Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările

joi, 17 iulie 2014

La inceput a fost disperarea…


Musai sa va mai spun azi inca o poveste adevarata.


A fost o data ca niciodata o mama. Mai ca toate mamele, nesigura, vorbareata, dezorientata, (uneori chiar) pieptanata eleganta (in vis). Bajbaia in intunecimeadintre “numai-caruciorul-asta e sanatos-pentru-spatele-copilului”, “in dieta copiilor, dulciurile nu au ce cauta” etc. si comentariile celor din jur “Doamne, iti omori copiii cu  atata strictete”, “trage-l de ureche daca nu te asculta”, “parca tie nu ti-au placut prajiturile cand erai mica…”
O mama ca toate mamele, cu mii de semne de intrebare si preaputine raspunsuri, cu temeri, cu frici, cu groaza ca ceea ce face ori nu e bine, ori nu e destul, ori e prea mult… Incerca ea “s-o lase moale”; uneori chiar reusea… (Semana mama asta al dracului de tare cu mine…)
Cu toate ca baietelul nu era bolnavicios, manca orice, se juca peste tot (uneori chiar pe la prize), cu toata incercarea ei de a da copilului mancare cat-se-poate-de-sanatoasa, la un moment dat lucrurile au luat-o razna. Rau de tot. Povestea incepuse cu niste bubite inocente la incheieturile mainii drepte, care produceau atata mancarime  ca bietul copil se scarpina ore in sir…
Ca mai defiecare data, pediatrul, medicul de familie si dermatologul te iau in ras (e primul copil, de-aia esti asa panicata din orice...) “n-are nimic, si pe mine ma mananca pielea din cand in cand. Va dau o crema pe care o folosesc si eu” Toate cremele sunt apa de ploaie. Din bubite se fac rani deschise, infectate. Dupa manastanga urmeazamana dreapta.Copilul se scarpina, ziua-noaptea, mai ales cand il certi/ e iritat/ plictisit.
Am incercat zeci de tincturi, crème, unsori, propolis, lapte de capra, lapte de mama. Am schimbat regimul: cand complet vegetarian, cand vegan, cand fara dulciuri. Nimic. Plaga apare in plus la lobul urechilor si se extinde peambii obraji. Din pacate sau din fericire nu am nici o poza din vremea respectiva, darcopilul arata cam ca in poza asta… (sursa poza: http://www.homeopathy.at/)



Ajungem din nou la dermatolog. Medicul specializat in (neuro-) dermatite. Ne da o crema. Pe instructiuni scria „a nu se administra mai mult de 10 zile, mai ales NU copiilor sub 5 ani“. Am citit lista ingredientelor active (cuvantul cortison va spune ceva?! Eu vomit numai cand il aud) si efectele secundare. Multe si late. Pe jumate convinsa, incerci sa nu innebunesti mai tare decat esti nebuna deja. Si-l ungi cu crema. Ranile dispar in mai putin de 24 de ore. Te iau toti draciisi n-ai cu cine vorbi: cum dracu‘ sa-i treaca in 24 de ore? Ceva nu-i in regula. Lasi crema 2 zile de-oparte, ranile revin. Ce dracu' sa fac?
Medicului pediatru ii explici ca una, ca alta (“stiti, copilul face diaree neintrerupt…”, “in scaun se vad bucati intregi de fructe nedigerate”). Se uita omul la tine de parca ai fi o cretina ce nu stie sa-I faca bietului copil o mancare de regim?! Il indupleci sa-I faca test de scaun si de sange. Rezultatele vin: totul in regula…
Langa copilul care, mai nou 20 din 24 de ore se scarpina continuu, ai vre asa dormi, dar nu te mai prinde somnul. Iar dacate-a prins, te trezesti transpirata, iar perna de langatine e plina de sange; ranile au aparut intre timp si pe fata, iar copilul se scarpina maimult si mai mult, pana da sangele.
Ai vrea satedai cu capul de perete, sa-ti tai o mana, daca asta arajuta puiului. Nu te sperie ranile, cat faptul ca se extind, ca nu le poticontrola, ca nimeni nu stie cat o sa dureze circul asta, “oare se va vindeca vreodata?”. Si lista cu efectele secundare ale cremei-minune... (Chiar daca l-ai unge cu cortizon, asta rezolva problema numai pe moment. Cu anii, corpul se obisnuieste, iar tu ai sa fii nevoita sa-I dai otrava din ce in ce mai concentrata.  Si ce-o sa tefaci cand…?!)
Colac peste pupaza, amintirile alea… cum te-ai intors la serviciu pe cand el abea avea cateva luni, cum plangeati, tu in tramvai si el la gradinita. Cum a cazut de-atatea ori in starea aia nebuna asemenea mortii, de fiecare data pret de cateva minute surori cu vesnicia, dar niciun specialist n-a gasit nimic in neregula… Cum te-aimutat intr-o ruina in care intr-un colt e frig si in altul e praf si se repara totul (cu ritmul melcului ca bani de altceva nu ai, iar credite te-ai incapatanat sa iei) iar copilul n-are nici pace nici loc sa se joace (asa cum ai visat candte-ai mutat din cutia de chibrituri in care locuiai inainte): afara ploua zi si noapte, gradina din fata casii nu mai poate fi folosita ca loc de joaca. La plimbare nu poti iesi pe ploaie; copilul celalalt abea are 7 luni. O sa-l imbolnavesti (sau nu?!). Si ce-o sa te faci cu atatea haine ude? Unde dracu' sa le usuci, can dsi cu alea care MUSAI trebe spalate nu le poti usca la timp…Cand  in sfarsit iesi la plimbare, n-ai timp sa vezi nimic in jur. Abea apuca un copil sa maraie ca incepi sa tipi ca o disperata, sa taca dracului din gura… Nu vezi nici c-a venit toamna, nici cum danseaza frunzele. Vezi numai mere cazute din pom, pe care n-apuci sa le faci marmelada, asa cum ti-ai planuit candte-ai mutat (n-apuci nici sa le-aduni macar pe cele stricate si sa le-arunci la gunoi, ca arata ca dracu' gradina)
…Exista perioade in viata -macar in weekendcand- cand te trezesti dimineata, –daca vrei, daca nu, nu. Cand daca n-ai chef (sau n-ai putere) nu faci mancare nici curatenie saptamani la rand. Dupa care, esti din nou cea de dinainte (ai bateriile incarcate cum s-ar zice), viata isi reia ritmul normal pentru cateva luni/ cativa ani…
…Acum insa…trebuia sa functionez: alaptezi de 3-4 ori pe noapte, te trezesti (la 4) mai obosita decat te-ai pus in pat. Faci focul culemne in 2 sobe si te pui inapoi in pat. Dupa ce se mai linistesc gandurile, intr-untarziu, te ia din nou somnul. E 6:30, ceasul suna din nou. Trezeste-te si pregateste puiul cel mare de gradinita. Daca ai noroc, in casa e caldut. Daca focul nu s-a pornit (bine), lemnele sunt inca nearse, iar in casa ai 15 grade la nivelul ochilor si 5 pe podea. Un vis, ce mai! Nu de alta, da’ puiul cel mic vrea sa umble musai in 4 labe prin casa, de cum se trezeste…
Disperata,  caut pe net si gasesc ca unii pacienti cu boala similara au gasit alinare/ vindecare pe la medici ciudati cu medicina naturista. Caut medic in zona, incepe analizele/ terapia, primesc un brat de suplimente nutritive menite sa restabileasca echilibrul in intestinul gros, grav afectat. La preturi care te ustura. Mi-e frica de medic (nu e medic, e o fosta doamna educatoare, care a facut un curs de vreo 3 ani ca sa aiba voie sa practice meseria asta), mi-e frica de terapie (daca-l imbolnaveste si mai tare?), mi-e frica sa dau inapoi. Imbunatatiri minore, dar nu de azi pe maine, ci abea dupa cateva luni... Intr-un tarziu, tipa respectiva s-a hotaratsa ne faca si analize de sange. 4 lucruri au iesit la iveala, cum ca nu le-ar tolera in alimentatie: lapte, faina de grau, alune de pamant si telina. Din prima zi de regim, imbunatatiri majore. Intr-o saptamana ranile au disparut de tot…Reapar din cand in cand, pana in ziua de astazi in cazul in care, pret de o infulecatura, din greseala sau voit, NU TINE REGIM.

PS

“Cel mai mult” te ajuta in momente critice comentariile celor din jur… “copilul e stresat”… Si denumire abolii NEURODERMITA (cand "neuro" te  duce cu gandul exact acolo unde nu-I necesar…)

miercuri, 30 noiembrie 2011

Cum mor parintii...

...cu un singur copil? Intr-un azil de bătrâni.
...cu doi copii? Intr-un azil de bătrâni.
...cu trei copii? Intr-un azil de bătrâni.
...cu zece copii? Tot într-un azil de bătrâni...


E la modă să ne luăm credite. Zeci de credite. Pentru supraviețuire, pentru a ne permite un concediu, un lux, pentru anumite afaceri. Ne luăm atâtea credite, ca muncim 12-14-16 ore pe zi să le platim. Între două concedieri sau falimente, unii din noi mai au timp sa facă și câte un copil... Dar de părinți am uitat cu totul, ei nu mai au loc in ecuație. Așa ca ii lăsăm sa moara „ingrijiți de personal calificat” (ce vorbă de căcat, scuzați expresia). N-avem timp să ne trezim noaptea, să le punem o compresă, să le facem un ceai, sau sa-i liniștim. Că ei s-au trezit ani la rândul pentru noi, cine-și mai aduce aminte?

Noapte bună, părinți și bunici, care ne-ați iubit și răsfațat, care ne-ați dat câte 100 de lei cand luam premiul intâi, care ne-ați platit nunți, școli și facultăți. Noapte bună!

miercuri, 24 august 2011

Rostul femeilor

Unele femei au rostul sa ramana o viata intreaga fetite; se joaca de-a printesele. Orice petitor bate la usa nu se ridica la nivelul asteptarilor. Dar s-ar "juca" cu drag cu jucaria vecinei/prietenei/colegei: "normal ca Alexandra e fericita cu Sandu. Un barbat jos-palaria. Ah, unele femei au noroc in viata, altele nu. Si basta!"
 
Alte femei au rostul sa devina mame; toata viata asteapta fericitul eveniment al nasterii, al primului zambet, al iesirii dintisorilor, al primilor pasi... Iar daca soarta se indaradniceste sa le ofere un pui, se lupta atat de mult, pana reusesc macar sa infieze unul.

Alte femei au rostul sa devina pedagog; de mici dadacesc papusile, fratiorii/verisorii mai mici, dau dupa caz sfaturi/comenzi/palme dupa ceafa, cearta, dojenesc, incurajeaza.

Alte femei au rostul sa devina medic/astronaut/inginer/pictor/poet/bucatar (mai nou chiar si popa/episcop, politician sau presedinte de stat). In ochisorii lor curiosi, inca din primele clipe ale vietii, stralucesc luminite calde la auzul/vazul/pipaitul unor lucruri care le duc, in fiecare zi, mai aproape de implinirea acestui rost.

Alte femei, insa, au rostul de a fi batute. La propriu. Le vezi umbland cu capul im pamant, iarna/vara cu ochelari de soare ce nu reusesc sa acopere in intregime petele verzi-palide-albastrui... Cand le prinzi cu chef de vorba, iti povestesc cu o obiectivitate dura ca iubesc un om care nu inceteaza sa le bata. Iara ele, cu gandul la dragostea ce-o poarta, se agata in fiecare zi de un fir-de-praf-de-speranta ("cand nu ma bate imi spune ca eu sunt totul pentru el", "e ciudat, dar stiu ca ma iubeste...", "e asa mandru de copiii nostri...", "imi cere iertare in genunchi, stii, nici el n-a avut o copilarie usoara; mai are si el scaparile lui", "imi promite iar si iar c-o sa ne casatorim, dar cand? Ca el nici macar nu e divortat de actuala nevasta..."). Eu nu zic nimic, stau asa ca (ta)b(l)ou'. Si rostul lor sparge tacerea: "Elena, daca pana acum iti paream cel mult misterioasa, de-acum inainte n-o sa mai fiu in ochii tai decat o imbecila banala".

luni, 8 august 2011

Lucruri ce te-ar putea ajuta dupa ce ai nascut, partea a II-a (incercate pe propria piele)

  •  Ranile de la funduletul bebelusului provocate de pampers dispar daca stergi bebelusul BINE cu hartie igienica (dupa ce l-ai curatat cu servetele umede) sau cu o carpa de BUMBAC (pielea ramane perfect uscata). Cand poti -daca se poate zilnic- lasa-l cateva minute cu funduletul gol.
  • Durerile de burtica se amelioreaza daca bebe inghite 2-3 linguri de apa calda (administrate cu lingurita). Incercati asta de cate ori plange...  (la prima incercare poate fi mai mult de 2-3 linguri)
  • Cum obosesti bebelusul ca sa doarma bine? Plimbare, baie, stat cateva minute pe burtica, exercitii marunte de gimnastica...   
And the winner is:
Cand bebe plange tare-tare si nu mai stiti ce sa-i faceti, NU VA PUNETI si dumneavoastra PE URLAT ca asta precis nu-l domoleste :)

joi, 30 iunie 2011

Citesc

Dupa ce ani de zile n-am mai reusit sa iau carti in mana -NU MAI PUTEAM CITI NIMIC pentru ca toate cartile mi se pareau extrem de banale- zilele astea citesc (amestecand in cratite sau stand pe banca, langa groapa cu nisip):

Stupid white man: manipularea omului de rand, muncitor, platitor de taxe (economie). Faze de rasu-plansu' american.
Sacred Sparkle: manipularea parintilor (vaccinuri pe intelesul tuturor). Povestea unui copil autist (nascut supersanatos si imbolnavit de o serie de vaccinuri) si a (unei) mame(i) disperate sa-l insanatoseasca. Fetite si baieti, eu nu zic nu va vaccinati. Eu zic: informati-va inainte!
Eltern setzen Grenzen (habar n-am daca e foarte utila cartea -sau e numai bla-bla- ca inca nu pot judeca intregul continut. Va tin la curent)
Generation Me (de ce suntem asa cum suntem, ce-au facut parintii nostri ca sa scoata plozi ca noi si-apoi sa se planga ca suntem "de neinteles". Cateva din idei sunt geniale de tot, dar cam multa vorbaraie)
Kindern fördern uns heraus (cica ne provoaca copiii. Inca nu mi-am dat seama cine e baiul in ecuatia copil+parinte=chaos, dar dupa cum spune titlul am senzatia ca se adreseaza parintilor bolnavi de sindromul C.M.e.d.N."Copilul Meu e de Nestapanit" hihihhhihihihhi)
Micul print (prima jumatate din poveste a fost o adevarata dezamagire -dat fiind faptul ca povestea e "cartea de capatai" a multor adulti ce m-au format ca om- inafara de vreo 4 idei de-a dreptul bestial de adevarate si de bune de pus la inima...)

De fapt am reinceput cititul ceva timp in urma, dar zilele astea am reinceput sa citesc mai cu tragere de inima decat de obicei...

vineri, 20 mai 2011

Oameni dedicati sanatatii, partea I

O stiu de treizeci de ani.

Venea la noi rar, pentru ca inclinatiile ei religioase se bateau cap in cap cu traditia casei (cand ortodoxa cand greco-catolica -inca nici azi nu s-au hotarat prea bine ai mei cui apartin- dar nicidecum protestanta). Si de cate ori venea se lasa cu scantei: ba infailibilitatea Papei, ba imposibilitatea popilor de a "ierta cuiva pacatele", ba "inchinarea la idoli". Astea si inca vreo 2-3 teme erau polemica zilei. Era ciudat, o femeie atat de firava si draguta, sa se ia la discutii aprinse cu sora ei mai mare -maica-mea- sa ridice glasul... sa devina antipatica...

Nu prea indrazneam sa-i vorbesc, copil fiind, pentru ca o respectam deosebit de mult. Este singura din familie (includ aici si pe cei din partea mamei, si pe cei din partea tatalui meu) care a terminat medicina (pediatrie).

marți, 17 mai 2011

Mancare, Mancare, Mancare. "Esti ceea ce mananci"

Un documentar recomandat de catre aceeasi matusa a mea despre care am mai vorbit (vezi label-ul "alimentatie sanatoasa")... Cred ca ne spune lucruri pe care le banuiam cu totii, dar care merita aduse aminte: corpul uman are capacitatea de a lupta singur cu bolile (cancer, prostata, tensiune, depresie, etc. etc.), fara ajutor medicamentos. Singura conditie e sa-i dai "carburantul" necesar. Filmul e aici.

luni, 16 mai 2011

Bolile parintilor

(Off-topic: imi pare ca si daca ziua ar avea 36 de ore, tot n-as apuca sa scriu pe blog mai des...)

Cica nu numai copiii se imbolnavesc... Elternkrankheiten e o carte de citit, ras/plans, rascitit si bagat la cap.

joi, 5 mai 2011

Pentru femeile maritate, cuplate, (ne)fericite. Si nu numai...

Un articol ce mai da de gandit: "cine ne ia barbatii?"... Il gasiti aici.
Insanatosire grabnica!

miercuri, 27 aprilie 2011

Cum sa scapi de pacostea numita PAMPERS

Se ia copilul de trei luni (si mai bine) si i se face instructajul: "de-amu-nainte, mami are nevoie de o crema mai scumpa (stii tu bine CINE i-a cauzat ultimele riduri si pete pe fata, da?), de un parfum nou si de ceva haine ce-acopera mai generos slanina adunata in timpul sarcinii, da? Si cum suma totala a bugetului ramane constanta, singurul capitol de unde am putea lua acesti bani -spre a-i cheltui in scopurile mai sus amintite- este capitolul pampers. De azi incepand faci caca si pipi direct la veceu (nu, nici de olita n-avem bani), ca bani de pampers IOC. Haida, nu mai boci degeaba, am zis, am zis. Ce puii mei, sa mearga mami cu tine pe strada si sa te-ntrebe lumea daca aia e bunica-ta? Gata, plangi degeaba. Si iti stergi singur mucii, clar?"


Dupa care, bebe baga bine la cap si executa intocmai.
hihihihihhii, am vrea noi!

Inainte de a va spune ce si cum, din banii ce-o sa-i economisiti dupa citirea acestui articol VREAU 10%.hihihihhihih

OK, amu serios. Colegii mei de serviciu, cu copii intre 3 si 5 ani, ma intreaba ce am facut de am scapat de scutecele de unica folosinta (io le zic pampers la toate). Si cum am scapat de ele inca de pe cand copilul avea UN AN. Adevarul e ca maica-mea a fost cea care m-a dadacit. Ea a nascut SASE COPII in perioada de trista amintire, asa ca a fost NECESAR sa faca pe dracu-n patru ca sa scape de spalatul carpelor.

Unora le pare mult prea complicat ("na, daca e asa greu, atunci raman cu pampersii pana copilul are 10 ani"), altora dimpotriva, de-a dreptul genial. Cei din urma ar da orice sa scape de napasta, pentru ca li se pare inuman sa-si vada odrasla in zi de vara, la 25-30°C cu ditai punga de urina la fundulet...

De ce zic unii ca e greu? (Si le dau dreptate; treaba nu pare usoara cand o povestesti) Pentru ca pregatirea incepe de pe cand bebele are 2-3 luni. Exista doua treburi mari si late, care stau in natura, in normalitatea bebelusilor, care ne fac munca usoara:

luni, 25 aprilie 2011

Doua recomandari legate de alimentatie

Chiar daca a trecut postul, poate va bate gandul sa mancati -din cand in cand- ceva mai sanatos decat de obicei:

Retete de baza in alimentatia vegetariana (carte scrisa de matusa-mea, medic pediatru pasionat de mentinerea sanatatii pe cai naturale. Femeie pasionata de spiritualitate, sanatate mentala si fizica, normalitate. Nu cred ca o gasiti prin librarii; daca va  intereseaza, scrieti un email la )


Blog cu retete raw vegan, recomandat de aceeasi matusa. Poate nu e adevarat TOT ce scrie fata asta pe blog, dar multe informatii sunt utile.

miercuri, 13 aprilie 2011

Fratiorul mai mare face scandal cand aduci bebele acasa?


Ca fratiorul/surioara mai mare face scandal cand aduci bebelusul acasa de la maternitate, e treaba arhi-cunoscuta. OK, sunt si exceptii, nu stiu unde, da' or fi.

Doctorita mea mi-a dat cateva sfaturi foarte simple ca sa nu iasa cu scantei. Le scriu aici, poate mai folosesc si altor mamici:
  •  fratiorului mai mare sa-i spui mereu "bebe e al tau, da?"
  • sa-l iei in brate cand plange, da din picioare, vrea sa te bata. Pentru ca e foarte dezorientat de timpul si grija ce o ai pentru cel mic. Si nu mai stie daca tu mai esti inca mama lui sau nu...
  • sa stai langa el cat mai mult, daca se poate lasa-l sa doarma (iar) langa tine. Macar cand doarme la amiaz, daca altfel nu se poate
  • Da-i treburi marunte de facut (adus un pampers curat, etc.), spune-i ca-i mare. Si lauda-l de cate ori face ce-l rogi.

Nah, si cum totul a functionat de minune, acum tre sa am grija sa nu-i las singuri, ca de-atata dragoste, cel mare e la un pas de a-l sufoca pe cel mic.

Spor la treaba!

joi, 31 martie 2011

Nesimtirea ucide

N-am stiut ca exista; am vazut-o intr-un interviu la TVRI (in vremea cand mama era aici si Nechezel dormea regulat, apucam si eu la TV cate o juma' de ora la trei zile...)

Am cautat pe net sa o cunosc mai bine, pentru ca m-am bucurat sa aud ca exista si Romani care se intorc acasa, in Romania,  pentru a lupta cu morile de vant pentru o tara mai buna. Si pentru asta sacrifica buna-starea si job-ul cald din tara in care au emigrat cu ani in urma. Aici un  interviu cu Sandra Pralog in Formula AS

miercuri, 30 martie 2011

Esti mama daca...

...
- n-ai facut dus de trei zile si nu ai sperante sa faci in urmatoarele cinci
- n-ai mai dormit o noapte intreaga nici tu nu mai sti de cand. Dimineata areti din ce in ce mai des ca un zombie. Si cu toate ca ti-ai jurat o viata intreaga ca n-o sa te dai cu creme anti-rid, acum folosesti regulat (cand apuci in oglinda) dupa ce prietenele, in nenumarate randuri, te-au intrebat daca s-a intamplat ceva rau (atat de bine arati!)
- bagi cafea dublu decat "inainte"
- oricat de mult incerci, nu poti iesi din casa fara pete pe haine. Asta chiar daca te pregatesti PATRU ORE
- habar n-ai cum a facut maica-ta mai multi copii decat tine, ca tu in pat nu mai faci altceva decat sa... sforai
- n-ai mai vazut un film cine stie de cand. In schimb desene animate cu carul
- bei o ceasca de cafea fara sa fii intrerupta de urlete/schimbat scutece/telefon/alaptat si vrei sa notezi in calendar
- nu mai stii ce e aia moda; iti pare ca nu te-a interesat vre-odata. Esti bucuroasa daca iesi din casa incaltati cu ambii pantofi de aceeasi culoare

si lista poate continua

Multi-tasking

Gandeam ca-s experta in "facut multe" (in acelasi timp) dupa ce mi s-a nascut primul copil. Ca puteam sa alaptez si sa mananc in acelasi timp, sau sa vorbesc la telefon si sa schimb pampersi. Haha. Acum ca-l am pe-al doilea bebe, vad ca alea au fost basme. Sa va spuie baba cate poti face:

1. alaptat bebeul (zis si Nechezel) +imbracat ficioru' cel mare (zis Pompilica) + certat sot ca nu-si pune lucrurile la loc
2. carat Nechezel in brate+ Pompilica de mana+ carat plase + enervat ca n-am gasit baloane la magazin
3. facut mancare+ tinut Nechezel sus pe umar (sa nu vomite dupa mancare)+ pus mancare in farfurie pentru Pompi + vorbit la telefon (daca e necesar)
etc. etc. etc.

Plus de asta, ce faceam mai demult in 10 minute, azi fac in 5, uneori chiar in doua (facut dus, strans de prin casa jucariile, lamurit Pompi ca amu e timpul de somn, etc. etc. etc.).

Va recomand cu caldura sa faceti copii. Daca aveti deja, mai faceti unu'.

duminică, 30 ianuarie 2011

Barbatul ideal

 Stie cand si cum sa munceasca


 Stie cand sa se relaxeze


 
Stie sa se respecte

miercuri, 26 ianuarie 2011

Confesiuni in sala de asteptare

 Nu stiu ce mananca de e intotdeauna vesela si bine-dispusa. Azi era mai putina lume la cabinet ca de obicei, asa ca am prins-o cu chef de vorba.

Vorbeam cu sora-mea la telefon -care e casnica si locuieste la tara, in Kazacstan, numai cu baiatul- si-mi zice ca are si ea nevoie de o masina de spalat vase. Zic esti nebuna, ce sa faci tu cu asa ceva? Masina de spalat vase pentru doi oameni? Pai da, zice, sa-mi traiesc si eu viata, sa ma uit si eu linistita la televizor... 

Am avut o clienta care la varsta de 47 de ani isi dorea in sfarsit un copil. (Doamna, la varsta asta femeia e bunica -psihologic, fiziologic, pe care parte vrem sa o luam- indiferent ca acceptam sau nu). Si-i povesteam socata surorii mele la telefon, uite ce tampita e lumea. La care sora-mea, vai draga, e normal, eu o pot intelege, la 47 de ani ai mei, inca sunt femeie. Mi-a cazut tavanul in cap: atat esti de tanara ca nu mai ai nici un dinte de-al tau in gura, numai proteze. Si zici ca e normal ca la varsta asta sa faci primul copil, da pentru ce draga, numai ca sa-ti impinga tie caruciorul cu rotile? Ca alta placere n-o sa aiba de la tine ca mama in lumea asta...

Cand eram de 20 de ani am intalnit atata lume, fiecare om era cu totul nou, cu totul diferit de ce vazusem pana atunci. Unul venea din est, unul din vest, unul de la tara, unul din cutare metropola... de la fiecare aveam ceva nou de invatat, ascultam cu gura cascata povesti ce nu le auzisem pana atunci. Dar in ziua de azi suntem cu totii la fel: McDonald's peste tot, acelasi gust in manacare (Maggi) indiferent ca esti aici sau in alta tara, aceleasi bube, aceleasi boli, aceleasi metehne. Pai si normal, suntem manipulati de acelasi televizor... Si am ajuns la concluzia ca prostiile astea nu numai ca prind bine la public, dar sunt  si contagioase... Azi e una in sat care gandeste asa, maine e tot satul.... Uneori imi vine sa-i omor pe toti: extremista ce sunt!

marți, 4 ianuarie 2011

S-ar putea sa-ti ajute in timpul sarcinii

- macar un control la dentist. Mai ales in cazul cand gingiile sangereaza exagerat, o curatare profesionala de tartru imbunatateste foarte mult situatia. (Dupa nastere o sa va gasiti mai greu timp sa ajungeti la medic, asa ca nu strica...)
- incaltari fara toc, mai ales daca picioarele retin apa. Apropos apa retinuta in corp, exista cateva lucruri care ajuta: castravetii, ananasul, orezul (daca se poate cel brun, nu cel alb), balacitul in apa (la piscina, cam 27°), faina integrala in loc de cea alba. Mancati zahar si sare pe cat de putin posibil.
-  haine ce pot fi folosite si in timpul alaptarii (evitati top-urile intr-o singura culoare si cele pe care se vad petele de apa, cautati lucruri care nu se pateaza sau se sifoneaza repede, bluzele si top-urile sa poata fi deschise la piept- cu nasturi de ex.)
- mersul pe jos + urcatul scarilor, mai ales in ultimele 6 sapt. de sarcina, asta in caz ca vreti sa nasteti pe cale naturala
- magneziu in caz de dureri insuportabile de toate felurile (muschi, oase... intrebati medicul, of course!)
- prune uscate in caz de constipatie
- rabdare, rabdare, rabdare

miercuri, 22 decembrie 2010

MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNA

Cand tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia.
I-ai multumit plangand toata noaptea.

Cand tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cand ea te chema.

Cand tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncand farfuria pe jos.

Cand tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorand masa din sufragerie.

Cand tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.

Cand tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigand nu merg.

Cand tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.

Cand tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapand-o in poala.

Cand tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.

Cand tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.

Cand tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rand.

Cand tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.

Cand tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.

Cand tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare.

Cand tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,
I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.

Cand tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina.
I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.

Cand tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.

Cand tu aveai 18 ani ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stand la petrecere pina in zori.

Cand tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.

Cand tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intalnesti cu vreo fata.
I-ai multumit spunandu-i "Nu-i treaba ta!"

Cand tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunandu-i "Nu vreau sa fiu ca tine!"

Cand tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intrebandu-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.

Cand tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urita.

Cand tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunandu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"!

Cand tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plans si ti-a spus cit de mult te iubea.
I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.

Cand tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunandu-i "Lucrurile sunt diferite acum"

Cand tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.

Cand tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor...

sursa: http://alicegeorgiana.blogspot.com/

marți, 14 decembrie 2010

CRÃCIUNUL COPIILOR de Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun, din cer de-acolo,
Sa le stie toate, toate.

Uite cum: Va spune Badea...
Iarna'n noapte, pe zapada,
El trimite câte-un înger
La fereastra ca sa vada...

Ingerii se uita'n casa
Vad si spun, iar mosul are
Colo'n cer, la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare...
Si de-acolo stie Mosul,
Cã-i siret el, lucru mare.