Nu recomand: Birou de avocatura Höss, Stuttgart

Am avut demult un avocat. Buuuuuuuuun. Stia tot, ce prezicea intocmai se intampla. Numai ca era batran. Batraaaaaaaan. Si a intrat in pensie. Asa ca am cautat un altul. Ca de anul trecut din iunie i-am platit unuia ceva marfa si a uitat sa o livreze pana in ziua de azi. Nu, nu de multi bani. Nu pe dracu. Deci fug la alt avocat.

Ianuarie 2011
Sun. Primesc programare urgent sa vorbesc cu avocatul. Ii explic problema. Cadem de acord in privinta strategiei pe care are s-o foloseasca. Intreb cat ma costa. Zice ca NIMIC. Ca tot ce e de platit o sa plateasca cel care ne-a pagubit. Ba, ceva nu-i in regula. Cum dracu' sa nu platesti nimic la avocat? Da' daca asa zice el...

Sfarsit de Ianuarie 2011
Imi vine factura de platit 900 de euro. Sun sa cer explicatii. Avocatul "e foarte ocupat". Secretara lui zice ca noi sa platim factura ca banii ni-i scoatem la proces. Achit factura in 29, la fata locului, adica la ei in birou. Imi pare ca secretara lui ia droguri, ca se uita la mine ca prin sticla.

Februarie 2011
Primesc scrisoare ce-mi zice ca n-am platit factura. Plus alte acte de semnat. Semnez, sun. Doamna, am platit in 29 in birou. Am aici chitanta. Ah, ma scuzati, cei de la contabilitate au facut o greseala.


Sfarsit de Februarie 2011
Sun. Vreau sa vb. cu avocatul. Avocatul "e foarte ocupat". Secretara lui zice ca nu sunt noutati. Si cand o sa fie, ne scrie un mail.

Sclavagism modern, made in Dumbraveni, Romania

Azi am sa va povestesc de "amenii de la camin".

Satucul in care m-am nascut a fost odata oras: tribunal, scoli, penitenciar, cazarma, biserici impunatoare, de dimensiunile catedralelor aduc aminte inca de acele vremi... Inca mai avem primarie si inca ne cheama "oras", dar locuitori nu prea mai avem... Bisericile-catedrale construite de armeni si maghiari sunt azi goale, in cladirea tribunalului s-a facut scoala speciala pentru fete handicapate (cel putin scoala asta inca mai functiona acum 7-8 ani...), penitenciarul (de marimea celui de la Gherla, daca am inteles bine) a ramas gol, iar in cladirea fostei cazarmi locuiesc azi cateva sute de oameni. Cu handicap -fie fizic, fie intelectual- fosti copii ai orfelinatelor ceausiste, sau oameni din familii cu vaza, atat de "cu vaza" ca se rusineaza cu ei...

La biserica stau intotdeauna in ultimele banci, la magazin sunt serviti in scarba, pe strada saluta, dar arareori sunt salutati. Inca de la inceputul existentei acestui camin, oamenii din satuc oras i-au pus la treaba: unii cateva ore pe zi, altii cu saptamanile muncesc pe la casele oamenilor. Femeile fac curatenie ("mi-am adus doau proaste de la camin sa-mi stearga geamurile"), sau ajuta in gradina, iar barbatii muncesc si ei, fie pe mici santiere, fie la camp... Unii sunt platiti. Vai de capul ei plata, dar se vad macar cu 2-3 lei in buzunar. Altii primesc numai mancare pe ziua respectiva. Altii nu primesc nimic, se-ntorc acasa flamanzi "doar la camin au ce manca"...

In ziua de azi,  nu exista casa in care sa nu fi transpirat macar unul din ei... Dumbraveniul n-ar fi ceea ce este, daca n-ar fi acesti oameni... doamnele n-ar avea atata timp sa bea cafea, iar domnii ar renova casele mai rar, daca n-ar avea acesti sclavi.

Cu toate astea, oamenii de la camin zambesc intotdeauna politicos, te saluta cu drag. Incearca din rasputeri sa nu deranjeze, sau sa creeze probleme si nu cauta sa para ceea ce nu sunt de fapt... Numai ca noi, ceilalti, n-o sa reusim niciodata sa intelegem. Abea cand ii cuprinzi in brate, ca ti-a fost asa de dor de ei, iti dai seama ca sunt oameni in carne si oase. N-ai sa uiti niciodata mirosul hainelor lor: de sapun de casa...

"Ce mai faci, nu te-am vazut demult?" si lacrimi in coltul ochilor raspund tacute "bine..."

Prayer of the day

Thank you God, for having
such a beautiful life:
I eat three times a day,
including banana and real-vanilla ice
I even throuw away food sometimes.

Oh, I almost forgott: sometimes I keep diets
Cause I became soooo fat

(Yes, other people may not have aything to eat
but, I am not the cause ot that)

I put on beautiful shoes
(made by poor children-hands in Bangladesh)
and beautiful skirts (painted in India,
by people who stand in that water-chemical-whatever
all day long)
dear God, they are so cheap
but still I really love sales!

Thank you God for my cat: nowadays it eats meat daily.
Yes, since I have the better job.
And I also can afford hand-cream with milk and honey extract.
(Other children may not have milk?
So what is their government doing?
Why are their parents not going to work?)


My dear God, something small at the end
Do you also think the war in Afganistan
Really helps our life as christians economy?
Yes, thank you, I also presummed.
Ok, then, do something that the war takes long

Thank you!