La capat de... critici

E ora 22 a ultimei zile din an. In loc sa pip o tigara, sa-mi bat copiii sau sa ma uit la televizor, m-am gandit sa scriu tuturor carora le datorez un "multumesc". Am o familie imensa, un grup de prieteni interminabil. Asa ca n-am sa pomenesc nume, ca popa la pomelnic, da' am sa fac cateva categorii, in care, inculpatii sper sa se regaseasca.

In primul rand, mii de multumiri celor care habar n-au cum se scrie "proprietar" (de casa, ruina,pod, mansarda, gradina, pasune, loc de veci, etc) daramite sa stie ce e aia, dar imi dau sfaturi intepate/ considera sa imi dea un impuls de gen "ce pixu' meu de gradina ii asta?" "cand o sa gatati si voi cu santieru'", "de ce nu ti-ai luat (inca) un credit de la banca", etc. etc.

In al doilea, multumesc celor care imi spun ca-s groaznic de risipitoare (cuuuuum, de cate ori te duci la cumparaturi iti cumperi alte plase? Vaaaai, da' nu te gandesti la saraca planeta... Hmmm, dragilor, ultimele plase ce le-am avut in casa vi le-am dat VOUA. Cu mere, marmelada sau dracu stie ce cadouri am invenatat pentru voi. Sincer, nush cum v-a crescut pe voi mamica voastra, da' mama nu mi-a zis sa cer inapoi ambalajele. Nici macar de dragul planetei.) Si celor care imi insiruie liste cu leacuri babesti pentru boli pe care N-AM de gand sa le "prind" vreodata (gen cancer de  prostata?!) da' e bine sa stiu leacurile pe derost, just in case. Se mai razgandeste omu', nu?

Multumesc tuturor care, in viata lor n-au tinut un copil in brate, dar imi critica felul de a fi mama. Fara perdea, pe fata. Ca mi-s copiii obraznici, ca daca-i las asa mi se suie in cap de tot la anu' si-am sa vad io. De ce nu-i certi? Nu vezi ca asta mare il pocneste intr-una pe asta micu'? Nu iei nici un fel de masura? Vaaaaai, daca era al meu....  Le multumesc pentru ca ei nu vad ca alea 30 de minute in care copilul ar avea nevoie in sfarsit de o mama, mi le pun la dispozitie LOR, vizitatorilor, ca sa-i primesc si sa creez o atmosfera placuta in casa (daca io imi supraveghez/sfatuiesc/indrum/cert sau ma joc (cu) copiii 24 din 24 cand sunt acasa, chiar e musai sa continuu circul si cand am musafiri?). Unii sunt mai "politicosi", incep cu apropos-uri de genul "am vazut o emisiune la televizor in care un dresor de caini..."  No comment.

Premiul special merge tuturor care n-aveti o casnicie, nici barem o relatie subreda, dar imi dati de inteles cat de des se poate ca relatia cu sotul meu e o ruina, ca el ma inseala, de-abea asteapta sa fuga de tot din tara, ca n-o sa-mi mai vad copiii dupa un eventual divort. Hahahhahahaha, sunt bine crescuta,  ca de nu, v-as zice vreo doua inainte sa-mi intorc capul in partea celalta. Tot aici multumesc celor care, pe deasupra, fata de el sunt foarte prietenosi si mierosi... (Vaaai, Moses, da' ma poti duce pana acolo si acolo cu masina? Da, stiu ca aveti o familie fericita, Dumnezeu sa va tina asa cum sunteti...)


Multumesc in ultimul rand copiilor mei denaturati, degenerati, neascultatori, obraznici hiihiihhihiiihihih, ca se uita asa intrebator la mine cand zbier la ei. Ca am si io limitele mele (cam stramte, ce-i drept) si zbier din alte motive, nu (neaparat) ca m-ar fi suparat ei. Si le multumesc ca m-au lasat in liniste (relativ) in aceste 30 de minute in care am scris.


S-aveti parte de multumire. (Nu ca-mi pasa enorm de viata voastra) da' daca n-aveti, v-apucati sa-mi dati tot soiu' de sfaturi si la anu pe vremea asta iar ii musai sa va multumesc. Remember: whenever you feel like giving an advice, ESPECIALLY when nobody asked for, you just want to run away from your imbalanced life. Bite your tongue. It's better. I don't give a sheet on your advice!

Cu drag, de sub nameti

Asculta cum ninge Decembre
La geamuri, iubito, priveste,
Mai spune s-aduca si ceaiul...
Si focul s-aud cum trosneste...



Mi-e cald. Pe dinauntru mi-e cald. Inchei unul dintre cei mai frumosi ani din viata. Poate ca cel mai frumos...

S-aveti lumina, caldura (si bani sa platiti facturile aferente), timp sa respirati si sa cititi, oameni care sa va sustina si sa va sfatuiasca cu folos. S-aveti, nu mai multe decat pana acum, dar sa le-aveti mai intens. Sau mai constient.


Va imbratisez cu drag, dintr-un capat de lume, pe unde suntem numai noi si lupii...
Elena

Cea mai buna placinta de mere, "evar"

... mere coapte cu scortisoara. Fierbinti, lipicioase, usor acrisoare... mmmmhhhh
(nemtii scot casuta si umple locul ramas cu martipan si stafide; asta e varianta " de luxe")

Arafat

Un articol despte Raed Arafat (scris cam neindemanatic, ce-i drept, dar multumita autoarei am aflat unele lucruri in plus despre acest om...)

Johannes...

Sa zicem ca esti blond si ai ochi albastrii. Si ca, in satul si mediul in care traiesti, apar niste boli ciudate, adaugate unor tendinte comportamentale pe care nu le mai intelegi... Lumea vorbeste de "saracie", "mizerie morala" nesiguranta... Oamenii muncesc, dar roadele muncii lor nu sunt suficiente nici macar pentru a hrani familia... Ciudat, bunicul tau, cu aceeasi preocupare ca si tatal tau sau ca si tine, agricultor adica, a reusit sa trimita toti cei 12 copii la scoala... pe langa ca i-a hranit, bineinteles, ca doar nu erau sa lesine in banci...


Esti cel mai ambitios dintre ai tai, cu toate ca nu esti nici cel mai frumos, nici cel mai destept. In mintea ta, te framanti sa ajungi pe planeta vecina, planeta cu zane si feti-frumosi, unde nici boala incurabila, nici frustrare nu e... Te lupti cu morile de vant si ajungi... Inveti limba, cultura, accentul, obiceiurile... Zanele si fetii frumosi te cam dau de-oparte cand e vorba de... sansa unui viitor stralucit. Si te lasa linistit sa-ti vezi tu de treaba de jos, menita tie si celor cu par blond si ochi albastrii...


Da' tu nu te lasi cu una cu doua si... intr-o buna zi te angajeaza zanele si fetii-frumosi la ghiseul bancii de comert. Te pun insa sa lucrezi in spatele ghiseului, sa sortezi hartii si sa completezi formulare, faci munca de secretara cum ar veni... Iti inghiti lacrimile si fac ce ti se spune... Cu timpul o sa inteleaga si zanele ca un tip ca tine poate munci cat trei, ca esti competent, ca..., ca... Astepti sa ti se deschida o usa... Inapoi nu poti da, pentru ca lumea de-acasa a vandut aproape tot, ca sa plateasca biletul de... calatorie "one way" catre aceasta planeta. Esti singura lor sansa de supravietuire...


Intr-o buna zi, ajungi sa vorbesti personal cu seful bancii. Te cunoaste de ceva timp, te-a apreciat nu o singura data. Prinzi curaj. Domnule director- discursul asta l-ai pregatit cu migala de cateva luni incoace. Nici o greseala de gramatica n-are ce aluneca pe limba...

Stiu ce vrei sa-mi ceri, Johannes. Din pacate e imposibil. Zanele si fetii frumosi nu accepta ca banii lor sa treaca prin mana unui om... Imi pare rau. Daca te-as pune la ghiseu, as speria clientii...


Noapte buna, Johannes!

Cei x ani de-acasa. (Cand x tinde la ZERO)

http://www.6simturi.ro/cei-trei-ani-de-acasa-si-patru-de-la-mall.html

Un tip super-suparat pe mentalitatea romaneasca

http://www.6simturi.ro/the-mother-of-idiots-is-always-pregnant.html


In ciuda limitelor (articolului si a scriitorului- o fi si el om, complexat, suparat, nu zic) tema abordata e de foarte mare actualitate... Cred.
Lectura placuta!

nu stiu

Esti un nimeni, la mila unui (si mai mare) nimeni. Esti harnic, esti saritor, esti flexibil, ai diplome (ce rahat!), n-ai diplome dar esti priceput (ce rahat!) vorbesti x limbi straine?

"we are sorry to inform that, unfortunately, we could not take you for the position you have applied for. Please, do not take this refusal personally. We wish you all the best in the future"


Intre efort (inuman) si asteptari (modeste) se-asterne mult prea des linistea... si nu-ti mai vine nici macar sa plangi/lovesti/omori. Undeva, la capatul lumii, se afla o luminita, nu-i asa?


Unde dracu-s chibriturile, ca ui acum imi aprind o luminita, io singur, mie. Numai mie! (Sau mai bine sa-mi aprind o lumanare? Asa arata sfarsitul?)

äääähhhmmm

The opposite of "success" is not "failure", but "mediocrity".

Nu stiu cand o sa mai scriu. Uneori am senzata ca n-o sa mai scriu niciodata atat de des ca pana de curand... (Ma doare de-a dreptul, dar nu prea am de-ales. Cand ajungi la granita verbului "a fi om", "a exista ca individ care macar din cand in cand se spala/doarme" :) musai trebuie sa aleg somnul/spalatul in defavoarea scrisului.)
Sper macar ca am sa scriu macar o iota mai bine, daca tot scriu mai putin si mai rar...

Mi-e bine. Mi-e foarte bine. Am ocazia sa concep/creez/particip/influentez in fiecare zi enorm de multi oameni/decizii/procese. Mi-am dorit dintotdeauna "sa contribui", "sa creez", de-aia uram, copil fiind, "sa ascult" (ast ainsemna pentru mama sa urmez -mie la mie- ceea ce mi se ordona/recomanda/spunea). Mama poate confirma; am fost tare "indaratnica"...

Sa nu fiu inteleasa gresit. Imi place enorm de mult sa ascult (aud+analizez) ceea ce mi se spune. Si nu-mi place DELOC sa fac exact invers din ceea ce mi se ordona/recomanda/spune. Dar apreciez enorm cand am dreptul/ voie/sunt incurajata sa gandesc singura. Sa creez...

"Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie" Si de-atunci, de cand am primt suflarea de viata, suntem cu totii niste (Dumne)zei. Niste creatori.

"Lasati copiii sa vina la mine"
Incurajati copiii sa creeze, nu va-ngroziti de "neascultarea" lor...

Unlock

I, you, we, they have a huge potential. That can hardly wait to be unlocked. And set free...

Dj Marcel Duvion feat. Mariella - Ritmo de Corazòn (Official Video)

Puncte puncte

N-am mai scris de multa vreme. Imi pare nespus de rau, dar  dupa 8-9 ore de munca (in care creativitatea are prioritate), plus doua-patru de condus (conduc abea de 2 luni), ajung acasa stoarsa de tot. Copiii imi sar in brate, mami, hai sa mergem la plimbare... Si ne intoarcem seara rupti, franti, terminati (mai mult eu decat ei :). O ora ii spal, imbrac, hranesc, amenint sa adoarma odata. Si adorm (mult prea mult) inaintea lor... In weekend spal, calc, cos, organizez, telefonez. N-ajung la dentist, nici la biserica (noroc cu ceva inregistari cu corul patriarhiei, pe care le scult zilnic, conducand). La frizer ce sa mai zic... (am o "coama" ca un leu zburlit)

S-au intamplat enorm de multe lucruri in ultima vreme, toate foarte bune. Numai atat ca nu-mi vad puii decat seara -cand oricum nu mai judec :)- si in weekend.

N-am mai apucat sa vorbesc cu nimeni, sa scriu mailuri nici atat. Sa ma iertati. "Nu stiu" cine a sarbatorit ziua de nastere/onomastica/luarea examenelor/licentei/sustinut cu brio teza de doctorat sau master intre timp, stiu numai ca n-am uitat de nimeni si i-am imbratisat pe toti in gand... Si-mi aduc aminte in fiecare zi de toti cei care mi-au modelat viata, de toti pe care i-am criticat si carora "le-am ajuns urma". De toti care m-au dezamagit, de toti care ma iubesc, m-au iubit, sau incep abea acum sa ma iubeasca...

Am aflat o veste foarte trista. Ca fosta mea doamna profesoara de matematica din liceu, doamna Hanusz, nu mai este profesoara in Dumbraveni. Nu stiu de ce si cum, stiu numai ca a plecat, probabil in Targu-Mures. Doamna profesoara, v-am visat, dar nu mai stiu cand. Acum doua-trei luni, ori acum un an si ceva...Va adusesem praline sa va multumesc inca o data. Si mi-ati spus ca X si Y va invidiaza groaznic (pentru povestea cu pralinele de la mine...) Dar pareati atat de detasata, atat de constienta de superioritatea dumneavoastra, si vi se parea totul o bagatela... N-am apucat atunci sa va scriu... sa  ma iertati... Acum nici macar nu stiu unde sunteti. Dar va regasesc cu placere intr-un mediu ciudat numit inima...

Altii o spun mai bine decat mine

http://anemari.revistatango.ro/2012/06/nu-am/

What life is all about

Citeam ieri pe blogul Mirunei...

http://siblondelegandesc.ro/

... "life is not about finding yourself, but about creating yourself"

I wish you a happy self-creating!

Cine...

Membarana.
Subtire, atenta, permeabila.
In stanga bate vantul, in dreapta scade presiunea...
Ma deformez -cand putin, cand mult-
ca sa mentin, sa multumesc, sa permit.

Carti aruncate

Am vazut pe strada carti aruncate. De fapt erau intr-un carton deschis... pe marginea trotuarului. De-acolo, tacute si ingalbenite, asteptau sa fie luate in mana, duse la un nou "acasa". Nu costau nimic... Pentru cel care, odata, demult, au fost izvor de liniste, de cunoastere, de adevar, nu mai insemnau nimic...

Le-as fi luat pe toate. Sa le duc acasa si sa le pun pe raft, langa alte zeci si sute... Sa nu le mai bata vantul, sa mai rau, sa nu ajunga in tona de gunoi... Aveam un copil de mana (infometat) si altul in carucior (plangand), asa ca am frunzarit rapid vreo 20 de volume. Din care am ales mai bine de jumatate...

Unele par mediocre, la o analiza mai atenta... asa ca pe ele le-am dus la anticariat. Restul... inca nu le-am citit pe toate. Stau cuminti in raft...

Bebe, daca mami moare, arunca totul, dar cartile lasa-le sa mai traiasca in raft... Ele au facut-o pe mami sa fie cine... a fost odata...

Azi

Azi am condus prima data singura (dupa ce de vreo sapt. conduc zilnic cu Moses ca sa ma obisnuiesc)... Un fenomen, o revelatie, o noua dimensiune a libertatii. Inca nu sunt profesionista, dar deja imi face placere. Singurul lucru care ma doare e ca nu ma incumet la viteze prea mari, iar prin asta incurc uneori co-utilizatorii drumurilor :) Trebe musai sa-mi iau un semn de incepator si sa-l lipesc in spate...

Ziceam ca nu ma incumet usor la viteze mari (nu merg pe autostrada, numai pe drumuri intre satute... ok, banuiesc ca in 2 sapt circul la viteza adecvata). Nu numai la condus, dar mai ales in viata de zi cu zi, caut si muncesc pentru stabilitate, nu pentru adrenalina... Cred ca asta mi-a fost drumul in viata dintotdeauna: daca mi se inchide orizontul mult prea repede,  e semn s-o iau mai incet.

Ma intreb insa, cum de electronii, cu miscarea lor ne-imaginat-de-rapida reusesc sa vibreze/roteasca/etc. la infinit fara creeze haos, ba mai mult, sa mentina lumea in care ne invartim in aceasta forma/armonie...  Sau poate ei n-au orizont?

Electrons occupy a space around the atom at very precise distances from their nucleuses. They move around in this space so fast that it looks like a shell or a shape. the more electrons around a nucleus, the more complex this shape if you will.(http://wiki.answers.com/Q/Why_electrons_revolving_in_their_orbits_don%27t_fall_in_nucleus)

Despre fericirea simplitatii

http://www.revistatango.ro/celebritati/interviuri/mircea-diaconu-nu-sunt-deloc-un-om-slab-folosesc-modestia-ca-arma-3763.html

Altceva

De data asta din viata altora...


http://frivolitati.blogspot.de/2011/08/fara-titlu.html

ADELA SIRGHIE: La Dolce Vita

ADELA SIRGHIE: La Dolce Vita: uichendicale si alte povestiri:

Refashion Co-op: pinterest sweatshirt refashion

Refashion Co-op: pinterest sweatshirt refashion: My sister challenged me ( here ) to do to a sweatshirt refashion as done below by Dee . So, finally I hit up the local thrift store and by ...

Edenul de-o clipă: VERSURI 5

Edenul de-o clipă: VERSURI 5: Peste partea nefericită a fiinţei mele jubila umbra ta peste partea fericită a viitorului tău se prelungea şuieratul trenului, la ...

Craft Tutorials Galore at Crafter-holic!: Shoe Refashion

Craft Tutorials Galore at Crafter-holic!: Shoe Refashion: To find out how to make your shoes more fashionable with pretty flowers and ruffles have a look here .

ADELA SIRGHIE: Din lumea celor care nu cuvanta...

ADELA SIRGHIE: Din lumea celor care nu cuvanta...

Fara zahar

De vreo trei luni incoace am renuntat aproape complet la zaharul adaugat in mancare (prajituri, deserturi, dulciuri de toate felurile).  Pe la inceput, cand ma prindea pofta nemarginita de ceva dulce, bagam ceva felii de paine NEAGRA cu marmelada de prune. Plus fructe. Muulte fructe. Si pofta ciudata revine, dar din ce in ce mai rar...

Am incercat o vreme sa inlocuiesc zaharul cu stevia (asta dupa ce am aflat ca indulcitorii artificiali sunt mult mai toxici/daunatori decat bietul zahar); copiilor le place foarte mult, mie insa imi vine sa vomit de la asa ceva, asa ca am renuntat cu totul la ideea de DULCE.

Una peste alta, va recomand trupa "fara zahar" (pe youtube au clipuri de prin 2005, poate intre timp nu mai exista deloc, sau nu mai exista cu acest nume...) pe care am redescoperit-o zilele astea...

Rochie de seara

 Extrem de eleganta, facuta din cravate...

http://oohsome.blogspot.de/2009/02/custom-recycled-tie-ballgown.html

De completat

Am avut multe pe cap zilele astea, sper sa se termine totul cu bine si sa am din nou rabdare sa scriu. Pana una-alta o melodie din care nu inteleg nici o iota (la text ma refer) dar imi place nespus de mult vocea artistei. Si decorul.

http://www.youtube.com/watch?v=4C2QfNbrNw8&feature=related

Involution

Ziceti si voi daca nu e tare afisul...
Sursa: http://www.elxanto3.com/img/involution.gif

Tacere

Imi cer scuze ca n-am mai scris, am avut ceva baiuri. Nu mare lucru, da' cum sunt eu obisnuita sa fac din tantar armasar, am pus botul pe labe si am stat sa-mi rasuflu nervii si sa judec partea buna a lucrurilor. (In vremurile bune, faceam eforturi imense sa tac, iara in cele de azi, uneori, fac eforturi imense sa vorbesc/scriu...)


Maine e 8 Martie, va doresc tuturor o zi insorita (mai ales barbatilor hihihih), iar mamicilor, doamnelor, fetitelor, domnisoarelor, bebeluselor calde urari din padure, de unde inca nu s-a topit toata zapada. Nemtii nu sarbatoresc aceasta zi deloc, imi pare tare rau, ca tare m-as fi bucurat de o serbare (ca pe vremea soimilor patriei hihihhihi) "vine-vine pi-i-ma-va-la"

Vivaldi In Rock (Storm) by Tomas Varnagiris

E ziua mamei mele

Sa stiti ca verbul a se naste n-are nici o noima. Nu ne nastem, suntem nascuti...

Maica-mea a nascut acum exact treizeci-si-unu de ani a sasea oara.  Avea pe atunci 34 de ani si parul pe jumatate carunt.

La multi ani, mama. Tu esti cea care trebuie felicitata azi!

Prostirea intenţionată a Americii

Poate ca nu e in totalitate adevarat (eu nu cred, de ex., ca in ziua de azi se invata in scoala mai putin decat pe vremuri; daca ar fi asa, am fi fost ramas la motorul cu aburi, nu?), dar si daca numai 10% ar fi asa, "traiasca mama manipularii"!

http://www.youtube.com/watch?v=hvGEfEG0H7c&feature=share

Imnu' Facebook RM

http://www.youtube.com/watch?NR=1&feature=endscreen&v=uGamEOaAXTU

ADELA SIRGHIE: BIG,BIG LIKE

ADELA SIRGHIE: BIG,BIG LIKE

Valabil nu numai in lumea modei!

Edenul de-o clipă: GÂNDURI 4

Edenul de-o clipă: GÂNDURI 4: După comportamentul de astăzi al aleşilor şi numiţilor acestora, al vechilor funcţionari cu contracte beton şi obiceiuri sfinte , care-ş...

Chinesiches Sprichwort

"Die Arbeit läuft dir nicht davon, wenn du deinem Kind den Regenbogen zeigst. Aber der Regenbogen wartet nicht, bis du mit der Arbeit fertig bist. .... "

Bancuri de la Dani

Dupa ce am ras de-am rupt podeaua... le pun aci sa radeti si voi:



Incendiu mare la un spital. Ca de obicei, sosesc operativ SMURD-ul și pompierii. Acționează organizat, se luptă cu flăcările, dar îşi fac treaba profesionist, sting incendiul și intervin pentru salvarea persoanelor aflate în pericol.
La urmă, șeful formației raportează managerului de spital:
- Dle Doctor, operaţiunea a fost încheiată cu succes, au fost salvaţi aproape toţi, doar la subsol, din cele trei persoane inconștiente găsite acolo, doar două am reuşit să le resuscităm, una... din păcate, a murit. Ne pare rău..
Doctorul:
- Bai, sunteti nebuni? La subsol se află morga..!





 

 Ghita de la Cluj , isi suna colega Ildiko, de la Miercurea Ciuc :
- Servus Ildiko, cum este la voi, frig ?       
- Nu , este bine, sunt minus 20 grade  !

- Cum asa, ca eu am auzit ca sunt minus 40 grade ?!

- Poate afara !

Groaza in fata matematicii, partea a II-a

Va povesteam intr-un articol trecut despre o carte menita celor care vor sa nu mai incurce copiii la priceputul matematicii... Recunosc ca nu ma asteptam sa gasesc o reteta general valabila (adica hocus-pocus, gata, i-am scos copilului din cap nesiguranta, stie dintr-o data sa calculeze fara greseala, intelege tot, etc). Dar nici nu ma asteptam sa ajung si mai socata decat eram inainte.

OK, sunt socata. De data asta insa, pozitiv: cartea arata exact CARE greseli le facem in viata de zi cu zi cand incercam sa explicam copiilor matematica (dar si stiintele exacte, gramatica, si toate celelalte materii care se bazeaza pe anumite "reguli de joc") si cum putem sa le evitam. N-am sa fac un rezumat al cartii, pentru ca risc sa-i stric imaginea si sa-i distorsionez importanta. Eu zic numai ca se merita citita in intregime. Si am sa mai adaug inca un citat:

Am intrebat o data copiii unei clase de a 4-a, cam cat cred ei ca e de inalta invatatoarea lor. Raspunsurile au variat intre 40cm pana 4.63m. Ce stiau insa copiii astia intr-o clipita, este transformarea din km in m, sau din m in cm. Da' ce ne ajuta noua daca stapanim cu maiestrie transformarile, cand ne lipseste legatura la realitate si nu putem nici macar aprecia ordinul de marime in granitele cariua (ar trebui sa) ramanem in timpul calculelor? 

                            (Kinder & Mathematik, Hartmut Spiegel und Christoph Selter)

Nu-l mai bate, ca te pleznesc

Faceti si voi adesea ca mine? Dupa care, chiar va tineti de cuvant si chiar plezniti? Si va mirati si voi, ca si mine, ca treaba nu tine? Adica, cu cat mai mult pleznesti, cu atat rezolvi mai putin, pe termen lung? (ok, pe termen scurt ai 2.5 secunde de... liniste)

Nu poti invata pe nimeni nici ceea ce vrei, nici ceea ce stii, ci numai ceea ce esti.

Eu sunt normalitatea

Si numai cei care fac ca mine sunt normali.


Aia mai darnici decat mine sunt fraieri/usor de manipulat. Cei care sunt mai putin darnici decat mine sunt niste zgarcomani. Eu insa, sunt exact la mijloc, exact acolo unde e bine sa fii, unde e normal sa fii. Eu sunt normalitatea.


Cei cu mai putina scoala decat mine sunt niste analfabeti, iar cei care au invatat mai mult decat mine sunt niste cretini cu capul in carti ziua-noaptea, care nu mai au altfel de viata decat invatatul. Toti care au note mai bune ca mine sunt niste tocilari. Iar aia care au note mai slabe, niste lichele. Eu nu, eu am gasit calea de mijloc optima. Eu sunt normalitatea.

Ma rog. Uneori. Aia care se roaga mai des decat mine sunt niste cretini fundamentalisti. Aia care se roaga mai putin decat subsamnata sunt niste ignoranti. Si au sa fie astrasnic pedepsiti pentru asta. In curand. Sau in iad. Eu nu. Eu am ales religia corecta, drumul ingust, dar calea sigura catre cer. Eu nu fac compromisuri. Asa e normal.

Sunt atat de bine infipta cu picioarele in normalitatea asta, incat "imi bag picioarele" in parerea, viziunea, asteptarile altora. Zic adevarul in fata, mai ales cand deranjeaza. Le amintesc tuturor, de zeci de ori, faptul ca io am avut dreptate in situatia x, y, z. (Ok, uneori mai au si altii dreptate, da' e mai mult din intamplare.)


Ajut, caut, ma informez pentru altii, in mod voluntar. Uneori nu mi se cere, dar fac asta pentru ca asa e normal, nu? Sa ajuti... Si cand ajut, uneori trebuie sa pun punctul pe i. (Alteori pe j, depinde de situatie). Ei, dureroasa treaba, pentru ca unii nu suporta adevarul verde in fata, indruga ceva vorbe si... imi inchid telefonul in nas. Pe veci. Asa se face ca io nu mai am prieteni. Dar n-am ce face, asta mi-e soarta. Adevarul umbla cu capul spart. Da' nu-i nimic, io nu-s suparata, normalitatea incepe cu mine.

Let's make money

Multi multi ani la rand am crescut cu gandul ca asa e lumea, exista saraci si bogati. Adica ne-am nascut cu astfel de soarta: unii mor de plictiseala, altii de stress, unii de supraponderabilitate, diabet&colesterol marit, iar altii mor de holera, diaree boli ale mizeriei.  Adica e treaba de noroc sa te fii nascut unde te-ai nascut: in patul unui rege, intr-o casa incalzita sau langa o mocirla cu mii de muste... Ma uitam la poze cu copii ai lumii a treia, saracii, uite ce viata duc, ce ghinion sa te nasti intr-o tara ca aia!

Si am crezut ca e de datoria noastra, a astora care ne batem capul cu... cura de slabire si sala de fitness, sa dam din preaplinul nostru celor care au mai putin. (Asta mi se trage de la mama, care ar avea grija de oricine...) Ceea ce n-am stiut si am aflat mult mai tarziu, este ca felul nostru consumist de a fi plus nesatul unora cu conturile pline este de fapt CAUZA acestei mizerii materiale in care milioane de oameni traiesc. Asta e adevarata sursa a saraciei, nu soarta, nu "pe saraci pururea ii veti avea cu voi".

We feed the world este primul documentar al lui Erwin Wagenhofer pe care l-am vazut. Un film despre saracie si cresterea ei continua si organizata ca rezultat al tendintei generale in alimentatie/agricultura/ economie.

Let's make money vorbeste despre bani. La propriu. Acelasi Wagenhofer, de data asta cu alte dezvaluiri. Am gasit filmul pe youtube, din pacate numai in germana cu titrare in spaniola. Poate va place si voua.

Diferenta dintre plus si minus

Am zis de multe ori ca mi-e groaza de mate. Mi se intampla de multe ori (mai ales in liceu) sa zic plus si sa scriu minus, sa zic sapte si sa scriu trei. Ciudat, pentru ca diferenta dintre plus si minus e... vitala, nu-i asa? Bine, am putea zice, poetic vorbind, ca nu e vorba decat de o diferenta de nuanta. Adica la +30°C stai lejer la soare, iar la -30... ai vrea soare si n-ai de unde... Adica ori plus, ori minus, tot de soare e vorba.

Sa stiti ca pana si in Germania ingheata tevile de apa, canal&Co hihhihih. Si asta mai ales daca esti destul de idiot si nu le izolezi INAINTE sa vina cele minus 25 de grade, intr-o noapte, pe furis. (Pe furis pe naiba, se anunta minusuri MARI de cateva saptamani incoace, da' unii stiu mai bine decat meteorologii ca "n-o sa fie chiar asa de grav").

Acum stiu de ce bunicii mele nu-i ingheta niciodata apa in aceste minunate piese de metal: pentru ca nu le avea! Ma gandesc ca iarna viitoare sa renunt si eu la ele, daca nu sunt in stare sa le izolez la timp. Pana una alta astept sa se deschida magazinele sa cumpar apa... Si sa se faca ziua sa-mi sun vecinii. Poate exista careva mai destept si inca mai are apa potabila. Si poate ma lasa sa fac un dus. hihhiihih

Miorita pe ungureste

http://www.youtube.com/watch?v=9WruLtvayLo&feature=related

Liniste

Nu tot ce pare stramb, e stramb.
Si nu tot ce pare dificil si de neinvins asa si este... 

Au nemtii o vorba grea "in der Ruhe liegt die Kraft" (adevarata putere o gasesti in liniste). Ani de zile am luat-o in ras, am zis ca uite, chiar ei care sunt tot pe fuga (sau numai par?! dar pun pe altii pe jar) vorbesc de puterea linistii?! Va jur ca am ajuns zile in care numai linistea mai face lumina, numai in liniste gasim raspunsul, leacul, sensul...



Sursa poza: http://fullfiles.dmon.com/photo/1-0-3

Gustos de tot

Va recomand o poveste de dragoste pe moldoveneste si un imn al tiganilor expulzati din Franta. Cred ca ambele clipuri sunt destul de vechi, le-am descoperit insa numai zilele astea si ma gandeam ca o sa va placa si voua...

De la radio

 Azi e vineri. Weekend placut si o gluma de la matusa-mea: 


Un ascultător: De ce Adam şi Eva au trăit peste 800 de ani, iar astăzi omul nu trăieşte mai mult de 100 de ani ?
Radio Erevan : Deoarece, între timp, medicina a progresat foarte mult !

Studentie

http://www.youtube.com/watch?v=aNpr3KK8QtY

Vina cui?

Exista momente in viata cand dam vina pe ceilalti. Punem nefericirea noastra, esecul, starea continua de neliniste pe seama lui x sau y... Ne dezvoltam un imens arsenal de aparare si in fiecare secunda vedem cum "pai as face io aia si aia, da uite, din cauza lui x nu pot". Nu mai avem viata proprie, nu mai "actionam". Intregul nostru EU este un imens "re-actionez" la ce zice, face, strica x.

  O vecina din satul natal se plangea matusii mele: "Lena, de cand ii omu' ngeu (meu) pe pat nu mai am nici o liniste. Ziua noaptea tipa, cand apuc pe langa el ma si plezneste cate-odata, asa paralizat pe jumate' cum e. Vrea sa-i aducem beutura, trazneasca-n el narav! Usca-i-s-ar gatul, om de nimic ce ii el. Dumnezo sa ma ierte, Lena, da' io aghia (abea) astept sa inchida odata ochii, sa ma hodinesc si io, ca nu mai poci. Toata viata am fost sluga cuiva, toata viata. Nu mai poci..."

   Peste catva timp -nu mai tin minte daca saptamani, luni sau ani- aceeasi femeie, imbracata in negru (si abea tinandu-se pe picioare), povestea cu o alta vecina. "Dumnezo sa-l ierte pe barbatu-nghio, ca mult o mai tras cu boala..." Poditita de lacrimi, nu mai putea scoate nici o vorba. Se stergea intr-una cu coltul baticului negru cu ciucuri. "Lasa, vecina, bine ca te-ai scapat, ca mult ai mai patimit cu betivul ala" sparge vecina tacerea. "Draga de mine, asa am zis si io pe cand traia el. Da' asa nghi (mi-i) de pustiu in casa, asa nghi de pustiu de-nghi vine sa mor nu alta. Pana traia el, asa bataus cum era, da' parca eram alta... Nu ma mai pot mangaia ca s-o dus..."


Fa un exercitiu de gandire si imagineaza-ti ca dintr-o data, x sau y au disparut pur si simplu din viata ta. Pe veci. Analizeaza-te la rece. Ce vezi?

Erich Kästner: O mama îsi face bilantul

Feciorul meu îmi scrie foarte rar.
Ce-i drept, mi-a scris de Pasti o scrisorica:
la mine se gîndeste iar si iar
si draga-i sunt ca totdeauna, cica.
De cînd nu ne-am vazut e aproape-un an.
Ma duc la gara, vremea sa-mi mai treaca
privind la trenuri, plina de alean
cînd spre Berlin - acolo-i dînsul - pleaca.
Si mi-am luat bilet cîndva si eu
de cît pe-aci s-ajung la el, spre seara.
Dar m-am întors pe urma la ghiseu
iar ei biletul mi-l rascumparara.
De-un an, feciorul meu e logodit.
Vrea sa-mi trimita si-o fotografie
O perna, dar de nunta-am pregatit
Ma vor chema cumva la cununie?
L-o fi iubind ea cu adevarat?
Si perna o sa-i placa ei anume?
Ce singura ma simt cîte o dat'
Or exista si fii duiosi pe lume?
Frumos era cînd locuia la mine!
Acum dînsul o sa se însoare ...
Zac treaza noaptea si ascult cum vine
cîte un tren ... El, mai tuseste oare?
Pastrez într-un dulap niste ghetute
El a crescut ... Stau singura aici.
Nelinistea nu poate sa ma crute.
Of, dac-ar fi copiii pururi mici.


Sursa: http://www.cerculpoetilor.net

Edenul de-o clipă: DEMONI 3

Daca tot n-am reusit sa inteleg pe deplin ce se intampla, n-am scris nimic despre protestele din tara. Mai jos un link spre un artoicol ce ne dumireste DE CE suntem ceea ce suntem.
Edenul de-o clipă: DEMONI 3

Groaza in fata matematicii

  Pe un vapor se gasesc 16 oi si 12 capre. Cati ani are capitanul?... La acest gen de intrebare, 10% din prescolari si elevi de clasa 1 au facut greseala sa calculeze (ba 16 +12, ba ceva calcul cu cele oua cifre date). In schimb, din clasa a doua, 30%, iar din clasele 3-4 intre 54 si 71% din elevi fac acesta greseala. 
                 
                 Spiegel & Selter: Kinder & Mathematik, was die Erwachsenen wissen sollen




  Mi-a fost si imi e groaza de mate, desi notele la aceasta materie nu mi-au fost niciodata catastrofale (iar daca uneori am avut note bunicele se datoreaza faptului ca pe unii profesori de mate ce i-am avut, i-am respectat atat de mult -nu atat pe ei ca om cat munca aia imensa, implicarea cu trup si suflet in ceea ce faceau si devotamentul fata de materia predata- ca nu puteam merge la ore fara tema facuta...). Nu stiu daca dintotdeauna mi-e groaza. Parca in clasele 1-4 nu era chiar asa grav... N-am pus niciodata mana in mod VOLUNTAR pe o culegere de mate, asa cum puneam mana pe sute si mii de alte carti... O contributie imensa la aceasta groaza a avut profa de mate din 5-8; nu mai intelegeam nimic: matematica nu mai avea nici o legatura cu realitatea, nu o puteam "pipai", nu puteam sa ma auto-verific, adica sa stiu asa, dupa ochi, daca rezultatul exercitiului respectiv e plauzibil -sau din contra, aberant. Nu stiu nici azi de ce, pentru ca alti copii in clasa intelegeau...

  Dat fiind profilul real pe care l-am urmat, intr-o vreme am apucat sa dau meditatii. Taman la mate. Reuseam sa explic copilului regulile, dar nu reuseam sa-i iau groaza ce-o avea in ochi cand rostea "Mathe". Pai cum sa-i iau groaza, cand eu o caram cu mine?

  Zilele astea ma bate gandul sa reincepe meditatiile in ceva timp. Asa ca am cautat carti care sa ma ajute si sa ma informeze. Asa am ajuns la cea de sus. Sunt abea la inceput, sper sa contina un hocus-pocus-imi-place-matematica. hihihihih

Aho Aho copii si frati, Bavaria are nevoie de voi, tineri si proaspeti absolventi universitari!

Ca scoala germana e o teapa, v-am mai povestit. Ca numai 10% din elevii lor ajung sa termine liceul, iarasi v-am povestit. Da' s-au gandit ei ca, mai frate, daca ai nostri nu si nu, hai sa aducem de peste mari si tari si sa ne folosim de ei. Ca e chiar avantajos: pentru oamenii astia n-am cheltuit UN chior pana au fost de intretinut, adica copii, scolari sau studenti fiind (asigurari medicale, educatie, samd.) si-i angajam direct amu cand sunt gata cu studiiile: 100% productivi.

Bavaria se da in vant dupa absolventi straini. Au facut chiar si o brosura cu mult tam-tam. Nu stiu ce sa zic, eu una nu am gasit nimic nou in plus fata de ceea ce stiam (vize, drept de munca, link-urile agentiei de forta de munca si ceva legislatie). Poate pe unii din voi va intereseaza/ gasiti ceva nou/util.
Aici gasiti brosura de care vorbeam. Din pacate e in germana...

Recomandare de carte

  "In cadrul unui experiment (pe vremea cand psihologii se imbracau in halate albe si cercetau soareci in laboratoare...), niste sobolani au fost inchisi intr-o cusca. Aveau de mancare, apa si un maner. Au mancat, au baut si dup-aia... oare ce-o fi cu manerul ala? Asa ca au inceput curiosi sa apese pe maner (asa cum copiii vor sa incearce tot ce e in jurul lor). Cand apasau pe manerul respectiv, se deschidea o usita prin care puteau vedea un film proiectat pe peretele laboratorului. Usita se inchidea la scurt timp dupa, asa ca sobolanii trebuiau sa apese intr-una manerul respectiv, ca sa poata vedea mai mult din film. 

   Sobolanii sunt in stare sa ridice/apese sarcina foarte grea pentru a putea vedea filmul. Lucru care ne duce la prima concluzie: fapturile inteligente (precum sobolanii sau copiii) VOR SA AIBA CEVA INTERESANT DE FACUT. Numai asa pot stimula cresterea creierului propriu.

   Apoi sobolanii au fost inchisi intr-o cusca in care era numai mancare si apa, dar nici o manivela, nici o usita. O vreme au stat cuminti, dar dup-aia au devenit agresivi, rodeau la peretii custii, se muscau unul pe altul, RAU de tot! Treaba care ne duce la alta concluzie: fapturi inteligente (precum sobolanii sau copiii) fac ORICE ca sa scape de plictis, chiar daca acest "orice" pare TAMPIT, NASOL sau DISTRUCTIV.

   La urma, sobolanii au fost inchisi intr-o cusca cu mancare si apa, in care erau trase niste sarme neizolate. La atingerea acestor sarme, sobolanii erau curentati, destul de tare incat se se sperie (fara ca asta sa le afecteze sanatatea).

   Dup-aia sobolanii au fost lasati liberi sa aleaga in ce cusca vor sa mearga: 

- cusca 1: mancare+apa+manerul cel greu (film)

- cusca 2: mancare+ apa

- cusca 3: mancare+apa+socuri electrice

Iata ce au ales sobolanii:

- locul 1: cusca cu filmul

- locul 2: CUSCA CU ELECTROSOCURI

Psihologii au ajuns la urmatoarea concluzie, de fapt cea mai importanta dintre toate: fapturile inteligente precum sobolanii (sau copiii) prefera sa sufere/ sa treaca prin ceva cu totul neplacut, decat sa stea intr-un loc/ sa nu se intample nimic. Orice stimulent e mai bine-venit, mai iubit, mai interesant (CHIAR DACA DOARE) decat NICIUNUL."  

                                                                           
Tradus, prescurtat si adaptat din Steve Biddulph: Das Gehemnis glücklicher Kinder              

Maimute

Primisem deunazi un email cu o anecdotifabula interesanta. Emailul e de la matusa-mea, careia tin sa-i multumesc pe aceasta cale. Pamfletului respectiv nu-i gasesc autorul pe net nici in ruptul capului. Dar se pare ca initial a fost scris pe blogul asta: http://www.indraznim.ro/?page_id=6

Lectura placuta!

Libertate, numele tau e ROBA

Bebelusul meu plange. Uneori atat de des ca nu ai pauza intre doua ture de plans decat... 10-15 minute. Asa se face ca uneori raman toate nefacute zile in sir. Pana ma enervez de-mi sar capacele, pun puiul in scaunelul in care mananca sau in tarc, si-l las sa planga o ora doua trei pana... spalvaselefacmancareaduclemnele-fuglaveceuducafaracenusadinsobe samd. Vreau sa zic ca e deosebit de frumos sa lucrezi pe astfel de muzica.  La sfarsitul acestor 2-3 ore de lucrat pe fundal de plans, sunt un pachet de nervi care abea apuca sa explodeze. Plus ca, de cate ori pun copilul sa manance in scaunul respectiv, tipa de-l ia cucu'. Poate crede ca-l pun din nou 2-3 ore la rand?! Sau tipa asa, din principiu... Mai nou e pe de-asupra tare salbatic, refuza pe oricine vrea sa-l ia in brate si tipa si urla pana persoana in cauza concluzioneaza: "i-al femeie in brate ca ui ce rasfatat l-ai facut!" 

Mie va rog sa-mi reprosati orice, ca-s uituca, nespalata, agresiva, depresiva, nesimtita. hihihihihi. Bai, da' cand imi ziceti ca-i rasfatat copilu' va iau de  gat. Adica io, chiar io, aia de-si creste copiii ca-n Sparta, chiar io?

Mi-am stors creierii cum am putut, am citit carti, am cautat sfat in familie sau in cercul de prieteni. Parerile sunt impartite: "copilului ii e foame, nu-i dai de mancare destul de consistent" (mda, are aproape kilele aluia mai mare, desi intre ei e 2 ani jumate diferenta), "ii ies dintii" (pai pentru FIECARE dinte in parte trebuie plans cate 3-4 sapt. in sir? Si cum scap de unul urmeaza celalalt dinte?). Etc. 

Sincer, m-am dat batuta cu cautarile unui raspuns. Din fericire, cum p-aici e muuuuuuuuuulta zapada si mocirla cand se topeste zapada, am avut nevoie de un suport ca cel din poza (pe al meu scrie ROBA, nu stiu de ce, dar s-ar putea numi si ROABA), sa pot pune copilul in el cand il duc pe celalalt la gradinita. Si cum il pun in treaba respectiva si il agat in spate HOCUS POCUS TACE COPILUL chiar daca e nemancat, neschimbat vreo 2-3 ore in sir. Apuc sa TERMIN vasele de spalat, ba chiar sa sterg si geamuri. Iar cand il pun la somn, doarme 2-3 ore la amiaz, de mai apuca omul sa scrie pe net ori sa faca DUS.

Acum stiu de ce mamele in Africa au viata mai usoara decat a noastra. Si uite-asa am ajuns si eu o mama desavarsita. Cel putin pentru o vreme. Cand se gata si faza asta, si n-o sa mai taca in cel suport, om cauta alte solutii...

Sursa poza: http://www.dhd24.com

Interesant

Puterea unei virgule:

In cadrul unui experiment, un grup de 50 de oameni, format in mod egal din femei si barbati, a primit un text si insarcinarea de a pune in acel text o virgula.

Textul era:

"Daca barbatul ar stii realmente valoarea pe care o are femeia ar merge in patru labe."

Toate femeile au pus virgula dupa cuvantul "femeia". 
Toti barbatii au pus virgula dupa cuvantul "are".

Nebunia normala

      Viata de familie se aseamana adesea in zilele noastre cu o nebunie organizata. Parintii se trezesc inainte de ora 6 dimineata, mananca ceva pe fuga, isi arunca copiii intr-un fel de "camin de dimineata", de-acolo sunt dusi la scoala, iar de la scoala la "caminul de dup-amiaz". Dupa ce ies de la munca, isi iau copiii, mananca din nou ceva pe fuga si urmeaza "ora copiilor" (hhahahaha!).

   Urmeaza ceva "trebusoare" casnice si tarziu dupa miezul noptii cad franti in pat.

     Multe din familii astazi au o casuta bunicica, ce-i drept, dar pentru asta au un credit atat de mare ca ambii parinti sunt nevoiti sa lucreze zi de zi cel putin 30 de ani la rand. Exista parinti care petrec un sfert din timpul in care sunt treji in masina. Multi tati lucreaza ziua si noaptea pentru a putea pune de-oparte ceva bani pentru studiul fiului/fiicei, copilul insa e demult dependent de droguri si are imense complexe de inferioritate, pentru ca tatal lor nu e niciodata acasa. Casnicii se prabusesc din cauza "ignorarii celuilalt" si a extenuarii, partenerii dau vina pe probleme de comunicare, cand de fapt, la munca sunt capabili sa comunice extrem de eficient. Familia moderna pare a fi demolata de stress.

                                 Steve Biddulph: Weitere Geheimnisse glücklicher Kinder



Zilele trecute am vazut o reclama pe un canal tv romanesc "mainile tale nu sunt facute sa spele vase". Hihihihih, bine ca sunt facute sa munceasca ani in sir la banda, pe bani de cacat, sa-si poata permite masina aia de spalat vase bengoasa!

Sanie (fara zurgalai)

De cateva zile iesim in mod regulat afara si ne tolanim in zapada. (Am vazut ca exista niste chestii ciudate numite "turturi", foarte delicioase...) Pana acum n-aveam sanie, n-aveam pantaloni grosi de zapada, n-aveam rabdare sa imbrac (numai doi copii) o jumate de ora, n-aveam... multe. Am reusit sa fac rost pana si de un "suport" (habar n-am cum ii zice?!) in care sa duc puiul cel mic in spate (chiar si cand curat zapada din fata casei), ca nu rezista o ora pe sanie, langa celalat pui. Zapadaaaaaa... zapadaaaaaa... nici nu ne mai e foame sau sete, numai fulgi vedem in fata ochilor.

Ninge asa de frumos si e atata zapada cata imi doream, copil fiind, in fiecare iarna. Un vecin imi zice ca cele mai frumoase amintiri ale sale sunt cele cu saniuta trasa de mama lui... 

Asa inca o chstie, am gasit din intamplare pe YouTube niste desene animate rusesti, foarte simpatice. Noi le-am botezat "Masa si Ursu'", desi in realitate cred ca se numesc altfel (nu stiu sa citesc litere chirilice). E vorba de o fetita cu care nu prea are nimeni chef sa se joace ca intoarce totul pe dos. Noroc cu happy-endu' si cu rabdarea bietului urs. Aici le gasiti. Vizionare placuta!

Cand femeia fericita isi da cu firma in cap

Buna, sunt Elena. De ceva timp incoace ma plang intr-una de parca as fi o baba... Da, mi-e groaza. Si mi-e si ciuda. Si uneori ma iau toti dracii. Parca tot mai des.

Buna, sunt Elena, mama lui Moses. Ce vreme frumoasa e azi! Vai de mine, am uitat sa pun la foc mancarea de-amiaz. Si sa fac cumparaturile. Si sa scot hainele din masina de spalat. Si sa fac focul in sobe... Si sa sun cretina aia care astepta nus' ce formulare. Si sa pun la posta copia aia de care vorbisem inainte.

Buna, Elena ma cheama. Mai e liber postul ce l-ati afisat in ziar? Am carnet, cum sa nu. (Numai ca mi-e cam groaza sa ma asez la volan...) Nu, masina nu am la dispozitie, dar as putea face rost de una. (Numai ca nu stiu cu cine sa las copiii in timpul asta... N-as putea veni cu ei la interviu?). Divort ziceti? Care divort? Aaaa, ala de mai demult. Da, a divortat o data un barbat de mine. Ce importanta are asta, acum cand imi caut job? Daca ce? Nu, ai mei nu ma bateau cand eram mica. Numai cam o data de doua ori pe zi... A, deci e ocupat postul deja, saru' mana, multumesc. Oricum nu puteam sa lucrez. Intrebasem asa, de fraiera. (De ce naiba ma pornesc lacrimile din orice?)

Buna ziua, linoleu aveti? Din-ala mai scump. Sau mai naspa, indiferent. Ca la sfarsit tot nemultumita am sa fiu de rezultat... Ca nu mi-s drepti peretii si nici podeaua (podea am numit-o? e un RAHAT putred!). Si la drept vorbind, nici creierul. Sa-l ia dracu de linoleu, aveti ceva jucarii frumoase? Nu stiu ce sa-i mai dau ocupatie baietelului meu, ma calca pe picioare intr-una ca e plictisit. I-am mai luat altele 200 pana acuma, da' s-a plictisit de toate...

Buna, ma cheama... ah, cum ziceam ca ma cheama?




S-avem un an prosper!