marți, 10 ianuarie 2012

Nebunia normala

      Viata de familie se aseamana adesea in zilele noastre cu o nebunie organizata. Parintii se trezesc inainte de ora 6 dimineata, mananca ceva pe fuga, isi arunca copiii intr-un fel de "camin de dimineata", de-acolo sunt dusi la scoala, iar de la scoala la "caminul de dup-amiaz". Dupa ce ies de la munca, isi iau copiii, mananca din nou ceva pe fuga si urmeaza "ora copiilor" (hhahahaha!).
   Urmeaza ceva "trebusoare" casnice si tarziu dupa miezul noptii cad franti in pat.
     Multe din familii astazi au o casuta bunicica, ce-i drept, dar pentru asta au un credit atat de mare ca ambii parinti sunt nevoiti sa lucreze zi de zi cel putin 30 de ani la rand. Exista parinti care petrec un sfert din timpul in care sunt treji in masina. Multi tati lucreaza ziua si noaptea pentru a putea pune de-oparte ceva bani pentru studiul fiului/fiicei, copilul insa e demult dependent de droguri si are imense complexe de inferioritate, pentru ca tatal lor nu e niciodata acasa. Casnicii se prabusesc din cauza "ignorarii celuilalt" si a extenuarii, partenerii dau vina pe probleme de comunicare, cand de fapt, la munca sunt capabili sa comunice extrem de eficient. Familia moderna pare a fi demolata de stress.

                                 Steve Biddulph: Weitere Geheimnisse glücklicher Kinder



Zilele trecute am vazut o reclama pe un canal tv romanesc "mainile tale nu sunt facute sa spele vase". Hihihihih, bine ca sunt facute sa munceasca ani in sir la banda, pe bani de cacat, sa-si poata permite masina aia de spalat vase bengoasa!

4 comentarii:

  1. Câtă dreptate ai! Dar, din păcate, dreptatea nu valorează nimic în comparaţie cu stressul acumulat. Am fost educaţi să credem că succesul în viaţă e un câştig, când, de fapt, reprezintă o pierdere, un eşec. Tentaţia de a ne transforma viaţa în obiecte este atât de mare încât n-avem cum să-i rezistăm.
    De cele mai multe ori lucrurile sunt simple şi frumoase dar mintea noastră face tot ce poate pentru a le complica şi a le urâţi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmm, am 31 de ani, dar la chestia asta cu succesul nu m-am gandit in viata mea. Ciudat. Si trist.

    Citatul de mai sus se refera la parinti care, din cand in cand isi mai vad copiii, fie asta si numai o data pe zi sau pe saptamana. Nici nu ma mai mir cum a crescut dependenta de... toate felurile in randul tinerilor in Romania, dat fiind faptul ca multi dintre ei nu-si vad parintii ANI la rand...

    RăspundețiȘtergere
  3. Succes?! Care succes? Am muncit pe rupte 12/12(h) de la inceputul anului si daca am avut noroc am avut doua zile libere pe saptamana (nu stiam care- se schimba de la o saptamana la alta) si nu pentru ce nu stiu ce avantaj financiar ci pentru ca sefu' a hotarat ca nu mai sunt bani pentru a prelungii contractul uneia dintre colege (care a iesit la pensie)! ...Abea imi vedeam copilul la culcare!
    Cand s-a terminat vacanta si l-am dus la gradinita (unde era nerabdator sa ajunga) educatoarea ne-a povestit ca toate progresele pe care le facuse cu el in cele 3-4 luni au fost in zadar. Acum muncesc 12/24. Educatoarea -care ii da atentia de care are nevoie- a castigat inapoi terenul pe care il pierduse...eu pierd in fiecare zi din ce in ce mai mult!
    Si nu am nici macar satisfactia unui camin al meu...sau macar ratele platite la zi...sau macar o viata decenta... Pentru ce imi pierd eu copilul in fiecare zi din ce in ce mai mult? Merita?!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu pot sa zic decat TRIST. Foarte TRIST...

    RăspundețiȘtergere