marți, 3 ianuarie 2012

Cand femeia fericita isi da cu firma in cap

Buna, sunt Elena. De ceva timp incoace ma plang intr-una de parca as fi o baba... Da, mi-e groaza. Si mi-e si ciuda. Si uneori ma iau toti dracii. Parca tot mai des.

Buna, sunt Elena, mama lui Moses. Ce vreme frumoasa e azi! Vai de mine, am uitat sa pun la foc mancarea de-amiaz. Si sa fac cumparaturile. Si sa scot hainele din masina de spalat. Si sa fac focul in sobe... Si sa sun cretina aia care astepta nus' ce formulare. Si sa pun la posta copia aia de care vorbisem inainte.

Buna, Elena ma cheama. Mai e liber postul ce l-ati afisat in ziar? Am carnet, cum sa nu. (Numai ca mi-e cam groaza sa ma asez la volan...) Nu, masina nu am la dispozitie, dar as putea face rost de una. (Numai ca nu stiu cu cine sa las copiii in timpul asta... N-as putea veni cu ei la interviu?). Divort ziceti? Care divort? Aaaa, ala de mai demult. Da, a divortat o data un barbat de mine. Ce importanta are asta, acum cand imi caut job? Daca ce? Nu, ai mei nu ma bateau cand eram mica. Numai cam o data de doua ori pe zi... A, deci e ocupat postul deja, saru' mana, multumesc. Oricum nu puteam sa lucrez. Intrebasem asa, de fraiera. (De ce naiba ma pornesc lacrimile din orice?)

Buna ziua, linoleu aveti? Din-ala mai scump. Sau mai naspa, indiferent. Ca la sfarsit tot nemultumita am sa fiu de rezultat... Ca nu mi-s drepti peretii si nici podeaua (podea am numit-o? e un RAHAT putred!). Si la drept vorbind, nici creierul. Sa-l ia dracu de linoleu, aveti ceva jucarii frumoase? Nu stiu ce sa-i mai dau ocupatie baietelului meu, ma calca pe picioare intr-una ca e plictisit. I-am mai luat altele 200 pana acuma, da' s-a plictisit de toate...

Buna, ma cheama... ah, cum ziceam ca ma cheama?




S-avem un an prosper!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu