape
Una cate una caprioarele.
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.
Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sã nu mai vii, sã nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!
Ea s-arata saltand si se opri
Privind în jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.
Sticlea în ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sã dea gres!
Dar vaile vuira. Cazuta în genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Când lasa cuiburi sure si pustii.
Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb când tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Când viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Când soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.
Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fãrã vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în maini fãrã sã stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.
Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sã traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-mã, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Si codrul, ce adânc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
marți, 1 februarie 2011
Bancuri de la Dani
− Eu, ieri, in padure, am strans 3 cosuri cu ciuperci pentru mama soacra…
− Si daca sunt otravitoare?
− Cum adica "daca"?
- Alcoolul ucide.
- Si ce? Apa te face nemuritor?
-De ce v-ati oprit la 3 copii?
-Am auzit ca fiecare al 4-lea copil nascut e chinez
Un evreu intr-o cafenea Starbucks citea un ziar arabesc. Intra un prieten care, vazand straniul fenomen, se supara si-i spune:
-Moshe, ti-ai pierdut mintile? De ce citesti un ziar arabesc?
-Citeam ziarele evreiesti si, ce sa vezi? Evrei persecutati, Israelul atacat, evrei disparuti prin asimilare si casatorii interrasiale, evrei traind in saracie. Asa incat am trecut la citirea ziarelor arabesti. Si ce-am gasit? Evreii detin toate bancile, evreii controleaza mass-media, evreii sunt toti bogati si puternici, evreii conduc lumea. Stirile sunt mult mai bune!
3 accidente de motocicleta, 3 motociclisti in spital, 3 paturi in salon. Vine televiziunea si ia interviu motociclistilor... Primul motociclist. Un picor in ghips.
− Cum s‘a intamplat accidentul, vad ca aveti un picior in ghips, nu aveati viteza mare, nu‘i asa?
− Pai sa vedeti... eu.. Suzuki.. 300 km/h... coaja de banana pe carosabil... am derapat putin, am recapatat controlul, dar totusi am intrat in sant lejer, am o mica fisura 3/4 tibia stanga, trece, nimic grav.
Al doilea motociclist. O mana si un picior in ghips.
− La dumneavoastra cum s‘a intamplat? Vad ca aveti o mana si un picor in ghips!
− Eu mergeam linistit pe strada... 250 la ora.. stiti.. Kawasaki., cand deodata vad un Suzuki ca ma depaseste. Zic ‘nu se poate, nu e mai tare ca mine‘ si accelerez dupa el. Deodata imi sare pe vizorul castii o coaja de banana de la Suzuki, mi‘a blocat vederea, am franat... am derapat putin...am o mica fisura de tibie si peroneu, putin luxat antebratul.. nimic grav, trece. Al treilea motociclist. Mumie. Ghipsat din cap in picioare
− Precis dumneavoastra aveati viteza, nu gluma!..Cum s‘a intamplat?
− No, eu...Mobra..50 la ora..Trec pe langa mine 2 motociclisti in viteza. Eu am crezut ca stau pe loc, si... m‘am dat jos de pe motoreta..M‘am rostogolit eu un pic.. m‘am ridicat in picioare si vad 2 motociclisti in sant. Imi arunc casca, fug sa ii ajut si .. a dracului coaja de banana..iau o ceafa de asfalt.. si traumatism cranio-cerebral cu paralizie temporara.
Conferinta mondiala cu tema " Secretul profesional"
Ungurul: eu lucrez cu vecinul meu in aceiasi institutie, el nu stie ce lucrez, eu nu stiu ce lucreaza el si nici nu ma intereseaza.
Moldoveanul: eu lucrez cu sotia in acelasi birou, nu stiu ce face ea, nici ea nu stie ce fac eu si nici nu ma intereseaza.
Romanul: eu muncesc singur in birou, nu stiu ce fac si nici nu ma intereseaza
Bulă îl întrebă pe taicăsu :
- Tată anul ăsta ce o să avem sub pomul de crăciun ?
- Parchet !!!
− Si daca sunt otravitoare?
− Cum adica "daca"?
- Alcoolul ucide.
- Si ce? Apa te face nemuritor?
-De ce v-ati oprit la 3 copii?
-Am auzit ca fiecare al 4-lea copil nascut e chinez
Un evreu intr-o cafenea Starbucks citea un ziar arabesc. Intra un prieten care, vazand straniul fenomen, se supara si-i spune:
-Moshe, ti-ai pierdut mintile? De ce citesti un ziar arabesc?
-Citeam ziarele evreiesti si, ce sa vezi? Evrei persecutati, Israelul atacat, evrei disparuti prin asimilare si casatorii interrasiale, evrei traind in saracie. Asa incat am trecut la citirea ziarelor arabesti. Si ce-am gasit? Evreii detin toate bancile, evreii controleaza mass-media, evreii sunt toti bogati si puternici, evreii conduc lumea. Stirile sunt mult mai bune!
3 accidente de motocicleta, 3 motociclisti in spital, 3 paturi in salon. Vine televiziunea si ia interviu motociclistilor... Primul motociclist. Un picor in ghips.
− Cum s‘a intamplat accidentul, vad ca aveti un picior in ghips, nu aveati viteza mare, nu‘i asa?
− Pai sa vedeti... eu.. Suzuki.. 300 km/h... coaja de banana pe carosabil... am derapat putin, am recapatat controlul, dar totusi am intrat in sant lejer, am o mica fisura 3/4 tibia stanga, trece, nimic grav.
Al doilea motociclist. O mana si un picior in ghips.
− La dumneavoastra cum s‘a intamplat? Vad ca aveti o mana si un picor in ghips!
− Eu mergeam linistit pe strada... 250 la ora.. stiti.. Kawasaki., cand deodata vad un Suzuki ca ma depaseste. Zic ‘nu se poate, nu e mai tare ca mine‘ si accelerez dupa el. Deodata imi sare pe vizorul castii o coaja de banana de la Suzuki, mi‘a blocat vederea, am franat... am derapat putin...am o mica fisura de tibie si peroneu, putin luxat antebratul.. nimic grav, trece. Al treilea motociclist. Mumie. Ghipsat din cap in picioare
− Precis dumneavoastra aveati viteza, nu gluma!..Cum s‘a intamplat?
− No, eu...Mobra..50 la ora..Trec pe langa mine 2 motociclisti in viteza. Eu am crezut ca stau pe loc, si... m‘am dat jos de pe motoreta..M‘am rostogolit eu un pic.. m‘am ridicat in picioare si vad 2 motociclisti in sant. Imi arunc casca, fug sa ii ajut si .. a dracului coaja de banana..iau o ceafa de asfalt.. si traumatism cranio-cerebral cu paralizie temporara.
Conferinta mondiala cu tema " Secretul profesional"
Ungurul: eu lucrez cu vecinul meu in aceiasi institutie, el nu stie ce lucrez, eu nu stiu ce lucreaza el si nici nu ma intereseaza.
Moldoveanul: eu lucrez cu sotia in acelasi birou, nu stiu ce face ea, nici ea nu stie ce fac eu si nici nu ma intereseaza.
Romanul: eu muncesc singur in birou, nu stiu ce fac si nici nu ma intereseaza
Bulă îl întrebă pe taicăsu :
- Tată anul ăsta ce o să avem sub pomul de crăciun ?
- Parchet !!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)