...cu un singur copil? Intr-un azil de bătrâni.
...cu doi copii? Intr-un azil de bătrâni.
...cu trei copii? Intr-un azil de bătrâni.
...cu zece copii? Tot într-un azil de bătrâni...
E la modă să ne luăm credite. Zeci de credite. Pentru supraviețuire, pentru a ne permite un concediu, un lux, pentru anumite afaceri. Ne luăm atâtea credite, ca muncim 12-14-16 ore pe zi să le platim. Între două concedieri sau falimente, unii din noi mai au timp sa facă și câte un copil... Dar de părinți am uitat cu totul, ei nu mai au loc in ecuație. Așa ca ii lăsăm sa moara „ingrijiți de personal calificat” (ce vorbă de căcat, scuzați expresia). N-avem timp să ne trezim noaptea, să le punem o compresă, să le facem un ceai, sau sa-i liniștim. Că ei s-au trezit ani la rândul pentru noi, cine-și mai aduce aminte?
Noapte bună, părinți și bunici, care ne-ați iubit și răsfațat, care ne-ați dat câte 100 de lei cand luam premiul intâi, care ne-ați platit nunți, școli și facultăți. Noapte bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu