miercuri, 26 ianuarie 2011

Confesiuni in sala de asteptare

 Nu stiu ce mananca de e intotdeauna vesela si bine-dispusa. Azi era mai putina lume la cabinet ca de obicei, asa ca am prins-o cu chef de vorba.

Vorbeam cu sora-mea la telefon -care e casnica si locuieste la tara, in Kazacstan, numai cu baiatul- si-mi zice ca are si ea nevoie de o masina de spalat vase. Zic esti nebuna, ce sa faci tu cu asa ceva? Masina de spalat vase pentru doi oameni? Pai da, zice, sa-mi traiesc si eu viata, sa ma uit si eu linistita la televizor... 

Am avut o clienta care la varsta de 47 de ani isi dorea in sfarsit un copil. (Doamna, la varsta asta femeia e bunica -psihologic, fiziologic, pe care parte vrem sa o luam- indiferent ca acceptam sau nu). Si-i povesteam socata surorii mele la telefon, uite ce tampita e lumea. La care sora-mea, vai draga, e normal, eu o pot intelege, la 47 de ani ai mei, inca sunt femeie. Mi-a cazut tavanul in cap: atat esti de tanara ca nu mai ai nici un dinte de-al tau in gura, numai proteze. Si zici ca e normal ca la varsta asta sa faci primul copil, da pentru ce draga, numai ca sa-ti impinga tie caruciorul cu rotile? Ca alta placere n-o sa aiba de la tine ca mama in lumea asta...

Cand eram de 20 de ani am intalnit atata lume, fiecare om era cu totul nou, cu totul diferit de ce vazusem pana atunci. Unul venea din est, unul din vest, unul de la tara, unul din cutare metropola... de la fiecare aveam ceva nou de invatat, ascultam cu gura cascata povesti ce nu le auzisem pana atunci. Dar in ziua de azi suntem cu totii la fel: McDonald's peste tot, acelasi gust in manacare (Maggi) indiferent ca esti aici sau in alta tara, aceleasi bube, aceleasi boli, aceleasi metehne. Pai si normal, suntem manipulati de acelasi televizor... Si am ajuns la concluzia ca prostiile astea nu numai ca prind bine la public, dar sunt  si contagioase... Azi e una in sat care gandeste asa, maine e tot satul.... Uneori imi vine sa-i omor pe toti: extremista ce sunt!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu