Nu, nu toata lumea stie. Sa zica multumesc. Sa taca din gura. Sau sa schimbe finut subiectul...
-Ce televizor frumos! Precis a costat o groaza de bani (am zis o data fiind la cineva in vizita. La cineva cu care nu puteam lega nici o conversatie, de-aia am laudat televizorul)
-Vai draga, faci din tantar armasar! Doar ai salar mai bun decat noi, cumpara-ti si tu!
(stiti, eu ma uit la televizor o data in an, asa ca nu se merita sa-mi iau unul mai citav decat martoaga actuala...)
-Trebuie sa pun ordine in orarul meselor; baietelul meu mananca intr-una si azi-maine e obez
-Ah, obez. Cu mancarea de la mama, unde totul e 100% natural (in plus, nu tu dulciuri, nu tu mancare "chimicata") n-ai cum sa devii obez. Copilul e plinut, asta e, dar e destept si sanatos! Mai slabeste el cand mai creste (zic si eu, ca fraiera). Uite, eu cand am lucrat vanzatoare la METRO in Cluj, mi-am jurat ca-n viata mea n-o sa ma mai plang ca am prea multa pofta de mancare: banii incasati treceau prin trei "maini" straine (casieria centrala, firma ce transporta banii si in final un functionar de banca). Si treceau 2-3 zile pana mi se confirma daca in data x am avut PLUS sau MINUS... A fost groaznic; in pauza de masa nu-mi trebuia nici macar sa vad mancarea, numai sa sed cu fundu' jos, dupa atatea ore de stat in picioare, tremurat de frica unui eventual MINUS si zambit catre toti clientii...
- Da' cine dracu' te-a pus pe tine, femeie, sa lucrezi? Te-o fi mancat undeva, ca de foame nu mureai...
(mda, nu stiu cum -poate altii nu- dar eu am nevoie de: mancare, transport, carti, haine... poate altii s-or descurca si fara bani -or fi mancand numai aer si-or umbla in fundu' gol...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu