Cu cativa ani in urma, ne-am mutat din marele Stuttgart departe-departe, intr-un satuc la poalele munilor. La inceput, sotul era plecat de-acasa cu saptamanile, iar eu eram acasa cu copiii. Casa in care stateam era mai mult ruina decat casa, faceam foc cu lemne, mi-era frica, frig, copiii erau mici; complicat.
Unii din vecini s-au comportat cu noi foarte prietenos, altii, sceptici, reci, intorceau spatele daca voiai sa-i saluti. Ma rog, fiecare cu treaba lui.
Odata am observat ca cineva ne scoate gunoiul la poarta, cu o zi inainte de a veni masina de gunoi. M-am gandit ca nu vad bine, dar lucrurile se repetau in mod regulat. Ma ajuta foarte mult treaba asta, ca eu cu gandul sa nu las focul in sobe sa se stinga, sa nu uit sa dau zapada, sa nu uit o hartie sau alta ce trebuia urgent trimisa, ba la un oficiu ba la altul, uitam de gunoi si ramaneau tonele pline saptamani intregi...
Intr-o vreme, m-am gandit sa stau sa pazesc cine e omul ala cu suflet asa de mare, ca ne ajuta fara sa spuna o vorba. Dar n-am reusit sa gasesc pe nimeni. Poate venea tocmai cand puneam copiii la amiaz la somn? Sau dimineata inainte de 7? Intr-un tarziu l-am vazut: un om cam de 45-50 de ani, mic de statura, cu sindromul Down. Mergea prin sat si scotea tonele de gunoi ale multora, nu numai ale noastre. Am fugit sa-i multumesc. S-a bucurat. Vorbeste rau, ma intreaba cati ani au copiii, vorbim despre vreme...
Peste mult timp aveam sa aflu ca omul asta e fiul celei mai bogate familii din sat. Nu face treaba asta din lipsa de bani, nici din lipsa de atentie. Ci asa, pentru a fi si el folositor cuiva...
Stau si ma intreb... pe lumea asta multe lucruri sunt masurabile: banii, numarul de diplome acumulate, anii (varsta), averile, ba chiar si unele tipuri de inteligenta matematica si logica. Asa se face ca omul cu x+1 case e mai respectat decat cel cu x case, scolarul de nota 10 e mai laudat decat cel cu nota 9, copilul cu 3 bicilete e mai admirat decat cel cu una singura (sau decat cel care nu are nici una) si asa mai departe. O ierahie ciudata a lucrurilor masurabile.
Dar lucrurile "nemasurabile" sau cele bune facute in ascuns, cine le rasplateste? Cine le ierarhizeaza, cine le respecta asa cum ar merita?
Stau si ma intreb... pe lumea asta multe lucruri sunt masurabile: banii, numarul de diplome acumulate, anii (varsta), averile, ba chiar si unele tipuri de inteligenta matematica si logica. Asa se face ca omul cu x+1 case e mai respectat decat cel cu x case, scolarul de nota 10 e mai laudat decat cel cu nota 9, copilul cu 3 bicilete e mai admirat decat cel cu una singura (sau decat cel care nu are nici una) si asa mai departe. O ierahie ciudata a lucrurilor masurabile.
Dar lucrurile "nemasurabile" sau cele bune facute in ascuns, cine le rasplateste? Cine le ierarhizeaza, cine le respecta asa cum ar merita?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu