Se afișează postările cu eticheta manipulare ieftina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta manipulare ieftina. Afișați toate postările

joi, 17 iulie 2014

La inceput a fost disperarea…


Musai sa va mai spun azi inca o poveste adevarata.


A fost o data ca niciodata o mama. Mai ca toate mamele, nesigura, vorbareata, dezorientata, (uneori chiar) pieptanata eleganta (in vis). Bajbaia in intunecimeadintre “numai-caruciorul-asta e sanatos-pentru-spatele-copilului”, “in dieta copiilor, dulciurile nu au ce cauta” etc. si comentariile celor din jur “Doamne, iti omori copiii cu  atata strictete”, “trage-l de ureche daca nu te asculta”, “parca tie nu ti-au placut prajiturile cand erai mica…”
O mama ca toate mamele, cu mii de semne de intrebare si preaputine raspunsuri, cu temeri, cu frici, cu groaza ca ceea ce face ori nu e bine, ori nu e destul, ori e prea mult… Incerca ea “s-o lase moale”; uneori chiar reusea… (Semana mama asta al dracului de tare cu mine…)
Cu toate ca baietelul nu era bolnavicios, manca orice, se juca peste tot (uneori chiar pe la prize), cu toata incercarea ei de a da copilului mancare cat-se-poate-de-sanatoasa, la un moment dat lucrurile au luat-o razna. Rau de tot. Povestea incepuse cu niste bubite inocente la incheieturile mainii drepte, care produceau atata mancarime  ca bietul copil se scarpina ore in sir…
Ca mai defiecare data, pediatrul, medicul de familie si dermatologul te iau in ras (e primul copil, de-aia esti asa panicata din orice...) “n-are nimic, si pe mine ma mananca pielea din cand in cand. Va dau o crema pe care o folosesc si eu” Toate cremele sunt apa de ploaie. Din bubite se fac rani deschise, infectate. Dupa manastanga urmeazamana dreapta.Copilul se scarpina, ziua-noaptea, mai ales cand il certi/ e iritat/ plictisit.
Am incercat zeci de tincturi, crème, unsori, propolis, lapte de capra, lapte de mama. Am schimbat regimul: cand complet vegetarian, cand vegan, cand fara dulciuri. Nimic. Plaga apare in plus la lobul urechilor si se extinde peambii obraji. Din pacate sau din fericire nu am nici o poza din vremea respectiva, darcopilul arata cam ca in poza asta… (sursa poza: http://www.homeopathy.at/)



Ajungem din nou la dermatolog. Medicul specializat in (neuro-) dermatite. Ne da o crema. Pe instructiuni scria „a nu se administra mai mult de 10 zile, mai ales NU copiilor sub 5 ani“. Am citit lista ingredientelor active (cuvantul cortison va spune ceva?! Eu vomit numai cand il aud) si efectele secundare. Multe si late. Pe jumate convinsa, incerci sa nu innebunesti mai tare decat esti nebuna deja. Si-l ungi cu crema. Ranile dispar in mai putin de 24 de ore. Te iau toti draciisi n-ai cu cine vorbi: cum dracu‘ sa-i treaca in 24 de ore? Ceva nu-i in regula. Lasi crema 2 zile de-oparte, ranile revin. Ce dracu' sa fac?
Medicului pediatru ii explici ca una, ca alta (“stiti, copilul face diaree neintrerupt…”, “in scaun se vad bucati intregi de fructe nedigerate”). Se uita omul la tine de parca ai fi o cretina ce nu stie sa-I faca bietului copil o mancare de regim?! Il indupleci sa-I faca test de scaun si de sange. Rezultatele vin: totul in regula…
Langa copilul care, mai nou 20 din 24 de ore se scarpina continuu, ai vre asa dormi, dar nu te mai prinde somnul. Iar dacate-a prins, te trezesti transpirata, iar perna de langatine e plina de sange; ranile au aparut intre timp si pe fata, iar copilul se scarpina maimult si mai mult, pana da sangele.
Ai vrea satedai cu capul de perete, sa-ti tai o mana, daca asta arajuta puiului. Nu te sperie ranile, cat faptul ca se extind, ca nu le poticontrola, ca nimeni nu stie cat o sa dureze circul asta, “oare se va vindeca vreodata?”. Si lista cu efectele secundare ale cremei-minune... (Chiar daca l-ai unge cu cortizon, asta rezolva problema numai pe moment. Cu anii, corpul se obisnuieste, iar tu ai sa fii nevoita sa-I dai otrava din ce in ce mai concentrata.  Si ce-o sa tefaci cand…?!)
Colac peste pupaza, amintirile alea… cum te-ai intors la serviciu pe cand el abea avea cateva luni, cum plangeati, tu in tramvai si el la gradinita. Cum a cazut de-atatea ori in starea aia nebuna asemenea mortii, de fiecare data pret de cateva minute surori cu vesnicia, dar niciun specialist n-a gasit nimic in neregula… Cum te-aimutat intr-o ruina in care intr-un colt e frig si in altul e praf si se repara totul (cu ritmul melcului ca bani de altceva nu ai, iar credite te-ai incapatanat sa iei) iar copilul n-are nici pace nici loc sa se joace (asa cum ai visat candte-ai mutat din cutia de chibrituri in care locuiai inainte): afara ploua zi si noapte, gradina din fata casii nu mai poate fi folosita ca loc de joaca. La plimbare nu poti iesi pe ploaie; copilul celalalt abea are 7 luni. O sa-l imbolnavesti (sau nu?!). Si ce-o sa te faci cu atatea haine ude? Unde dracu' sa le usuci, can dsi cu alea care MUSAI trebe spalate nu le poti usca la timp…Cand  in sfarsit iesi la plimbare, n-ai timp sa vezi nimic in jur. Abea apuca un copil sa maraie ca incepi sa tipi ca o disperata, sa taca dracului din gura… Nu vezi nici c-a venit toamna, nici cum danseaza frunzele. Vezi numai mere cazute din pom, pe care n-apuci sa le faci marmelada, asa cum ti-ai planuit candte-ai mutat (n-apuci nici sa le-aduni macar pe cele stricate si sa le-arunci la gunoi, ca arata ca dracu' gradina)
…Exista perioade in viata -macar in weekendcand- cand te trezesti dimineata, –daca vrei, daca nu, nu. Cand daca n-ai chef (sau n-ai putere) nu faci mancare nici curatenie saptamani la rand. Dupa care, esti din nou cea de dinainte (ai bateriile incarcate cum s-ar zice), viata isi reia ritmul normal pentru cateva luni/ cativa ani…
…Acum insa…trebuia sa functionez: alaptezi de 3-4 ori pe noapte, te trezesti (la 4) mai obosita decat te-ai pus in pat. Faci focul culemne in 2 sobe si te pui inapoi in pat. Dupa ce se mai linistesc gandurile, intr-untarziu, te ia din nou somnul. E 6:30, ceasul suna din nou. Trezeste-te si pregateste puiul cel mare de gradinita. Daca ai noroc, in casa e caldut. Daca focul nu s-a pornit (bine), lemnele sunt inca nearse, iar in casa ai 15 grade la nivelul ochilor si 5 pe podea. Un vis, ce mai! Nu de alta, da’ puiul cel mic vrea sa umble musai in 4 labe prin casa, de cum se trezeste…
Disperata,  caut pe net si gasesc ca unii pacienti cu boala similara au gasit alinare/ vindecare pe la medici ciudati cu medicina naturista. Caut medic in zona, incepe analizele/ terapia, primesc un brat de suplimente nutritive menite sa restabileasca echilibrul in intestinul gros, grav afectat. La preturi care te ustura. Mi-e frica de medic (nu e medic, e o fosta doamna educatoare, care a facut un curs de vreo 3 ani ca sa aiba voie sa practice meseria asta), mi-e frica de terapie (daca-l imbolnaveste si mai tare?), mi-e frica sa dau inapoi. Imbunatatiri minore, dar nu de azi pe maine, ci abea dupa cateva luni... Intr-un tarziu, tipa respectiva s-a hotaratsa ne faca si analize de sange. 4 lucruri au iesit la iveala, cum ca nu le-ar tolera in alimentatie: lapte, faina de grau, alune de pamant si telina. Din prima zi de regim, imbunatatiri majore. Intr-o saptamana ranile au disparut de tot…Reapar din cand in cand, pana in ziua de astazi in cazul in care, pret de o infulecatura, din greseala sau voit, NU TINE REGIM.

PS

“Cel mai mult” te ajuta in momente critice comentariile celor din jur… “copilul e stresat”… Si denumire abolii NEURODERMITA (cand "neuro" te  duce cu gandul exact acolo unde nu-I necesar…)

marți, 16 august 2011

O, da Doamne, farmacii, sa ne duca pe pustii...

Traiasca bogatii industriei pharma,
si noi -alandala- 'mpreuna cu ei.
Traiasca minciuna si banul si arma
ce-omoara (si astazi) naivi "porumbei"

Traiasca vaccinul, seringa, pastila
Si crema, saraca -uitasem de ea-
unsoarea intinsa-n oglinzi, cu de-a sila
pe fat(z)a ce-"n veci s-a strica"...

marți, 2 august 2011

Povesti cu animale in 3 minute...

...cumparate de parinti intr-o ureche.

Cartea asta se vrea a fi maaare lucru. Citez de pe site-ul editurii Girasol: "Pentru ca cei mici adora sa le cititi inainte de culcare, dar nu toti au rabdare sa asculte povesti lungi, am creat aceasta colectie care reuneste cele mai frumoase povesti pentru copii in variante prescurtate si pe intelesul copiilor de 3-4 ani. Farmecul intamplarilor ramane neschimbat, iar ilustratiile minunate ii vor cuceri"

Povesti, tata, povesti. In realitate o sa va trageti de par dupa ce ati cumparat-o. Povestea "capra cu trei iezi" e garnisita cu "ilustratii minunate", dar necorelate: o capra cu nenumarati iezi in jur (Aritmetica, bat-o vina! vorba profesorului de fizica...). Nici macar nu e vorba de "capra" lui Creanga, ca deh, amu ne-am emancipat. Aducem povesti cu caprele altor autori din larga Evropa...

Nu stiu, poate-s io analfabeta, dar 4-5 pagini de text, cu cel putin 50 de cuvinte pe fieacare pagina, nu prea pot fi citite "in 3 minute..." Si-un text, fetita mea, pogorat din cel mai nou-deschis dictionar de fite. Nu cumva sa ne creasca progeniturile cu limba romana "prea-simpla".

Mama, multumesc ca m-ai crescut cu carti alb-negru, in care nici macar ilustratii nu erau. Multumesc, doamna fosta directoare a "scolii generale" din Dumbraveni ca v-ati ingrijit sa avem biblioteca. Umila biblioteca, dar avea si carti cu povesti. Unele cu povesti ilustrate. Cu ilustratii CORELATE cu textul.

joi, 16 iunie 2011

Stirile pe intelesul (si manipulatul) copiilor

Din an in pasti dau si eu drumul tv-ului sa vedem ceva desene cu Pompi. Pe canalul nemtesc KiKa intre orele 16 si 19 sunt 2-3 seriale "harmless" (nu se omoara intre ei, nu apar fetite cu aere de vedete, nu bate nimeni apropos-uri de genul "ce fain e sa chiulesti de la scoala"): Pinocchio, Paco-Nuki-Lola, Yakari samd.

Undeva pe la ora 18:30, cred, este inclusiv o emisiune de stiri "pe intelesul copiilor". Asa aud si copiii (in caz ca n-or auzit de la cei din jur) despre conflictul din fasia Gaza, despre Gadafi (o fi corect cum am scris?) despre NATO/UN/EU&Co si inclusiv despre ucigasul-diareo-virus despre care am scris in articolul anterior. La fel ca si celelalte emisiuni de stiri, au ei grija sa-ti spuna cine e bau-baul si cine e scufita-rosie. (Nu de alta, da' s-ar putea, copil fiind, sa te intrebi ce naiba cauta Germania in Afganistan si de ce le mor soldati pe-acolo. Si iti explica ei ce misiune importanta de PACE?! au acolo si cat de bine le merge afganilor de cand si nemtii sunt implicati...)

miercuri, 8 iunie 2011

Diaree (nemteasca), vaccinuri&Co

Inainte s-ajung in Germania n-am stiut ca p-aci exista o diaree ciudata. Adica da, si in Romania auzisem de diaree, da' nu asa cu voma si stat la pat zile in sir pana iti revii. Nici nu stiam ca unii oameni ajung la perfuzii in urma unei asemenea diarei. Si nu stiam ca in lumea asta exista diarei contagioase (or fi fost, pe vremuri, sau poate exista si azi, in saracie si mizerie, da' nu in ditai tara civilizata, mandria occidentului?!). Ce stiam io in Romania era ca facem diaree de la maini/fructe/legume nespalate. Si de la fructe-prea-stropite de la livezile CAP-ului. Si ca tinem regim 2-3 zile si gata, am scapat.

Mai nou toata lumea vorbeste p-aci de nu-stiu-ce-virus care produce muuulte treburi prin stomac/intestine. Cica ar fi nu stiu cate zeci de persoane deja decedate (ca cei decedati ar fi peste 80 de ani, ca deja aveau la activ sute de boli, sau ca deja erau oricum pe moarte nu zice nimeni). Si nu stiu cate sute ar fi "in stare grava" la spital.
(Habar n-am cine face astfel de statistici. Eu stiu una si buna: si eu -ca si majoritatea dintre voi- am facut statistici la viata mea. Muuulte. Si rezultatele care "nu corespundeau" temei sau tendintei care trebuia justificata prin statisticile respective erau pur si simplu NE LUATE IN CALCUL. Din fericire pentru mine si pentru noi, eu n-am lucrat niciodata in industria pharma...)

Ciudat imi pare numai, ca la primul control al bb-ului nostru proaspat-nascut (Martie a.c.), doctorita de copii mi-a zis:  de anul asta, bebelusilor li se face in plus nu stiu ce vaccin pentru diaree/dezinterie. Pai da, sa se faca, treaba lor. Sa se faca cui ii convine. Da' nu puiului pe care m-am chinuit sa-l port si sa-l cresc 9 luni cat mai sanatos posibil. Haoleu, doctorita se uita din nou la mine ca la o descreierata. (Deh, mai bine descreierata decat cu copilul mutilat. Zic io.).

(Aproape off topic)
Apropos vaccinuri, de la Luci am primit un email: potrivit "natural-news"Bill Gates sustine sus si tare ca populatia globului poate fi redusa cu ajutorul lor (a vaccinurilor). Asta in conditiile in care, el si nevasta-sa sunt implicati in proiecte pharma (campanii de testare/cercetare/administrare de vaccinuri) de lunga durata.

Dar revin la povestea cu diareea.
Acum peste tot panica. Azi auzim ca virusul a aparut pe rosii si castraveti. Pac, nu mai baga nimeni nici un fruct in gura. La chioscurile unde pana ieri se vindeau sandwich-uri cu tomate/salata/ etc. nu mai vezi nici urma de chestii verzi pe chiflele cu salam (habar n-am cine si cati fermieri sunt deja falimentari in jocul asta tampit). Maine ne zice ca a aparut din nu-stiu-ce germeni de soia. Peste o saptamana ca ar fi din carne. Hahaha, si-acum ce mai mancam?

miercuri, 1 iunie 2011

Ambalaje

Vindem.
In fiecare zi, vindem.
Cat mai mult, cat mai bine.

(Ne) vindem (unul altuia)
(sau unii pe altii; totuna)
de unele, de altele...
Vindem. "Ma vand bine"
"Vand, deci exist"...
Succesul se masoara
pe contorul vanzarii

Vindem.
Pana cand
nu mai ramane nimic de vandut
decat pleava.
Da, stiu, si pleava are valoare. Biologica. Nutritiva.
Dar nu pentru vertebrate.


                                                   femeia fericita, Iunie 2011

luni, 23 mai 2011

Nu recomand: Birou de avocatura Höss, Stuttgart

Am avut demult un avocat. Buuuuuuuuun. Stia tot, ce prezicea intocmai se intampla. Numai ca era batran. Batraaaaaaaan. Si a intrat in pensie. Asa ca am cautat un altul. Ca de anul trecut din iunie i-am platit unuia ceva marfa si a uitat sa o livreze pana in ziua de azi. Nu, nu de multi bani. Nu pe dracu. Deci fug la alt avocat.

Ianuarie 2011
Sun. Primesc programare urgent sa vorbesc cu avocatul. Ii explic problema. Cadem de acord in privinta strategiei pe care are s-o foloseasca. Intreb cat ma costa. Zice ca NIMIC. Ca tot ce e de platit o sa plateasca cel care ne-a pagubit. Ba, ceva nu-i in regula. Cum dracu' sa nu platesti nimic la avocat? Da' daca asa zice el...

Sfarsit de Ianuarie 2011
Imi vine factura de platit 900 de euro. Sun sa cer explicatii. Avocatul "e foarte ocupat". Secretara lui zice ca noi sa platim factura ca banii ni-i scoatem la proces. Achit factura in 29, la fata locului, adica la ei in birou. Imi pare ca secretara lui ia droguri, ca se uita la mine ca prin sticla.

Februarie 2011
Primesc scrisoare ce-mi zice ca n-am platit factura. Plus alte acte de semnat. Semnez, sun. Doamna, am platit in 29 in birou. Am aici chitanta. Ah, ma scuzati, cei de la contabilitate au facut o greseala.


Sfarsit de Februarie 2011
Sun. Vreau sa vb. cu avocatul. Avocatul "e foarte ocupat". Secretara lui zice ca nu sunt noutati. Si cand o sa fie, ne scrie un mail.

marți, 17 mai 2011

Mancare, Mancare, Mancare. "Esti ceea ce mananci"

Un documentar recomandat de catre aceeasi matusa a mea despre care am mai vorbit (vezi label-ul "alimentatie sanatoasa")... Cred ca ne spune lucruri pe care le banuiam cu totii, dar care merita aduse aminte: corpul uman are capacitatea de a lupta singur cu bolile (cancer, prostata, tensiune, depresie, etc. etc.), fara ajutor medicamentos. Singura conditie e sa-i dai "carburantul" necesar. Filmul e aici.

sâmbătă, 7 mai 2011

joi, 5 mai 2011

Pentru femeile maritate, cuplate, (ne)fericite. Si nu numai...

Un articol ce mai da de gandit: "cine ne ia barbatii?"... Il gasiti aici.
Insanatosire grabnica!

luni, 31 ianuarie 2011

Mesaj primit azi pe emai (imi place, de-aia il postez)

Spânzuraţi-ne !!!

Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine. De ce mă ameninţă că intră România în colaps.
În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut.
Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Confesiuni in sala de asteptare

 Nu stiu ce mananca de e intotdeauna vesela si bine-dispusa. Azi era mai putina lume la cabinet ca de obicei, asa ca am prins-o cu chef de vorba.

Vorbeam cu sora-mea la telefon -care e casnica si locuieste la tara, in Kazacstan, numai cu baiatul- si-mi zice ca are si ea nevoie de o masina de spalat vase. Zic esti nebuna, ce sa faci tu cu asa ceva? Masina de spalat vase pentru doi oameni? Pai da, zice, sa-mi traiesc si eu viata, sa ma uit si eu linistita la televizor... 

Am avut o clienta care la varsta de 47 de ani isi dorea in sfarsit un copil. (Doamna, la varsta asta femeia e bunica -psihologic, fiziologic, pe care parte vrem sa o luam- indiferent ca acceptam sau nu). Si-i povesteam socata surorii mele la telefon, uite ce tampita e lumea. La care sora-mea, vai draga, e normal, eu o pot intelege, la 47 de ani ai mei, inca sunt femeie. Mi-a cazut tavanul in cap: atat esti de tanara ca nu mai ai nici un dinte de-al tau in gura, numai proteze. Si zici ca e normal ca la varsta asta sa faci primul copil, da pentru ce draga, numai ca sa-ti impinga tie caruciorul cu rotile? Ca alta placere n-o sa aiba de la tine ca mama in lumea asta...

Cand eram de 20 de ani am intalnit atata lume, fiecare om era cu totul nou, cu totul diferit de ce vazusem pana atunci. Unul venea din est, unul din vest, unul de la tara, unul din cutare metropola... de la fiecare aveam ceva nou de invatat, ascultam cu gura cascata povesti ce nu le auzisem pana atunci. Dar in ziua de azi suntem cu totii la fel: McDonald's peste tot, acelasi gust in manacare (Maggi) indiferent ca esti aici sau in alta tara, aceleasi bube, aceleasi boli, aceleasi metehne. Pai si normal, suntem manipulati de acelasi televizor... Si am ajuns la concluzia ca prostiile astea nu numai ca prind bine la public, dar sunt  si contagioase... Azi e una in sat care gandeste asa, maine e tot satul.... Uneori imi vine sa-i omor pe toti: extremista ce sunt!

luni, 24 ianuarie 2011

Sclavagism modern, made in Dumbraveni, Romania

Azi am sa va povestesc de "amenii de la camin".

Satucul in care m-am nascut a fost odata oras: tribunal, scoli, penitenciar, cazarma, biserici impunatoare, de dimensiunile catedralelor aduc aminte inca de acele vremi... Inca mai avem primarie si inca ne cheama "oras", dar locuitori nu prea mai avem... Bisericile-catedrale construite de armeni si maghiari sunt azi goale, in cladirea tribunalului s-a facut scoala speciala pentru fete handicapate (cel putin scoala asta inca mai functiona acum 7-8 ani...), penitenciarul (de marimea celui de la Gherla, daca am inteles bine) a ramas gol, iar in cladirea fostei cazarmi locuiesc azi cateva sute de oameni. Cu handicap -fie fizic, fie intelectual- fosti copii ai orfelinatelor ceausiste, sau oameni din familii cu vaza, atat de "cu vaza" ca se rusineaza cu ei...

La biserica stau intotdeauna in ultimele banci, la magazin sunt serviti in scarba, pe strada saluta, dar arareori sunt salutati. Inca de la inceputul existentei acestui camin, oamenii din satuc oras i-au pus la treaba: unii cateva ore pe zi, altii cu saptamanile muncesc pe la casele oamenilor. Femeile fac curatenie ("mi-am adus doau proaste de la camin sa-mi stearga geamurile"), sau ajuta in gradina, iar barbatii muncesc si ei, fie pe mici santiere, fie la camp... Unii sunt platiti. Vai de capul ei plata, dar se vad macar cu 2-3 lei in buzunar. Altii primesc numai mancare pe ziua respectiva. Altii nu primesc nimic, se-ntorc acasa flamanzi "doar la camin au ce manca"...

In ziua de azi,  nu exista casa in care sa nu fi transpirat macar unul din ei... Dumbraveniul n-ar fi ceea ce este, daca n-ar fi acesti oameni... doamnele n-ar avea atata timp sa bea cafea, iar domnii ar renova casele mai rar, daca n-ar avea acesti sclavi.

Cu toate astea, oamenii de la camin zambesc intotdeauna politicos, te saluta cu drag. Incearca din rasputeri sa nu deranjeze, sau sa creeze probleme si nu cauta sa para ceea ce nu sunt de fapt... Numai ca noi, ceilalti, n-o sa reusim niciodata sa intelegem. Abea cand ii cuprinzi in brate, ca ti-a fost asa de dor de ei, iti dai seama ca sunt oameni in carne si oase. N-ai sa uiti niciodata mirosul hainelor lor: de sapun de casa...

"Ce mai faci, nu te-am vazut demult?" si lacrimi in coltul ochilor raspund tacute "bine..."

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Dana

Cand am intalnit-o avea 23 de ani de casnicie... imi povestea rar si apasat cum a decurs fiecare etapa a vietii ei, cum a luat-o peste nas de cate ori s-a ivit ocazia, cum a fost tinuta de fraiera ani si ani de zile, ba de familie, ba de rude mai indepartate, ba de colegi la serviciu. Avea doua tentative de sinucidere "la activ", mult simt, prea mult simt autocritic si era pasionata de carti si arta.

Avea o singura prietena foarte apropiata inafara de mine, care si ea la randul ei, se straduise ani de zile sa-i arate viata in lumina: Dana era mester in a vedea totul negativ, dureros, nevindecabil. Am mizat amandoua -eu si cealalta prietena- pe inteligenta ei, de-aia nu ne-am dat batute cu una cu doua... Uneori aveam senzatia ca n-o ajutam deloc, ca intra mai tare in rahat din cauza noastra... alteori eram atat de fericite s-o vedem ca mai face un pas inainte, ca i-am dat un licar de speranta macar pana sambata viitoare cand trebuia s-o luam de la capat cu explicatiile si logica: "Dana, tu nu esti bantuita de nici un demon", "Dana, tu ai si parti bune", "Dana, tu esti un artist sensibil"

Pe vremea cand am cunoscut-o, toata durerea de moment "curgea" din casnicia nefericita. Dumnezeu sa ne ierte, dar am sfatuit-o sa plece, sa lase totul in urma, sa o ia de la capat de una singura... Abea cand ruptura a avut loc -el a dat-o afara din casa in urma unor neintelegeri financiare; ea n-ar fi avut niciodata curajul sa plece- si a trebuit sa ia totul de la ZERO am rasuflat usurate: "acum o sa fie fericita". Cateva luni bune a fost ocupata cu decorarea/mobilarea noului apartament: in vreo trei luni de zile s-au facut praf cel putin 25.000 de euro, in conditiile in care, venitul ei lunar abea daca ajungea la 1000... Dupa ce totul a fost pus la punct, Dana a luat-o din nou pe "ulei"-ul bine cunoscut... miile de planuri ce le avusese la inceput, cu pictura, cu vioara, cu engleza, cu poezia, cu excursiile, toate s-au naruit peste noapte si Dana era din nou la pamant...

vineri, 17 decembrie 2010

...politicos...

Pe vremuri demult apuse, cand abea aterizasem proaspat in Stuttgart ma iritau cam multe.

Faptul ca in tramvai/autobuz oamenii nu vorbesc intre ei. Fiecare om are fie casti pe urechi, fie o carte in mana, unul se uita pe geam, altul atipeste... dar nu vorbeste nimeni cu nimeni... Iar pentru o guraliva ca mine... mda. (In Cluj in tramvai -de exemplu- din centru pana pe "muncii" auzeai discutate toate stirile din seara precedenta. Plus starea vremii. Plus scorurile de la meciuri...)


Ca politetea la ei, nu era aceeasi cu cea de la noi
(in amfiteatre se mananca in timpul cursului-decent si in liniste, dar se mananca. Colegului de munca de varsta lu' tata i te adresezi "tu", nu "dumneavoastra", altfel il jignesti, etc. etc.)
O data m-am ridicat in tramvai sa cedez locul unei doamne mai in varsta... La care ea, indignata:
-Vai de mine, doar nu ma credeti intr-ATAT de batrana!
(Apropos, "politicos" are de-aface cu "politica"?)


Un baietel in fata mea se ridica sa lase locul unui doamne. La care maica-sa:
-Sezi binisor. Am platit bilet!
Dupa cateva statii, coboara amandoi. O doamna langa mine:
-Stiti, o femeie care isi impinge copilul la egoism nu stie ca in curand are sa devina victima acestei cresteri...

duminică, 28 noiembrie 2010

Fromm, du lieber!

THEMA "ICH"

"Ich mach' das, worauf ich Lust habe. Ich tue das, was mich glücklich macht". GenerationMe ist in einer egoistischen Welt gebohren und groß gewachsen. Hier als Beweis, ein Lied die deren Kindheit begleitet hat:

"2 x 3 macht 4
Widdewiddewitt und Drei macht Neune !!
Ich mach' mir die Welt
Widdewidde wie sie mir gefällt

Hey - Pippi Langstrumpf
trallari trallahey tralla hoppsasa
Hey - Pippi Langstrumpf,
die macht, was ihr gefällt."


Einer hat aber schon lange her gewarnt: "Lust kann kein Wertkriterium sein, denn es gibt Menschen, die an der Unterwerfung und nicht an der Freiheit Lust empfinden". (Fromm, Psychoanalyse und Ethik)


KREATIVITÄT


Ich höre immer wieder, dass man nur dann kreativ sein kann, wenn man unter so gennannten "kreativen Stress" steht (das ist ein Zustand zwischen "sich bequem fühlen" und "destruktiver stress").

Tatsächlich? Sind auch die Künstler gestresst wenn sie was schöpfen? 

"Nichts fördert das Kreative mehr als die Liebe, vorausgesetzt, sie ist echt". (Fromm, Pathologie der Normalität)

duminică, 31 octombrie 2010

TVRI

De cateva saptamani am criticat TVRI si emisiunile alea comunistoide de rahat. De cateva zile incoace, parca e facatura: una din doua, in cel mai rau caz una din trei emisiuni sunt foarte "de apreciat".

Premiul special: filmele istorice romanesti, pentru ca imi aduc aminte de vremuri in care ele erau singurele lucruri ce puteau fi vizionate la tv-ul alb-negru.

Locul 1:
Garantat 100% a avut un interviu cu un artist plastic neaos de la Cluj, Profesionistii l-a avut invitat pe Cartarescu si dama NU MAI FACEA REMARCI STUPIDE SI IEFTINE.

luni, 27 septembrie 2010

Haina face omul, ambalajul face ciocolata

Ati gustat ciocolata Lindt? Nu? N-ati pierdut mare lucru.

Eh, unii ar zice ca are gust deosebit. Eu una n-am avut "curiozitatea" sa dau bani pe asa ceva, pentru ca nu imi sta in obicei sa dau 3-4 euro pe-o ciocolata, fie ea cat de fina... OK, cumpar asa ceva cand fac cadou de craciun sefilor de la serviciu. Si-atat.

De curand, o fosta colega de facultate, lucreaza la una din fabricile Lindt din Elvetia si ne mai aduce din cand in cand praline sau ciocolata. Asa am ajuns sa o gust, dar nu vad nici o diferenta intre ea si o ciocolata de rand, luata din acelasi supermarket, doar aflata cu doua rafturi mai jos... Sincer, inafara de faptul ca are alte combinatii de umplutura si alt ambalaj decat ciocolata obisnuita, nu vad nici o diferenta. Si daca vorbesc de variatiuni de umplutura, RITTER SPORT de ex. are atatea variatiuni, ca n-apuci sa le gusti pe toate intr-o singura zi. Si asta la o treime din pret, daca nu si mai ieftin...

Si cum de vand totusi oamenii astia binisor? Adica ce-i fac ciocolatii respective, ca ea sa indemne oamenii sa puna mana sa o cumpere?
Din pretul de fabricatie al ciocolatii LINDT , 40% il reprezinta costul ambalajului. Asta am aflat de la aceeasi fosta colega.

Eheeeei, copiii mosului, de-acum sa ma tin eu in shopping-therapy sa-mi mai schimb outfit-urile. Da, ceva de 4 ori mai scumpe, evident. Nu mai vreau sa fiu o ciocolata obisnuita, da? Vreau mai mult respect, ajunge un ambalaj mai scump, nu?

marți, 17 august 2010

O noua teapa a politicii nemtesti, URAAAAA!

Va spusesem nu demult, povestea cu "bulina de mediu"
introdusa in marile orase ale Germaniei. Va prezint azi un nou capitol din seria: tepe ale politii germane.


Locuim in Stuttgart din 2003 (cu o intrerupere de 1 an in 2006). Intr-o buna zi, o barza ne-a adus un pui... Inca de pe vremea cand puiul era nenascut, pardon, neadus de barza, ne-am prezentat la toate cresele din zona ca sa ne inscriem pe listele de asteptare, dat fiind faptul ca aceste liste sunt foarte lungi (intre 100 si 160 de copii).

Pai da, ce naiba sa fac, asa ne trebe daca ne-am luat chirie in cartierul cu cei mai multi venetici (pentru ca aici chiriile sunt cele mai mici). Si veneticii astia, fac copii, pardon, comanda barza, in tact de "una pe an"...

Asa, deci ne-am inscris din timp peste tot (cel putin 15-20 de gradinite/crese). Si o data pe semestru primim scrisori de la fiecare gradinita in parte "ne pare rau ca nu v-am putut lua copilul de data asta. Daca doriti in continuare sa ramaneti pe lista de asteptare, completati formularul alaturat... samd"... Cum puiul are deja doi ani si ceva, socotim ca de vreo doi ani si jumatate asistam neputinciosi la circul asta. Si nu suntem singurii: colegii mei de serviciu au aceleasi povesti de dragoste de spus despre nebunia si disperarea de a gasi locuri la crese... Asta pentru ca, sarmnanul Stuttgart, NU ARE BANI DE MAI MULTE CRESE/GRADINITE.

vineri, 13 august 2010

Bebe de doi ani. Cu ce il ocupi, cu ce-l obosesti (ca sa doarma ...)

Cu ce il ocupi:

- creioane colorate si hartii pe care sa scrie. Ii place sa asculte povesti in timp ce ii desenezi un copil, o casa, un soricel...

- creta colorata

- aquarelle pentru degete (finger-paint). Se face ca un porcusor murdar, asa ca nu-i dati hainele de duminici la jocul asta

- mingea

- cuburi si lego (ii place sa faca turnuri si sa vada cum cad...), masinute, carucior cu papusa...

- album de poze in care el si el cunoaste "personajele". Carti cu animale. Ii place sa repete dupa tine numele animalelor... Dupa 2-3 "vizionari" iti spune el animalele... tare mandru

- poezii scurte... numaratul pana la 5-10

- cantecele gen "bate vantul frunzele" (ii place tare mult sa gesticuleze si el...),

- ajutatul in bucatarie, adusul rufelor de la masina de spalat. Ii place sa dea cu aspiratorul, sa curete ouale fierte de coaja, sa dea cum mopul si sa mature... Ii place probabil sa se joace si cu cutitul, da' sa lasam tema asta pentru mai tarziu