Am auzit o data, am crezut ca n-aud bine. Am auzit a doua oara, am zis "mai glumeste omul"...
De la o vreme aud intr-una: "ce bine e la serviciu. Acasa nici cafeaua n-o poti bea in liniste", (NN de galagia copiilor). Asta dupa ce, ani de zile se chinuie sa faca un copil, tremura de emotii la nastere, la primul dintisor, la primele sunete scoase de bebe... Dar dupa ceva luni/anisori, ii auzi cu "poezia" de mai sus. Mai omule, in cafeaua aia iti sta fericirea? Tu la ce naiba te-ai asteptat cand ai vrut musai si neaparat un copil?
Altii sunt de parere ca acasa, oamenii nu mai sunt respectati/doriti/asteptati/(iubiti?!)/luati drept exemplu. Si cum la serviciu ai reusit sa-ti impui un "image", fie el cat de mic (servilul, inteligentul, flexibilul, harnicul, sau mai stiu eu de care image ti-ai creat) tot e mai mult decat (ACASA=)nimic.
Nu stiu, ori imi mai trebuie ani sa ma "coc" si sa gandesc si eu ca ei, ori... da' chiar ne ducem cu totii de rapa? Pai daca ti-e groaza sa mergi acasa, la ce dreq te mai duci? Stai la serviciu 24 din 24 si bei -in liniste- cafeaua priceperii masii pana iti iese pe urechi. Sa te vad, esti fericit, servilule, inteligentule, flexibilule, harnicule...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu