Gustos de tot

Va recomand o poveste de dragoste pe moldoveneste si un imn al tiganilor expulzati din Franta. Cred ca ambele clipuri sunt destul de vechi, le-am descoperit insa numai zilele astea si ma gandeam ca o sa va placa si voua...

De la radio

 Azi e vineri. Weekend placut si o gluma de la matusa-mea: 


Un ascultător: De ce Adam şi Eva au trăit peste 800 de ani, iar astăzi omul nu trăieşte mai mult de 100 de ani ?
Radio Erevan : Deoarece, între timp, medicina a progresat foarte mult !

Studentie

http://www.youtube.com/watch?v=aNpr3KK8QtY

Vina cui?

Exista momente in viata cand dam vina pe ceilalti. Punem nefericirea noastra, esecul, starea continua de neliniste pe seama lui x sau y... Ne dezvoltam un imens arsenal de aparare si in fiecare secunda vedem cum "pai as face io aia si aia, da uite, din cauza lui x nu pot". Nu mai avem viata proprie, nu mai "actionam". Intregul nostru EU este un imens "re-actionez" la ce zice, face, strica x.

  O vecina din satul natal se plangea matusii mele: "Lena, de cand ii omu' ngeu (meu) pe pat nu mai am nici o liniste. Ziua noaptea tipa, cand apuc pe langa el ma si plezneste cate-odata, asa paralizat pe jumate' cum e. Vrea sa-i aducem beutura, trazneasca-n el narav! Usca-i-s-ar gatul, om de nimic ce ii el. Dumnezo sa ma ierte, Lena, da' io aghia (abea) astept sa inchida odata ochii, sa ma hodinesc si io, ca nu mai poci. Toata viata am fost sluga cuiva, toata viata. Nu mai poci..."

   Peste catva timp -nu mai tin minte daca saptamani, luni sau ani- aceeasi femeie, imbracata in negru (si abea tinandu-se pe picioare), povestea cu o alta vecina. "Dumnezo sa-l ierte pe barbatu-nghio, ca mult o mai tras cu boala..." Poditita de lacrimi, nu mai putea scoate nici o vorba. Se stergea intr-una cu coltul baticului negru cu ciucuri. "Lasa, vecina, bine ca te-ai scapat, ca mult ai mai patimit cu betivul ala" sparge vecina tacerea. "Draga de mine, asa am zis si io pe cand traia el. Da' asa nghi (mi-i) de pustiu in casa, asa nghi de pustiu de-nghi vine sa mor nu alta. Pana traia el, asa bataus cum era, da' parca eram alta... Nu ma mai pot mangaia ca s-o dus..."


Fa un exercitiu de gandire si imagineaza-ti ca dintr-o data, x sau y au disparut pur si simplu din viata ta. Pe veci. Analizeaza-te la rece. Ce vezi?

Erich Kästner: O mama îsi face bilantul

Feciorul meu îmi scrie foarte rar.
Ce-i drept, mi-a scris de Pasti o scrisorica:
la mine se gîndeste iar si iar
si draga-i sunt ca totdeauna, cica.
De cînd nu ne-am vazut e aproape-un an.
Ma duc la gara, vremea sa-mi mai treaca
privind la trenuri, plina de alean
cînd spre Berlin - acolo-i dînsul - pleaca.
Si mi-am luat bilet cîndva si eu
de cît pe-aci s-ajung la el, spre seara.
Dar m-am întors pe urma la ghiseu
iar ei biletul mi-l rascumparara.
De-un an, feciorul meu e logodit.
Vrea sa-mi trimita si-o fotografie
O perna, dar de nunta-am pregatit
Ma vor chema cumva la cununie?
L-o fi iubind ea cu adevarat?
Si perna o sa-i placa ei anume?
Ce singura ma simt cîte o dat'
Or exista si fii duiosi pe lume?
Frumos era cînd locuia la mine!
Acum dînsul o sa se însoare ...
Zac treaza noaptea si ascult cum vine
cîte un tren ... El, mai tuseste oare?
Pastrez într-un dulap niste ghetute
El a crescut ... Stau singura aici.
Nelinistea nu poate sa ma crute.
Of, dac-ar fi copiii pururi mici.


Sursa: http://www.cerculpoetilor.net

Edenul de-o clipă: DEMONI 3

Daca tot n-am reusit sa inteleg pe deplin ce se intampla, n-am scris nimic despre protestele din tara. Mai jos un link spre un artoicol ce ne dumireste DE CE suntem ceea ce suntem.
Edenul de-o clipă: DEMONI 3

Groaza in fata matematicii

  Pe un vapor se gasesc 16 oi si 12 capre. Cati ani are capitanul?... La acest gen de intrebare, 10% din prescolari si elevi de clasa 1 au facut greseala sa calculeze (ba 16 +12, ba ceva calcul cu cele oua cifre date). In schimb, din clasa a doua, 30%, iar din clasele 3-4 intre 54 si 71% din elevi fac acesta greseala. 
                 
                 Spiegel & Selter: Kinder & Mathematik, was die Erwachsenen wissen sollen




  Mi-a fost si imi e groaza de mate, desi notele la aceasta materie nu mi-au fost niciodata catastrofale (iar daca uneori am avut note bunicele se datoreaza faptului ca pe unii profesori de mate ce i-am avut, i-am respectat atat de mult -nu atat pe ei ca om cat munca aia imensa, implicarea cu trup si suflet in ceea ce faceau si devotamentul fata de materia predata- ca nu puteam merge la ore fara tema facuta...). Nu stiu daca dintotdeauna mi-e groaza. Parca in clasele 1-4 nu era chiar asa grav... N-am pus niciodata mana in mod VOLUNTAR pe o culegere de mate, asa cum puneam mana pe sute si mii de alte carti... O contributie imensa la aceasta groaza a avut profa de mate din 5-8; nu mai intelegeam nimic: matematica nu mai avea nici o legatura cu realitatea, nu o puteam "pipai", nu puteam sa ma auto-verific, adica sa stiu asa, dupa ochi, daca rezultatul exercitiului respectiv e plauzibil -sau din contra, aberant. Nu stiu nici azi de ce, pentru ca alti copii in clasa intelegeau...

  Dat fiind profilul real pe care l-am urmat, intr-o vreme am apucat sa dau meditatii. Taman la mate. Reuseam sa explic copilului regulile, dar nu reuseam sa-i iau groaza ce-o avea in ochi cand rostea "Mathe". Pai cum sa-i iau groaza, cand eu o caram cu mine?

  Zilele astea ma bate gandul sa reincepe meditatiile in ceva timp. Asa ca am cautat carti care sa ma ajute si sa ma informeze. Asa am ajuns la cea de sus. Sunt abea la inceput, sper sa contina un hocus-pocus-imi-place-matematica. hihihihih