Astazi o poveste arhi-cunoscuta de unii, model de viata pentru altii si complet necunoscuta de multi, prea multi altii. Sa nu fiu inteleasa gresit, mie imi plac banii, imi plac multe multe alte lucruri "lumesti". Dar cand e vorba de a fi fericit, gandul ma duce la altceva... (Am schimbat usor textul, sa-l aduc aproape de forma in care eu, copil fiind, l-am auzit prima data.)
In tinuturile indepartate ale nordului traia un ţar bogat si puternic. Imbolnavindu-se grav, fiii sai chemara pe cei mai faimosi medici si vindecatori. Folosira acestia toate leacurile cunoscute, inventara altele noi. In zadar,s anatatea ţarului se inrautatea cu fiecare zi care trecea. Cand ajunse vestea ca maritul ţar oferea jumatate din imparatie acelui care ii va reda sanatatea,venira doftori din toate colturile lumilor. Experimentara si acestia toate leacurile cunoscute si mai putin cunoscute. Zadarnica truda.
Intro zi,un menestrel care canta sub ferestrele maritului ţar, spuse ca el stia leacul pentru acesta. Si indata fu prezentat maritului suveran.
-Spune,crestine,care e leacul suferintei mele?
-Prea-marite si prea-luminate, cand vei imbraca dumneata camasa primului crestin fericit, vei fi salvat si iti vei reface sanatatea.
-Sa mearga, dar, ostenii, in toate colturile imparatiei si sa-mi gaseasca pe crestinul cel fericit!
Plecara ostenii sa caute, dar sarcina nu era usoara. Daca gaseau pe unul care avea bani, era nefericit ca nu are copii, daca avea copii, nu avea timp sa se bucure de ei si tot asa cautand, incepeau soldatii sa piarda speranta ca vor gasi omul cel fericit care avea sa redea sanatatea maritului stapan. Pana cand, intr-o zi, gasira un copil care pastea niste oi si se odihnea langa foc.
-Mai copile, tu esti fericit? au intrebat ostenii disperati
-Sunt!
-Nu mai spune, cum asa?
-Pai uite, azi-dimineata am reusit sa scot oita asta sura din gura lupului...
Cand il auzira, ostenii dadura veste la palat ca au gasit omul fericit. Vestea umplu de bucurie pe imparatul si pe toti supusii, pana la unul.
-Aduceti degraba camasa acestui om, zise fiul cel mare al imparatului. Ii veti oferi tot ce doreste in schimbul acesteia.
Toata imparatia se pregatea de sarbatoare cand ajunse vestea ca maritul stapan avea sa se vindece, dupa ce va purta camasa acelui fericit.
Cand ajunsera ostenii, se prezentara in fata suveranului cu mainile goale... fericitul nu avea camasa!
sursa: http://www.conquiztador.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu