Departe, in Uganda

(Vreau sa va marturisesc sincer ca in capitala Ugandei, in Kampala, am vazut in total 3 sau 4 copii ai strazii, cu toate ca am locuit aici vreo doua saptamani... Va rog sa nu va inchipuiti aceasta tara asa cum apar multe din tarile africane in mass-media)

Am vrut neaparat sa vad un orfelinat, pentru ca stiam ca orfani sau copii abandonati exista -asa cum exista si in alte tari, civilizate sau nu. Am vrut sa vad cu ochii mei cum traiesc, unde se joaca, unde dorm, cine ii mangaie cand isi julesc genunchii... Am urmat un indicator ce ne ducea spre "sanyu babies", casa copiilor fericiti. O curte imensa, cladiri frumoase, spatii verzi ingrijite, groapa cu nisip, jucarii, hinti... totul imprejmuit de un gard inalt de beton. O doamna pe care o gasim la birou, ne arata poze pe hol: copii nou-nascuti... "sanyu babies" are in jur de 25-30 de copii, de la cei de cateva saptamani, pana la cativa anisori...

Hai sa intram inauntru sa vedem cum e. O curatenie ca in farmacie. Niste camere primitoare, racoroase cu patuturi. Intr-o camera mai mare, niste doamne -pe post de mamici- hraneau cu biberonul sugarii (am vazut si "mamici" adolescente albe, probabil faceau voluntariat). La doua masute, niste ghemotoace cu ochii de carbune mancau cu manuta lor. Clipeau atat de rar ca-mi pareau impietriti cu ochii pe noi... Atat de mici si de cuminti...

Pentru o fractiune de secunda, mi-am vazut si puiul ca fiind unul dintre ei, sezand la masa cu degetele in farfurie. Asa ca, dintr-o data, au devenit copiii mei. I-as fi strans pe toti la piept, le-as fi mangaiat crestetul, i-as fi hranit cu mana mea... Numai sa ma fi tinut balamalele.

Incepusera sa-mi arda ochii, mi-am strans tare puiul la piept si-am iesit afara plangand ca o descreierata... In urma mea, am simtit cum ma mustra in gand barbatu-meu: "nu tu ai vrut sa vii aici? Acum stai si te uita, de ce fugi?"

-De ce plange doamna, Sir?
-Nu stiu... se balbaie barbatu-meu
-Copiii de aici o duc tare bine, vedeti si dumneavoastra: lor nu le lispeste absolut nimic... Avem aici un colt de rai pentru ei... Doamna nu are de ce sa-si faca griji... Eh, de-ar creste totii copiii din lume ca cei de-aici... Nici ai mei acasa, nu au asa ceva...

"E drept doamna, nu au lux, dar au..."
...ah, are vre-un rost?

Poate intr-adevar copiii o duc bine... poate nici o "mamica" nu-si face treaba ca pe-un job de 8 ore, ci se ingrijeste de ei cu trup si suflet. Poate...
http://www.sanyubabies.com/Casestudies.html

PS
Daca aveti vre-un orfelinat langa voi, si daca aveti un gram de caldura de daruit, jertfiti-va 10 minute din viata si mergeti pana acolo... Poate maine, copiii nostri sunt cei care sed la masute... si tare s-ar bucura sa vada macar un zambet...

Intre alb(a) si negru. Interviu Unica.ro

Preambul
Am adunat in acest text informatii, amintiri, emotii, critici. Dar mai ales am incercat sa relatez partile pozitive al unui colt de lume, care, la fel ca alte parti ale Africii, apare in mass-media cu aspecte preponderent negative... Va doresc lectura placuta!

1. Cum au ajuns sa se indragosteasca o femeie din Romania si un barbat din Uganda? Povestiti-ne un pic despre inceputul relatiei dumneavoastra.
A fost o data ca niciodata...

Vanatoarea de vrajitoare

Am citit un articol azi si mi s-a zbarlit parul:
http://www.unica.ro/detalii/articole/vanatoarea-de-vrajitoare-3243.html

Am tot respectul pentru doamna sau domnisoara care a sris acest articol si a adunat informatii de la mass-media cu traditie, dar acest articol nu este decat o exagerare. In primul rand Africa este NU UN SATUC, NU O TARISOARA este un continent. Cu milioane de oameni, mii de triburi si mii de traditii.

La fel de fals cum e sa generalizezi ca romania e o tara de hoti, copiii strazii, de lenesi, samd-cum apare tot "subinteles" in unele emisiuni la BBC, tot atat e de fals cand e vorba de generalizari-legate de exemplu de traditie-la nivelul unui continent. Nu mai vorbesc ca se dau foarte putine exemple concrete de femei omorate, in ciuda faptului ca titlul suna de parca ar fi vorba de masacru in masa...

Nu vorbesc din basme, sunt casatorita cu un african (UGANDA) de 4 ani, ne cunoastem de 8 si avem un baietel. Avem o multime de prieteni din toata Africa, incepand de la "sangele arab" pana la cei de culoare. Am avut ocazia sa cunosc pe viu- nu numai aici in Europa, dar si in Africa- traditii, oameni, locuri.

Africa NU e un loc al mizeriei materiale/morale, nu mor oamenii pe capete de SIDA, nu se omoara intre ei ca chiorii, etc., etc., etc. Poate vorbesc degeaba, dar daca aveti ocazia o data in viata sa vizitati acest continent, s-ar putea sa nu mai vreti sa va intoarceti.

Cu prietenie,
Elena

Sources of income in Uganda

In Uganda, there is no money from the government, no social nor unemployment insuarance, no pension. So everybody has a business (that helps him survive). At least.
A young man walks with 20 belts in his hands, some other people carry on the head a bunch of banana or mangos to sell: "some carry THE SHOP in their hands, some carry their shop on the head".

Having no social support has not only disadvantages, as one may think. In my oppinion there are 2 main advantages:
1- you take your life and responsabilities seriously; kids know since they are 7 what they want to become. Kids have dreams.
2- building-up your small business does not need any tax declaration, insuarance payments or any bureaucracy. Even if you are illiterate, once you know the difference between plus and minus, you can start your life-supporting business small-small. If you are able to reinvest some of the profit and you don't give birth to too many children, very soon you become one of the richest in the area... That way easy.

Wellcome to YUganda, YUgandaaa, YUgandaaaaaaaaaa

Roasted goat meat and roasted mais, sumbussa (indian snacks) chappatti (pancake-like arabian speciality), shops open till midnight, music, crowds on the streets until late in the night... Minibusses, motorbikes and 4x4 cars hurry all and do not mind traffic rules. There are seldom places well-marked for pedestrians, so they walk at the margins of the road... Cars touch them, but they don't mind it...

Every home you visit, nomatter how poor, they want you to take something. At least a cup of tea with milk and ginger. Small girls hide shy behind their mothers when you tell them that they are beautiful. They laugh when I try to talk some small Luganda with them...

They are few things we wisited, since we had to visit an endless number of family members. Among them some waterfalls, the Makerere University in Kampala, some buddhist temples, a tea factory, craft exhibitions.