joi, 17 iulie 2014

La inceput a fost disperarea…


Musai sa va mai spun azi inca o poveste adevarata.


A fost o data ca niciodata o mama. Mai ca toate mamele, nesigura, vorbareata, dezorientata, (uneori chiar) pieptanata eleganta (in vis). Bajbaia in intunecimeadintre “numai-caruciorul-asta e sanatos-pentru-spatele-copilului”, “in dieta copiilor, dulciurile nu au ce cauta” etc. si comentariile celor din jur “Doamne, iti omori copiii cu  atata strictete”, “trage-l de ureche daca nu te asculta”, “parca tie nu ti-au placut prajiturile cand erai mica…”
O mama ca toate mamele, cu mii de semne de intrebare si preaputine raspunsuri, cu temeri, cu frici, cu groaza ca ceea ce face ori nu e bine, ori nu e destul, ori e prea mult… Incerca ea “s-o lase moale”; uneori chiar reusea… (Semana mama asta al dracului de tare cu mine…)
Cu toate ca baietelul nu era bolnavicios, manca orice, se juca peste tot (uneori chiar pe la prize), cu toata incercarea ei de a da copilului mancare cat-se-poate-de-sanatoasa, la un moment dat lucrurile au luat-o razna. Rau de tot. Povestea incepuse cu niste bubite inocente la incheieturile mainii drepte, care produceau atata mancarime  ca bietul copil se scarpina ore in sir…
Ca mai defiecare data, pediatrul, medicul de familie si dermatologul te iau in ras (e primul copil, de-aia esti asa panicata din orice...) “n-are nimic, si pe mine ma mananca pielea din cand in cand. Va dau o crema pe care o folosesc si eu” Toate cremele sunt apa de ploaie. Din bubite se fac rani deschise, infectate. Dupa manastanga urmeazamana dreapta.Copilul se scarpina, ziua-noaptea, mai ales cand il certi/ e iritat/ plictisit.
Am incercat zeci de tincturi, crème, unsori, propolis, lapte de capra, lapte de mama. Am schimbat regimul: cand complet vegetarian, cand vegan, cand fara dulciuri. Nimic. Plaga apare in plus la lobul urechilor si se extinde peambii obraji. Din pacate sau din fericire nu am nici o poza din vremea respectiva, darcopilul arata cam ca in poza asta… (sursa poza: http://www.homeopathy.at/)



Ajungem din nou la dermatolog. Medicul specializat in (neuro-) dermatite. Ne da o crema. Pe instructiuni scria „a nu se administra mai mult de 10 zile, mai ales NU copiilor sub 5 ani“. Am citit lista ingredientelor active (cuvantul cortison va spune ceva?! Eu vomit numai cand il aud) si efectele secundare. Multe si late. Pe jumate convinsa, incerci sa nu innebunesti mai tare decat esti nebuna deja. Si-l ungi cu crema. Ranile dispar in mai putin de 24 de ore. Te iau toti draciisi n-ai cu cine vorbi: cum dracu‘ sa-i treaca in 24 de ore? Ceva nu-i in regula. Lasi crema 2 zile de-oparte, ranile revin. Ce dracu' sa fac?
Medicului pediatru ii explici ca una, ca alta (“stiti, copilul face diaree neintrerupt…”, “in scaun se vad bucati intregi de fructe nedigerate”). Se uita omul la tine de parca ai fi o cretina ce nu stie sa-I faca bietului copil o mancare de regim?! Il indupleci sa-I faca test de scaun si de sange. Rezultatele vin: totul in regula…
Langa copilul care, mai nou 20 din 24 de ore se scarpina continuu, ai vre asa dormi, dar nu te mai prinde somnul. Iar dacate-a prins, te trezesti transpirata, iar perna de langatine e plina de sange; ranile au aparut intre timp si pe fata, iar copilul se scarpina maimult si mai mult, pana da sangele.
Ai vrea satedai cu capul de perete, sa-ti tai o mana, daca asta arajuta puiului. Nu te sperie ranile, cat faptul ca se extind, ca nu le poticontrola, ca nimeni nu stie cat o sa dureze circul asta, “oare se va vindeca vreodata?”. Si lista cu efectele secundare ale cremei-minune... (Chiar daca l-ai unge cu cortizon, asta rezolva problema numai pe moment. Cu anii, corpul se obisnuieste, iar tu ai sa fii nevoita sa-I dai otrava din ce in ce mai concentrata.  Si ce-o sa tefaci cand…?!)
Colac peste pupaza, amintirile alea… cum te-ai intors la serviciu pe cand el abea avea cateva luni, cum plangeati, tu in tramvai si el la gradinita. Cum a cazut de-atatea ori in starea aia nebuna asemenea mortii, de fiecare data pret de cateva minute surori cu vesnicia, dar niciun specialist n-a gasit nimic in neregula… Cum te-aimutat intr-o ruina in care intr-un colt e frig si in altul e praf si se repara totul (cu ritmul melcului ca bani de altceva nu ai, iar credite te-ai incapatanat sa iei) iar copilul n-are nici pace nici loc sa se joace (asa cum ai visat candte-ai mutat din cutia de chibrituri in care locuiai inainte): afara ploua zi si noapte, gradina din fata casii nu mai poate fi folosita ca loc de joaca. La plimbare nu poti iesi pe ploaie; copilul celalalt abea are 7 luni. O sa-l imbolnavesti (sau nu?!). Si ce-o sa te faci cu atatea haine ude? Unde dracu' sa le usuci, can dsi cu alea care MUSAI trebe spalate nu le poti usca la timp…Cand  in sfarsit iesi la plimbare, n-ai timp sa vezi nimic in jur. Abea apuca un copil sa maraie ca incepi sa tipi ca o disperata, sa taca dracului din gura… Nu vezi nici c-a venit toamna, nici cum danseaza frunzele. Vezi numai mere cazute din pom, pe care n-apuci sa le faci marmelada, asa cum ti-ai planuit candte-ai mutat (n-apuci nici sa le-aduni macar pe cele stricate si sa le-arunci la gunoi, ca arata ca dracu' gradina)
…Exista perioade in viata -macar in weekendcand- cand te trezesti dimineata, –daca vrei, daca nu, nu. Cand daca n-ai chef (sau n-ai putere) nu faci mancare nici curatenie saptamani la rand. Dupa care, esti din nou cea de dinainte (ai bateriile incarcate cum s-ar zice), viata isi reia ritmul normal pentru cateva luni/ cativa ani…
…Acum insa…trebuia sa functionez: alaptezi de 3-4 ori pe noapte, te trezesti (la 4) mai obosita decat te-ai pus in pat. Faci focul culemne in 2 sobe si te pui inapoi in pat. Dupa ce se mai linistesc gandurile, intr-untarziu, te ia din nou somnul. E 6:30, ceasul suna din nou. Trezeste-te si pregateste puiul cel mare de gradinita. Daca ai noroc, in casa e caldut. Daca focul nu s-a pornit (bine), lemnele sunt inca nearse, iar in casa ai 15 grade la nivelul ochilor si 5 pe podea. Un vis, ce mai! Nu de alta, da’ puiul cel mic vrea sa umble musai in 4 labe prin casa, de cum se trezeste…
Disperata,  caut pe net si gasesc ca unii pacienti cu boala similara au gasit alinare/ vindecare pe la medici ciudati cu medicina naturista. Caut medic in zona, incepe analizele/ terapia, primesc un brat de suplimente nutritive menite sa restabileasca echilibrul in intestinul gros, grav afectat. La preturi care te ustura. Mi-e frica de medic (nu e medic, e o fosta doamna educatoare, care a facut un curs de vreo 3 ani ca sa aiba voie sa practice meseria asta), mi-e frica de terapie (daca-l imbolnaveste si mai tare?), mi-e frica sa dau inapoi. Imbunatatiri minore, dar nu de azi pe maine, ci abea dupa cateva luni... Intr-un tarziu, tipa respectiva s-a hotaratsa ne faca si analize de sange. 4 lucruri au iesit la iveala, cum ca nu le-ar tolera in alimentatie: lapte, faina de grau, alune de pamant si telina. Din prima zi de regim, imbunatatiri majore. Intr-o saptamana ranile au disparut de tot…Reapar din cand in cand, pana in ziua de astazi in cazul in care, pret de o infulecatura, din greseala sau voit, NU TINE REGIM.

PS

“Cel mai mult” te ajuta in momente critice comentariile celor din jur… “copilul e stresat”… Si denumire abolii NEURODERMITA (cand "neuro" te  duce cu gandul exact acolo unde nu-I necesar…)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu