Liniste

Nu tot ce pare stramb, e stramb.
Si nu tot ce pare dificil si de neinvins asa si este... 

Au nemtii o vorba grea "in der Ruhe liegt die Kraft" (adevarata putere o gasesti in liniste). Ani de zile am luat-o in ras, am zis ca uite, chiar ei care sunt tot pe fuga (sau numai par?! dar pun pe altii pe jar) vorbesc de puterea linistii?! Va jur ca am ajuns zile in care numai linistea mai face lumina, numai in liniste gasim raspunsul, leacul, sensul...



Sursa poza: http://fullfiles.dmon.com/photo/1-0-3

Gustos de tot

Va recomand o poveste de dragoste pe moldoveneste si un imn al tiganilor expulzati din Franta. Cred ca ambele clipuri sunt destul de vechi, le-am descoperit insa numai zilele astea si ma gandeam ca o sa va placa si voua...

De la radio

 Azi e vineri. Weekend placut si o gluma de la matusa-mea: 


Un ascultător: De ce Adam şi Eva au trăit peste 800 de ani, iar astăzi omul nu trăieşte mai mult de 100 de ani ?
Radio Erevan : Deoarece, între timp, medicina a progresat foarte mult !

Studentie

http://www.youtube.com/watch?v=aNpr3KK8QtY

Vina cui?

Exista momente in viata cand dam vina pe ceilalti. Punem nefericirea noastra, esecul, starea continua de neliniste pe seama lui x sau y... Ne dezvoltam un imens arsenal de aparare si in fiecare secunda vedem cum "pai as face io aia si aia, da uite, din cauza lui x nu pot". Nu mai avem viata proprie, nu mai "actionam". Intregul nostru EU este un imens "re-actionez" la ce zice, face, strica x.

  O vecina din satul natal se plangea matusii mele: "Lena, de cand ii omu' ngeu (meu) pe pat nu mai am nici o liniste. Ziua noaptea tipa, cand apuc pe langa el ma si plezneste cate-odata, asa paralizat pe jumate' cum e. Vrea sa-i aducem beutura, trazneasca-n el narav! Usca-i-s-ar gatul, om de nimic ce ii el. Dumnezo sa ma ierte, Lena, da' io aghia (abea) astept sa inchida odata ochii, sa ma hodinesc si io, ca nu mai poci. Toata viata am fost sluga cuiva, toata viata. Nu mai poci..."

   Peste catva timp -nu mai tin minte daca saptamani, luni sau ani- aceeasi femeie, imbracata in negru (si abea tinandu-se pe picioare), povestea cu o alta vecina. "Dumnezo sa-l ierte pe barbatu-nghio, ca mult o mai tras cu boala..." Poditita de lacrimi, nu mai putea scoate nici o vorba. Se stergea intr-una cu coltul baticului negru cu ciucuri. "Lasa, vecina, bine ca te-ai scapat, ca mult ai mai patimit cu betivul ala" sparge vecina tacerea. "Draga de mine, asa am zis si io pe cand traia el. Da' asa nghi (mi-i) de pustiu in casa, asa nghi de pustiu de-nghi vine sa mor nu alta. Pana traia el, asa bataus cum era, da' parca eram alta... Nu ma mai pot mangaia ca s-o dus..."


Fa un exercitiu de gandire si imagineaza-ti ca dintr-o data, x sau y au disparut pur si simplu din viata ta. Pe veci. Analizeaza-te la rece. Ce vezi?

Erich Kästner: O mama îsi face bilantul

Feciorul meu îmi scrie foarte rar.
Ce-i drept, mi-a scris de Pasti o scrisorica:
la mine se gîndeste iar si iar
si draga-i sunt ca totdeauna, cica.
De cînd nu ne-am vazut e aproape-un an.
Ma duc la gara, vremea sa-mi mai treaca
privind la trenuri, plina de alean
cînd spre Berlin - acolo-i dînsul - pleaca.
Si mi-am luat bilet cîndva si eu
de cît pe-aci s-ajung la el, spre seara.
Dar m-am întors pe urma la ghiseu
iar ei biletul mi-l rascumparara.
De-un an, feciorul meu e logodit.
Vrea sa-mi trimita si-o fotografie
O perna, dar de nunta-am pregatit
Ma vor chema cumva la cununie?
L-o fi iubind ea cu adevarat?
Si perna o sa-i placa ei anume?
Ce singura ma simt cîte o dat'
Or exista si fii duiosi pe lume?
Frumos era cînd locuia la mine!
Acum dînsul o sa se însoare ...
Zac treaza noaptea si ascult cum vine
cîte un tren ... El, mai tuseste oare?
Pastrez într-un dulap niste ghetute
El a crescut ... Stau singura aici.
Nelinistea nu poate sa ma crute.
Of, dac-ar fi copiii pururi mici.


Sursa: http://www.cerculpoetilor.net

Edenul de-o clipă: DEMONI 3

Daca tot n-am reusit sa inteleg pe deplin ce se intampla, n-am scris nimic despre protestele din tara. Mai jos un link spre un artoicol ce ne dumireste DE CE suntem ceea ce suntem.
Edenul de-o clipă: DEMONI 3

Groaza in fata matematicii

  Pe un vapor se gasesc 16 oi si 12 capre. Cati ani are capitanul?... La acest gen de intrebare, 10% din prescolari si elevi de clasa 1 au facut greseala sa calculeze (ba 16 +12, ba ceva calcul cu cele oua cifre date). In schimb, din clasa a doua, 30%, iar din clasele 3-4 intre 54 si 71% din elevi fac acesta greseala. 
                 
                 Spiegel & Selter: Kinder & Mathematik, was die Erwachsenen wissen sollen




  Mi-a fost si imi e groaza de mate, desi notele la aceasta materie nu mi-au fost niciodata catastrofale (iar daca uneori am avut note bunicele se datoreaza faptului ca pe unii profesori de mate ce i-am avut, i-am respectat atat de mult -nu atat pe ei ca om cat munca aia imensa, implicarea cu trup si suflet in ceea ce faceau si devotamentul fata de materia predata- ca nu puteam merge la ore fara tema facuta...). Nu stiu daca dintotdeauna mi-e groaza. Parca in clasele 1-4 nu era chiar asa grav... N-am pus niciodata mana in mod VOLUNTAR pe o culegere de mate, asa cum puneam mana pe sute si mii de alte carti... O contributie imensa la aceasta groaza a avut profa de mate din 5-8; nu mai intelegeam nimic: matematica nu mai avea nici o legatura cu realitatea, nu o puteam "pipai", nu puteam sa ma auto-verific, adica sa stiu asa, dupa ochi, daca rezultatul exercitiului respectiv e plauzibil -sau din contra, aberant. Nu stiu nici azi de ce, pentru ca alti copii in clasa intelegeau...

  Dat fiind profilul real pe care l-am urmat, intr-o vreme am apucat sa dau meditatii. Taman la mate. Reuseam sa explic copilului regulile, dar nu reuseam sa-i iau groaza ce-o avea in ochi cand rostea "Mathe". Pai cum sa-i iau groaza, cand eu o caram cu mine?

  Zilele astea ma bate gandul sa reincepe meditatiile in ceva timp. Asa ca am cautat carti care sa ma ajute si sa ma informeze. Asa am ajuns la cea de sus. Sunt abea la inceput, sper sa contina un hocus-pocus-imi-place-matematica. hihihihih

Aho Aho copii si frati, Bavaria are nevoie de voi, tineri si proaspeti absolventi universitari!

Ca scoala germana e o teapa, v-am mai povestit. Ca numai 10% din elevii lor ajung sa termine liceul, iarasi v-am povestit. Da' s-au gandit ei ca, mai frate, daca ai nostri nu si nu, hai sa aducem de peste mari si tari si sa ne folosim de ei. Ca e chiar avantajos: pentru oamenii astia n-am cheltuit UN chior pana au fost de intretinut, adica copii, scolari sau studenti fiind (asigurari medicale, educatie, samd.) si-i angajam direct amu cand sunt gata cu studiiile: 100% productivi.

Bavaria se da in vant dupa absolventi straini. Au facut chiar si o brosura cu mult tam-tam. Nu stiu ce sa zic, eu una nu am gasit nimic nou in plus fata de ceea ce stiam (vize, drept de munca, link-urile agentiei de forta de munca si ceva legislatie). Poate pe unii din voi va intereseaza/ gasiti ceva nou/util.
Aici gasiti brosura de care vorbeam. Din pacate e in germana...

Recomandare de carte

  "In cadrul unui experiment (pe vremea cand psihologii se imbracau in halate albe si cercetau soareci in laboratoare...), niste sobolani au fost inchisi intr-o cusca. Aveau de mancare, apa si un maner. Au mancat, au baut si dup-aia... oare ce-o fi cu manerul ala? Asa ca au inceput curiosi sa apese pe maner (asa cum copiii vor sa incearce tot ce e in jurul lor). Cand apasau pe manerul respectiv, se deschidea o usita prin care puteau vedea un film proiectat pe peretele laboratorului. Usita se inchidea la scurt timp dupa, asa ca sobolanii trebuiau sa apese intr-una manerul respectiv, ca sa poata vedea mai mult din film. 

   Sobolanii sunt in stare sa ridice/apese sarcina foarte grea pentru a putea vedea filmul. Lucru care ne duce la prima concluzie: fapturile inteligente (precum sobolanii sau copiii) VOR SA AIBA CEVA INTERESANT DE FACUT. Numai asa pot stimula cresterea creierului propriu.

   Apoi sobolanii au fost inchisi intr-o cusca in care era numai mancare si apa, dar nici o manivela, nici o usita. O vreme au stat cuminti, dar dup-aia au devenit agresivi, rodeau la peretii custii, se muscau unul pe altul, RAU de tot! Treaba care ne duce la alta concluzie: fapturi inteligente (precum sobolanii sau copiii) fac ORICE ca sa scape de plictis, chiar daca acest "orice" pare TAMPIT, NASOL sau DISTRUCTIV.

   La urma, sobolanii au fost inchisi intr-o cusca cu mancare si apa, in care erau trase niste sarme neizolate. La atingerea acestor sarme, sobolanii erau curentati, destul de tare incat se se sperie (fara ca asta sa le afecteze sanatatea).

   Dup-aia sobolanii au fost lasati liberi sa aleaga in ce cusca vor sa mearga: 

- cusca 1: mancare+apa+manerul cel greu (film)

- cusca 2: mancare+ apa

- cusca 3: mancare+apa+socuri electrice

Iata ce au ales sobolanii:

- locul 1: cusca cu filmul

- locul 2: CUSCA CU ELECTROSOCURI

Psihologii au ajuns la urmatoarea concluzie, de fapt cea mai importanta dintre toate: fapturile inteligente precum sobolanii (sau copiii) prefera sa sufere/ sa treaca prin ceva cu totul neplacut, decat sa stea intr-un loc/ sa nu se intample nimic. Orice stimulent e mai bine-venit, mai iubit, mai interesant (CHIAR DACA DOARE) decat NICIUNUL."  

                                                                           
Tradus, prescurtat si adaptat din Steve Biddulph: Das Gehemnis glücklicher Kinder              

Maimute

Primisem deunazi un email cu o anecdotifabula interesanta. Emailul e de la matusa-mea, careia tin sa-i multumesc pe aceasta cale. Pamfletului respectiv nu-i gasesc autorul pe net nici in ruptul capului. Dar se pare ca initial a fost scris pe blogul asta: http://www.indraznim.ro/?page_id=6

Lectura placuta!

Libertate, numele tau e ROBA

Bebelusul meu plange. Uneori atat de des ca nu ai pauza intre doua ture de plans decat... 10-15 minute. Asa se face ca uneori raman toate nefacute zile in sir. Pana ma enervez de-mi sar capacele, pun puiul in scaunelul in care mananca sau in tarc, si-l las sa planga o ora doua trei pana... spalvaselefacmancareaduclemnele-fuglaveceuducafaracenusadinsobe samd. Vreau sa zic ca e deosebit de frumos sa lucrezi pe astfel de muzica.  La sfarsitul acestor 2-3 ore de lucrat pe fundal de plans, sunt un pachet de nervi care abea apuca sa explodeze. Plus ca, de cate ori pun copilul sa manance in scaunul respectiv, tipa de-l ia cucu'. Poate crede ca-l pun din nou 2-3 ore la rand?! Sau tipa asa, din principiu... Mai nou e pe de-asupra tare salbatic, refuza pe oricine vrea sa-l ia in brate si tipa si urla pana persoana in cauza concluzioneaza: "i-al femeie in brate ca ui ce rasfatat l-ai facut!" 

Mie va rog sa-mi reprosati orice, ca-s uituca, nespalata, agresiva, depresiva, nesimtita. hihihihihi. Bai, da' cand imi ziceti ca-i rasfatat copilu' va iau de  gat. Adica io, chiar io, aia de-si creste copiii ca-n Sparta, chiar io?

Mi-am stors creierii cum am putut, am citit carti, am cautat sfat in familie sau in cercul de prieteni. Parerile sunt impartite: "copilului ii e foame, nu-i dai de mancare destul de consistent" (mda, are aproape kilele aluia mai mare, desi intre ei e 2 ani jumate diferenta), "ii ies dintii" (pai pentru FIECARE dinte in parte trebuie plans cate 3-4 sapt. in sir? Si cum scap de unul urmeaza celalalt dinte?). Etc. 

Sincer, m-am dat batuta cu cautarile unui raspuns. Din fericire, cum p-aici e muuuuuuuuuulta zapada si mocirla cand se topeste zapada, am avut nevoie de un suport ca cel din poza (pe al meu scrie ROBA, nu stiu de ce, dar s-ar putea numi si ROABA), sa pot pune copilul in el cand il duc pe celalalt la gradinita. Si cum il pun in treaba respectiva si il agat in spate HOCUS POCUS TACE COPILUL chiar daca e nemancat, neschimbat vreo 2-3 ore in sir. Apuc sa TERMIN vasele de spalat, ba chiar sa sterg si geamuri. Iar cand il pun la somn, doarme 2-3 ore la amiaz, de mai apuca omul sa scrie pe net ori sa faca DUS.

Acum stiu de ce mamele in Africa au viata mai usoara decat a noastra. Si uite-asa am ajuns si eu o mama desavarsita. Cel putin pentru o vreme. Cand se gata si faza asta, si n-o sa mai taca in cel suport, om cauta alte solutii...

Sursa poza: http://www.dhd24.com

Interesant

Puterea unei virgule:

In cadrul unui experiment, un grup de 50 de oameni, format in mod egal din femei si barbati, a primit un text si insarcinarea de a pune in acel text o virgula.

Textul era:

"Daca barbatul ar stii realmente valoarea pe care o are femeia ar merge in patru labe."

Toate femeile au pus virgula dupa cuvantul "femeia". 
Toti barbatii au pus virgula dupa cuvantul "are".

Nebunia normala

      Viata de familie se aseamana adesea in zilele noastre cu o nebunie organizata. Parintii se trezesc inainte de ora 6 dimineata, mananca ceva pe fuga, isi arunca copiii intr-un fel de "camin de dimineata", de-acolo sunt dusi la scoala, iar de la scoala la "caminul de dup-amiaz". Dupa ce ies de la munca, isi iau copiii, mananca din nou ceva pe fuga si urmeaza "ora copiilor" (hhahahaha!).

   Urmeaza ceva "trebusoare" casnice si tarziu dupa miezul noptii cad franti in pat.

     Multe din familii astazi au o casuta bunicica, ce-i drept, dar pentru asta au un credit atat de mare ca ambii parinti sunt nevoiti sa lucreze zi de zi cel putin 30 de ani la rand. Exista parinti care petrec un sfert din timpul in care sunt treji in masina. Multi tati lucreaza ziua si noaptea pentru a putea pune de-oparte ceva bani pentru studiul fiului/fiicei, copilul insa e demult dependent de droguri si are imense complexe de inferioritate, pentru ca tatal lor nu e niciodata acasa. Casnicii se prabusesc din cauza "ignorarii celuilalt" si a extenuarii, partenerii dau vina pe probleme de comunicare, cand de fapt, la munca sunt capabili sa comunice extrem de eficient. Familia moderna pare a fi demolata de stress.

                                 Steve Biddulph: Weitere Geheimnisse glücklicher Kinder



Zilele trecute am vazut o reclama pe un canal tv romanesc "mainile tale nu sunt facute sa spele vase". Hihihihih, bine ca sunt facute sa munceasca ani in sir la banda, pe bani de cacat, sa-si poata permite masina aia de spalat vase bengoasa!

Sanie (fara zurgalai)

De cateva zile iesim in mod regulat afara si ne tolanim in zapada. (Am vazut ca exista niste chestii ciudate numite "turturi", foarte delicioase...) Pana acum n-aveam sanie, n-aveam pantaloni grosi de zapada, n-aveam rabdare sa imbrac (numai doi copii) o jumate de ora, n-aveam... multe. Am reusit sa fac rost pana si de un "suport" (habar n-am cum ii zice?!) in care sa duc puiul cel mic in spate (chiar si cand curat zapada din fata casei), ca nu rezista o ora pe sanie, langa celalat pui. Zapadaaaaaa... zapadaaaaaa... nici nu ne mai e foame sau sete, numai fulgi vedem in fata ochilor.

Ninge asa de frumos si e atata zapada cata imi doream, copil fiind, in fiecare iarna. Un vecin imi zice ca cele mai frumoase amintiri ale sale sunt cele cu saniuta trasa de mama lui... 

Asa inca o chstie, am gasit din intamplare pe YouTube niste desene animate rusesti, foarte simpatice. Noi le-am botezat "Masa si Ursu'", desi in realitate cred ca se numesc altfel (nu stiu sa citesc litere chirilice). E vorba de o fetita cu care nu prea are nimeni chef sa se joace ca intoarce totul pe dos. Noroc cu happy-endu' si cu rabdarea bietului urs. Aici le gasiti. Vizionare placuta!

Cand femeia fericita isi da cu firma in cap

Buna, sunt Elena. De ceva timp incoace ma plang intr-una de parca as fi o baba... Da, mi-e groaza. Si mi-e si ciuda. Si uneori ma iau toti dracii. Parca tot mai des.

Buna, sunt Elena, mama lui Moses. Ce vreme frumoasa e azi! Vai de mine, am uitat sa pun la foc mancarea de-amiaz. Si sa fac cumparaturile. Si sa scot hainele din masina de spalat. Si sa fac focul in sobe... Si sa sun cretina aia care astepta nus' ce formulare. Si sa pun la posta copia aia de care vorbisem inainte.

Buna, Elena ma cheama. Mai e liber postul ce l-ati afisat in ziar? Am carnet, cum sa nu. (Numai ca mi-e cam groaza sa ma asez la volan...) Nu, masina nu am la dispozitie, dar as putea face rost de una. (Numai ca nu stiu cu cine sa las copiii in timpul asta... N-as putea veni cu ei la interviu?). Divort ziceti? Care divort? Aaaa, ala de mai demult. Da, a divortat o data un barbat de mine. Ce importanta are asta, acum cand imi caut job? Daca ce? Nu, ai mei nu ma bateau cand eram mica. Numai cam o data de doua ori pe zi... A, deci e ocupat postul deja, saru' mana, multumesc. Oricum nu puteam sa lucrez. Intrebasem asa, de fraiera. (De ce naiba ma pornesc lacrimile din orice?)

Buna ziua, linoleu aveti? Din-ala mai scump. Sau mai naspa, indiferent. Ca la sfarsit tot nemultumita am sa fiu de rezultat... Ca nu mi-s drepti peretii si nici podeaua (podea am numit-o? e un RAHAT putred!). Si la drept vorbind, nici creierul. Sa-l ia dracu de linoleu, aveti ceva jucarii frumoase? Nu stiu ce sa-i mai dau ocupatie baietelului meu, ma calca pe picioare intr-una ca e plictisit. I-am mai luat altele 200 pana acuma, da' s-a plictisit de toate...

Buna, ma cheama... ah, cum ziceam ca ma cheama?




S-avem un an prosper!