marți, 13 decembrie 2016

Ela, tu chiar te duci?




-    -    Elena, ce mai faceti?
-    -  … bine… voi?
-    -     
-    -      

 E Ionut. Vrea sa imi spuna ca vin la noi in concediu, el si Ela. Imi promisesera de multisor si-au tot amanat. Era si timpul… Ma ascund in baie (asta e singura incapere din casa ce-o poti incuia cu cheia. Si unde nu patrund simultan cele trei perechi de manute, care MUSAI vor sa tina telefonul. Si sa-l duca prin casa, evident.)

-     -      Spune-acuma, ca te aud.
-    -       Elena, am o veste tragica sa-ti spun… vocea gatuita de la telefon se ineaca in lacrimi
-         
-         
Mi-e rusine sa intreb. Mie- rusine. Asa cum mi-a fost luni de zile la rand. De groaza raspunsului dureros. De groaza, de durerea unui sot-spectator, inlemnit intr-un scenariu scris pentru altii…
O fi iar rau cu ea? O fi mai grav ca data trecuta? Ce poate fi mai grav decat o tumoare pe creier? O fi… Nu, nu poate fi. Numa’ asta nu. O fi bolnava, la spital. Or fi gasit din nou o tumoare?

…Ela, Ela aia pe care o stim cu totii, are 46 de ani, rade cu toata lumea si se ocupa de fiecare pui de om ce-I iese in cale.  Ela e o femeie iubita; numai femeile iubite pot radia iubire…

Acum un an, dupa chemoterapie si citostatice, Ela era tunsa ca un baietel. Si era un pic umflata la fata. In rest, acelasi om, aceeasi lumina din ochi. Acelasi zambet. Ela razbeste orice. Daca si dupa chemo mai poti rade in hohote… Ela e o femeie iubita; numai femeile iubite pot radia iubire…

Las‘ ca o sa vina si povestim in tihna.

Insa vocea de la telefon plange mai departe. Omul asta n-a plans in viata lui… O fi… O fi la spital. Si daca?!…
Minutele trec in sir.
Tacem aeeasi tacere…


Intr-un sfarsit se aduna:
-   -  Am spus tot. Sper ca ai inteles…


Tacem aceeasi tacere…

-   - Si ea unde-i acuma?
-   - In camera mortuara…

Cand pamantul se prabuseste sub tine, mai ai o singura optiune: sa te-afunzi.


Tacem taceri de piatra. Tacem…

Aveam apoi sa aflu detalii mai dureroase si mai sfinte decat moartea.
Rude si apropiati, veniti de departe, s-ajute vegheatul in spital.
Un sot ce-a stat tot timpul acolo, langa ea, sperand in miracole. Care si azi, desi o stie moarta, o asteapta sa se ridice din sicriu, sa rada, sa vorbeasca, asa ca dintotdeauna…
O femeie suferinda care –catre sfarsit- nu mai putea vorbi, dar putea strange in brate. Ca sa spui “multumesc” celor ce se-ngrijesc de tine, nici de voce n-ai nevoie..

M-am dus si eu la ei… cu muzica la maxim, sa n-adorm la volan. Ce nebuna-i viata… nici catre inmormantari nu pot merge in liniste. Din cand in cand am oprit, sa iau o gura de aer. Sau una de carburant. Dupa cum se uitau oamenii la mine, ma mir ca n-au alertat politia… Intr-un tarziu am vazut o oglinda. O nebuna cu ochii rosi si parul valvoi plangea si radea in hohote… 

Si-am ajuns…

Era vorba ca e inauntru, in camera mortuara. Nu, inauntru e altcineva, o femeie de cel putin 65 de ani, cu peruca. 

-  -  Ela, Ela! Ela tu esti? Intreb eu in soapta
Nu raspunde nimeni. Pai cum sa raspunda, daca nu e ea?!
Ciudat, pe usa scrie numele ei…Oamenii se mai incurca. Ce, groparii nu-s oameni?

Poate ca totul nu-I decat o gluma. Sa ne-adune pe toti la un bairam. Am auzit ca oamenii ce trec prin chemo au uneori apucaturi ciudate…

Dar oamenii vin, unul dupa altul, il saluta pe Ionut, il imbratiseaza. Si intra in camera cu numele ei. Si plang… Cred ca ar trebui sa dorm; incep sa halucinez de-atata oboseala…

Intr-un moment de liniste, cand noii veniti iesisera in curte, mi-am facut curaj. Si am intrat din nou.
Ionut vine din spate si saruta mainile si sicriul… cea mai frumoasa declaratie de dragoste...

-  -  Ela…  tu chiar te duci?

Cand pamantul se prabuseste sub tine, mai ai o singura optiune: sa te-afunzi.

Biserica plina ochi. Mii de flori aduse povestesc fara glas basmele unei iubiri si ale unui respect imposibil de pus in vorbe. Heini si Ionut stau in primul rand. Dupa cata povara duc pe umeri, ma mir ca nu se scufunda…

La predica finala, preotul cere iertare in numele ei. Normal era sa cerem noi iertare, toti cei de fata: sa ne ierti, Ela.  Tu sa ne ierti…



Cred ca esti foarte ocupata acolo, Ela, intre stele si sfinti.
Parca te si vad educatoarea milioanelor de copii-lumini ce-si asteapta cuminti mamicile. Ii iei pe rand  in brate si le spui povesti numai de tine stiute…
-   -        Ela, Ela, cand o sa vina mami la mine? Te-ntreaba un baietel de curand “scapat” de leucemie.
-   -        In curand, ingerasule, in curand…

Sau poate stai la un pahar de bere “made in RAI” cu Sfantul Petru…
-   -        Iti place?
-   -        Imi place spuma. N-am mai gustat-o de cand gratarul cu fetele si Doinita…

Dar te rog, Ela, te rog eu frumos, sa vii in vis la Ionut. Si la Heini. Sa le spui ca esti bine. Ca esti cu ei… Sa-i lasi sa spuna ce nu ti-au spus…



Cand pamantul se desface sub picioarele tale, mai poti face un singur lucru: sa te-afunzi.
Sau sa zbori?!

joi, 20 octombrie 2016

Inmultirea cu 3



Ioi, inmultirea cu 3 si 6. Am uitat-o!
-          Incalta-te! Si ia mizeriile alea de pe jos.
-          Copila, filtru de apa. Ca altfel nu scapati de viermisori. Hai sa-ti arat pe internet.
(Lual-ar circu de filtru si cine l-o inventat!)
-          Nu pot acuma, am de pus mancarea in gentute pe maine.
-          Moses m-o impins!
Sa spal copiii. Si sa-I ung cu ulei ca au pielea aspra de frig.
-          Ce facem acuma? Io ma plictisesc.
-          Ia si citeste.
-          Filtru de apa, auzi? Ca de cand iti povestesc si nu asculti.
-          Nu vreau cartea aia. Mai bine zi o poveste.
-          Ne faci briose?
-          Da‘ portile de fotbal cand ajung?
-          Te-am rugat sa nu cumperi porti de fotbal...
-          Briose? Briose cu ciocolata, mami!
-          O sa sara mingea in strada si-o sa fuga dupa ea…
-          Nu va jucati fotbal numai cand ii tati acasa, sa vada de voi.
-          Da’ tati cand ii acasa nu vede de noi, ca repara intr-una. Sau il ajuta pe Rudi. Invelitoare rosie mi-ai cumparat? Ca iar ma cearta doamna… Si papucii de sport ma strang…
-          Fac caca.
-          Mami, ceai cu miere.
-          Fac cacaaaaaaa.
-          Mami, vreau ceai cu miere.
-          Cacaaaaaaaaaaa.
-          Pune-o pe Jasmin pe veceu.
-          Nu, nu cu Moses, viau cu mami!
Cursul de inot. Bine ca nu i-am inscris ca nu-i pot duce. Adica as putea sa-I duc, dar nu cu picioarele astea neepilate. S-or inneca mai tarziu?
-          Am citit la stiri ca…
(Mama, unii au timp sa citeasca stirile!)
-          Te rog, hai sa sedem la masa si imi povestesti asa, mancand. Ca ne luam cu vorba si iar ne punem in pat cu copiii flamanzi.
Sa nu uit sa ma spal. Lasa-l dracului de spalat, nu sunt sosete curate pe maine. Oare unde or fi apucat, ca doar am spalat o gramada… 
-          Copiii astia cu mine is ca ingerii. Da’ cand apareti voi, nu mai asculta nimic. Uite, iar stau pe jos. Ridica-te ca-i curent.
-          Mami, doamna Schaffer zice ca pot sa fac si acordeon. E martea. Am voie? Ca si Joni face.
Papucii de fotbal spalati; ultimul meci a fost in mocirla. Sa se usuce pana joi.
-          De cand nu el dati caciuli in cap cum v-am zis, uite cum le curg mucii. Hai si vezi de masina asta de cusut ca nu-i pot face rochia lu’ maica-ta. Si sa nu uiti sa le dai tratamentul de viermisori pe stomacul gol. Ai adus apa de la izvor? Tre sa pui si o lada in pivnita, in caz ca se intampla ceva. Zice ca se pregateaste lumea de razboi. Tre sa avem rezerve, macar pe-o  saptamana.
Ioi, inmultirea cu 3 si 6. Am uitat-o!

vineri, 9 octombrie 2015

Draga Elif




Nu ma cunosti; sunt o femeie ca si tine, cu vise, sperante, iubiri. 

Nu stiu daca si tie, dar mie imi plac groaznic de mult vechiturile, magazinele de antichitati si mobila ultra-veche. Printr-o intamplare fericita, am ajuns in posesia bijuteriilor tale. Banuiesc ca ex-ul tau te-a dat afara fara drept de apel, si in fuga cu care ti-ai impachetat valiza, ai uitat complet de ele. Si-acum, uite, el le-a gasit si le-a aruncat la gunoi, impreuna cu toti ursuletii de plus ai iubirii voastre...

Elif, ti-am curatat cu migala bijuteriile... au o lucratura foarte fina. Unul din lantisoare purta numele tau, asa am aflat cum te cheama... (Cand am stat in Stuttgart, am intalnit o alta Elif, deosebit de frumoasa. Esti si tu la fel?) Am cautat pe internet semnificatia numelui tau...

Elif = türkisch "Freund"; "die/das Gewünschte"; "schlankes, großgewachsenes Mädchen".
Elif ist auch ein Name einer Blume in den Bergen der Türkei.
Elif bedeutet zugleich reif schön, seidig und gebildet, "die Richtige", "der Anfang". 
Eigentlich hat Elif hat so viele Bedeutungen, dass man 2 Bücher damit füllen kann.


Le-am pus pe toate in vitrina, iar daca imi permiti, am sa le si port. Nu, nu ma numesc Elif, dar macar pentru cateva zile as vrea sa fiu "die Gewünschte" (cea dorita), "die Richtige" (cea potrivita)...


Sursa foto:

joi, 8 octombrie 2015

Cum ai ajuns sa fi frumoasa

Tu n-ai stiut niciodata nici ca esti frumoasa, nici c-ai sa fi celebra. Te-ai nascut, ca orice om, dintr-o (aproape) iubire sau dintr-o dorinta de razbunare/revansa a unei femei disperate sa supravietuiasca “decent”. Ai crescut cu mult sau putin, ai rabdat, ai cautat sau nu, ai incercat sa-ntelegi, sa-ti croiesti un drum sau sa gasesti pe unul care sa ti-l croiasca.

Ai fost sfioasa ori baietoasa, tot una. Din (ne)fericire pentru tine, in anii canda ltele infloreau din plin,  erai mult mai slaba decat colegele de clasa, mult mai ne-feminina. Nu-I vorba, ai fi vrut si tu sa poti purta un sutien din dantela. Dar Dumnezeusa ne ierte, ce era sa bagi in el, sosete?  De fusta mini ce sa mai vorbim; ce cocostarc s-ar incumeta sa poarte o fusta?

In visele tale de copil cu manute fragile, fetele frumoase –bogate, “normale”, ori sarace- se maritau cu printi bogati si erau amandoi fericiti pana la adanci batraneti. Nu-si punea nimeni problema varstei printului, nici problema capacitatii lui intelectuale/sociale. Nu se  mentiona nicaieri daca printul era potent, graitor de vorbe cu sens dublu, ori adanc, nici daca era(ne)educat la universitatea x din tara sau de peste hotare. Nu-si punea nimeni problema ca teza lui de doctorat a fostplagiatasau nu, ori dacabanii lui vin din afaceri (ne)curate din fotbal, racing sau bet& win. 
Intr-o buna zi, cand erai cat p-ace s-o dai dracului de scoala, sau poate chiar renuntasesi literalmente la ea, dar ti-a fost jena sa faci “official” incidentul acasa, te-ai trezit cu o fosta colega, pe jumatate cherchelita si ea, la masa unui domn misterios. Nu-ti mai aduci bine aminte cum ai ajuns acolo, cert e ca aveai cerceii mamei in urechi, iar ideea ca maine o sa-ti cauti de lucru ca vanzatoare la HM iti dadea o alura aparte de “fata care  stie ce vrea”.
E frumos domnul de la masa si parfumul lui ti se pare atat de familiar incat nu ai nici o retinere sa te asezi langa el.

Maine  te vad aparand de bratul lui la dineul oficial al Landkreisului. N-ai stiut niciodata ca esti frumoasa, da’ acum sti précis…
In ochii lui, semeni groaznic de tare cu fiica ce si-a pierdut-o anul trecut in accident de masina. Cand te priveste ti-e amant, tata si protector in acelasi timp. “Doamne, ce proasta am fost. O viata intreaga am crezut ca sunt o femeie ca toate alea, ba’ mai jos decat media. Da’ eu sunt chiar frumoasa, nu gluma…” Cu increderea proaspat castigata, iti permiti luxul sa faci niste glume super-tari, de-l pufneste rasul inclusiv pe marele Landrat. Intreti conversatii atat de mature si de serioase, ca mai-mai te-apuca frica. J


Maine o sa vina aia de la Vogue sa-ti ia interviu, de-o sa te-ntrebe de secretul frumusetii tale (despre greutatile carierei construita de una singura, despre diplomele adunate “cu greu” intre timp). Mai bine spune si tu o gluma; in loc sa raspunzi serios la intrebarea asta… Cand zambesti, parca chiar esti frumoasa...  J

marți, 22 septembrie 2015

Multumesc Nichita


Ei nu cunosc corola de minuni a lumii
 (celor ce seamana razboi)
Ei nu cunosc corola de minuni a lumii
Si tot ucid
Cu mintea tainele ce le-ntalnesc
In calea lor
In flori, in ochi, pe buze ori morminte
Lumina lor
Sugruma vraja nepatrunsului ascuns
In adancimi de intuneric
Si ei
Cu mintea lor, manjesc a lumii taina…
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
Asa-si imbogatesc si ei intunecate conturi, cu largi fiori de chin mizer
Si tot ce-I ne-nteles
se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari
sub ochii lor. Sub ochii tuturor
Ei nu iubesc
Nici ochi, nici flori, nici buze. Doar morminte…