Exista momente in viata cand dam vina pe ceilalti. Punem nefericirea noastra, esecul, starea continua de neliniste pe seama lui x sau y... Ne dezvoltam un imens arsenal de aparare si in fiecare secunda vedem cum "pai as face io aia si aia, da uite, din cauza lui x nu pot". Nu mai avem viata proprie, nu mai "actionam". Intregul nostru EU este un imens "re-actionez" la ce zice, face, strica x.
O vecina din satul natal se plangea matusii mele: "Lena, de cand ii omu' ngeu (meu) pe pat nu mai am nici o liniste. Ziua noaptea tipa, cand apuc pe langa el ma si plezneste cate-odata, asa paralizat pe jumate' cum e. Vrea sa-i aducem beutura, trazneasca-n el narav! Usca-i-s-ar gatul, om de nimic ce ii el. Dumnezo sa ma ierte, Lena, da' io aghia (abea) astept sa inchida odata ochii, sa ma hodinesc si io, ca nu mai poci. Toata viata am fost sluga cuiva, toata viata. Nu mai poci..."
Peste catva timp -nu mai tin minte daca saptamani, luni sau ani- aceeasi femeie, imbracata in negru (si abea tinandu-se pe picioare), povestea cu o alta vecina. "Dumnezo sa-l ierte pe barbatu-nghio, ca mult o mai tras cu boala..." Poditita de lacrimi, nu mai putea scoate nici o vorba. Se stergea intr-una cu coltul baticului negru cu ciucuri. "Lasa, vecina, bine ca te-ai scapat, ca mult ai mai patimit cu betivul ala" sparge vecina tacerea. "Draga de mine, asa am zis si io pe cand traia el. Da' asa nghi (mi-i) de pustiu in casa, asa nghi de pustiu de-nghi vine sa mor nu alta. Pana traia el, asa bataus cum era, da' parca eram alta... Nu ma mai pot mangaia ca s-o dus..."
Fa un exercitiu de gandire si imagineaza-ti ca dintr-o data, x sau y au disparut pur si simplu din viata ta. Pe veci. Analizeaza-te la rece. Ce vezi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu