CERDACLU' LITERAR DIN STUTTGART (de amu's 2-3 ani)

se anuntase in biserica "cenaclu literar" dupa liturghie, in sala de sub biserica.

mai si cum am auzit, io, omu' insetat de cunoastere (c-o sete pana la genunchiu' broastelor) urjent am sarit sa particip. adica sa ascult. macar ca termenul "cenaclu" imi starnea amintiri "odioase", da' in fine.
nu ca nu avusesem io ocazii destule de-a lungul anilor sa particip la asa ceva, dar de obicei "simtirea artei" costa (sa nu uitam ca pe vremea aia eram muritoare de foame): nu exista expozitii de pictura sau piese de teatru pe care sa le vizionezi pe gratis. de cenacluri literare nici nu m-am interesat, in ideea ca acolo nu intra oricine are chef ci ma rog, or fi avand ei cluburile lor unde se aduna sau cafenele sau etc, unde picior de "pamantean de rand" nu calca, numa' ei, artistii, scriitorii, etc. si unde, oricum, o cafea e mai scumpa decat un kil de ness daca il iau de la magazin.




buuuuuuun. zis si facut.
la 2 trebuia sa inceapa, io am intrat la 1:45 ca omu' care nu vrea sa piarda nimic din program. un nene pe jumatate carunt, care isi ascundea culoarea (maturitatii intelectuale) sub o vopsea de par decolorata -dar in ciuda acestui complex al sau totusi sfios, fin, amabil- ma saluta la intrarea in sala. il cheama EUGEN, aflasem inainte ca e scriitor.

in stanga la o masa, cativa dintre romanii care ramasesera sa asculte la cenaclu, care-mai-de-care mai interesat. ah nu, nu de arta, de mancare. o femeie de varsta lui mama adusese mancare traditionala moldoveneasca de post de-acasa, pentru toata lumea si invita cu drag sa servim. nenea Eugen ia sfios o felie de paine de casa cu fasole batuta si inainte sa muste zice "tre' sa umblu cu grija cu fasolea asta ca deja a fost batuta; a suferit destul..."

- ce ziceai, Nelu'? auzi fata, Nelu mi-a zis ca puteam sa-i fiu mama, asa batrana a crezut ca sunt!
o "dama afectata" se plange printre doua imbucaturi
-pai se poate, cum iti permiti Nelu sa vorbesti asa? il cearta o voce.
-e foarte bun siropul, multumesc. haide, ca nu mai sunt eu asa tanara cum am fost, da nici batrana nu sunt, da-o-n colo de treaba! da auziti fetelor, mie nu mi-a placut o chestie duminica trecuta. ce avea parintele sa pomeneasca la predica pe Bircea ca era cand a infiintat ei parohia? care parohie? nelu, mai ti minte cand ne-am adunat atunci duminica aia? e, cum nu mai sti? duminica aia! e, cum cine? eu, tu, parintele si inca cineva. de l-am prezentat EU pe Bircea lu' parintele. da' asta era hat, mult dupa aceea. cine? nu, draga, nu. ei, pai cum? zice ei asa, da adevarul e ca Bircea nu. noi am fost la infiintarea parohiei. io, nelu si inca cineva. mai ti minte nelu? a scris si in ziar draga, ca Bircea. lasa, cum de unde stiu? m-a sunat cineva azi-dimineata la 7, ca eu la 7 imi beau cafeaua. da cineva m-a sunat. si mi-a citit tot articolul din ziar, cuvant cu cuvat. de noi nici o vorbulita, un cuvant. numai Bircea. las' ca-i zic io...
- mai da bun e pestele asta. cum l-ai facut?
- a, lasa, asta e reteta de casa, nu pot sa.. arat bine? multumesc. numai cu unt si miere ma dau pe fata, altceva nu pun nimic, da de-aia arat asa de tanara. da. de-aia.
-auzi, ce ziea florin? ca apar pe scena numai 4 perechi? pai noi astialalti? cum draga, iara ne lasa pe din-afara?
-auzi, da cine e fata aia care a dansat desculta? daaaaaaa, frumusica foc, simpatica, da' cam prostuta de felu ei...

in sala mica, o femeie a carei varsta nu puteam sa o ghiscesc (intre 19 si 45 de ani, cam asa), in haine cu pete sterse de culoare, largi, atarna de pereti niste tablouri din care nu reuseam sa inteleg nimic. (postmodernism, era sa aflu mai tarziu, asa se numeste curentul din care face parte).

io, ca omu educat de tata "copila, cand n-ai habar, lasa pe altii sa vorbeasca, nu arata cat esti de..." asa, ma uit o data, de doua, de trei ori la tablouri, nu inteleg nimic, asta e! ma asez resemnata pe un scaun sa astept. intre timp o felie de paine cu masline, o portie de fasole batuta... ora doi.
- suntem intre romani, pe la doua si jumatate incep sa apara... zambeste Eugen si se retrage "la masa artistilor"
-"vreau acasa" ii sopteste tanara cu haine patate cenusiu lui Eugen. cu coada ochiului se uita catre noi. halal "auditoriu' "! ii se citeste pe obraz...

doi si un sfert. nimeni....intr-o vreme, o alta femeie fara varsta apare tinand intr-o mana un baietel si in cealalta o chitara. vorbeste romaneste stalcind pe "t" ca si cum ar fi intr-un cuvant german cu "tch"...
-aici?
- da aici, raspunde Eugen
-fara microfoane?
-fara
-pai eu nu pot(ch) fara microfon. ma doare gat(ch)ul ingrozitor... am avut(ch) ferba...

-poftiti si serviti, mancare de post...un paharel de vin?
- nu multumesc, de cand am luat diploma nu mai beau alcool.


trei si jumatate. in "ciuda" diplomei totusi a intrat o inghititura de vin rosu...
-as propune sa incepem, desi cu intarziere, urmand ca cei care vin cu intarziere sa se aseze in liniste pe scaunele ramase libere.... Eugen ii da cuvantul Simonei...
...

fluier, zapada, liniste, cuvintele se rasfirau incet, ca niste stropi de apa. pacat ca scrie numai in germana... imi trebiuie asa de mult sa-mi traduc totul in cap, ca nu mai ramane timp sa mai si intrepretez...

-da' pe romaneste nu cititi?
- eu scriu numai in germana... se inrosi Simona
-rau ghestu-ul! rau ghestul! asta e cenaclu romanesc! in spatele meu o voce cu miros de peste proaspat molfait
simona pleaca capul in pamant si citeste mai departe


...

- da auziti, doamna de langa mine are o intrebare numa ca e putin mai timida si m-a insarcinat pe mine sa vorbesc in locul dansei. (femeia de langa, da din cap afirmativ. ar fi vrut sa spuna, da' pestele...) tablou' ala din mijloc ce simbolizeaza, ca doamnei ii place si ar vrea sa-l cumpere dar nu stie ce inseamna...
- pai sa spuna doamna ce ii inspira acest tablou, se incumeta femeia cu haine patate de culoare. are voie sa-si imagineze ce vrea dansa. un lan de grau, un apus de soare, un lan de floarea-soarelui
liniste
- un tablou in spiritul artei contemporane nu mai are menirea de a reda suta la suta natura, asta o face mult mai bine decat noi fotografia. ci mai degraba a starni in noi niste stari sufletesti, niste imagini, niste...
-cum, nu stiti ce simbolizeaza tabloul ce l-ati pictat dumneavoastra? intrerupe o alta voce. auzi, Ileana, in pauza plecam fata. astia ne tin de prosti auzi? adica stau aici de la unu jumate, incepe cenaclu la 3 jumate, bolboroseste aia in germana "poezii", asta habar n-are ce picteaza, am nemerit intre nebuni fata! haid' sa nu mai aud o vorba! cenaclu, care cenaclu dom'ne? de s-ar face toti artisti cine ar mai lucra pamantu'? Doamne iarta-ne, si-si face o cruce larga. haide, aduna hartiile alea, ce stai si te uiti? ia cosu de paine du-l sus, strange pungile, haid', plecam!

....
Simona isi aduna chitara, mai ia o gura de vin, femeia cu hainele patate isi aduna tablourile, Eugen mai sta de vorba cu "intarziati"...

cam asta a fost in mare, cenaclul din stuttgart. daca n-ati inteles nimic, nici un bai: nici eu. si nici ei.

elena