Preambul
Am adunat in acest text informatii, amintiri, emotii, critici. Dar mai ales am incercat sa relatez partile pozitive al unui colt de lume, care, la fel ca alte parti ale Africii, apare in mass-media cu aspecte preponderent negative... Va doresc lectura placuta!
Uganda este o lume noua, exotica, uneori ciudata noua. Ai putea povesti pro si contra (sau neutru) mii de ore pe aceasta tema. Am incercat sa cuprind in mare, temele care ar putea fi interesante pentru noi ca Romance sau ca "femei-EU". In mod ciudat -in multe privinte- Uganda seamana extrem de tare cu Romania, nu cu vestul, ceea ce m-a facut sa ma simt ca acasa. Poate si din acest motiv mi-a ramas "la inima".
Am adunat in acest text informatii, amintiri, emotii, critici. Dar mai ales am incercat sa relatez partile pozitive al unui colt de lume, care, la fel ca alte parti ale Africii, apare in mass-media cu aspecte preponderent negative... Va doresc lectura placuta!
1. Cum au ajuns sa se indragosteasca o femeie din Romania si un barbat din Uganda? Povestiti-ne un pic despre inceputul relatiei dumneavoastra.
A fost o data ca niciodata...
In 2003 venisem, impreuna cu alti colegi -pentru un semestru- la Universitate in Stuttgart. Geanta imi era plina cu sperante mari, care toate aveau sa se naruie: studiul la facultate nu era mai greu sau mai usor decat cel din Romania, dar era altfel. Cu totul altfel. In plus aveam de trecut peste bariera "limba germana -nivel universitar" si eu venisem cu 2-300 de cuvinte, cateva reguli marunte de gramatica si un dictionar de buzunar. Pe scurt: haos, ce mai!
A fost o data ca niciodata...
In 2003 venisem, impreuna cu alti colegi -pentru un semestru- la Universitate in Stuttgart. Geanta imi era plina cu sperante mari, care toate aveau sa se naruie: studiul la facultate nu era mai greu sau mai usor decat cel din Romania, dar era altfel. Cu totul altfel. In plus aveam de trecut peste bariera "limba germana -nivel universitar" si eu venisem cu 2-300 de cuvinte, cateva reguli marunte de gramatica si un dictionar de buzunar. Pe scurt: haos, ce mai!
Urma insa un haos si mai mare, anume incercarea de a ramane la Universitate in Stuttgart, fara sponsorizare, fara drept de lucru, fara viza de sedere. Asta cand in Romania "nu mureai de foame", "mai aveai un pic si terminai facultatea": aproape toti dintre cunoscuti au gasit de cuviinta sa critice in loc sa incurajeze (sau sa taca din gura macar). In felul lor aveau dreptate, ma rog, fiecare cu parerea lui. Cei care ar fi vrut totusi sa ma ajute, mai alesi colegi din Stuttgart, nu era niciunul care sa aiba timp. Veniti din toate colturile lumii, cu bani putini si presati de timp, fiecare se straduia sa treaca examene, sa termine practica, sa isi scrie proiectul sau teza, nimeni nu avea timp de rezolvat problemele altcuiva... nimeni, nimeni.
Nimeni cu o exceptie.
Cu cateva luni in urma, la iesirea din metrou, intrasem in vorba cu un student -aveam sa aflu- din Uganda. Un tip scund, vorbea destul de rar si vorbea engleza un accent atat de ciudat ca mai-mai nu intelegeam ce vorbea. In rest un om ca oricare altul, nimic deosebit. Dar acum ca ajunsesem "la apa" si toate problemele ma trageau la fund, venea in fiecare zi sa vada in ce stadiu sunt cu hartiile, umbla cu mine pe la diverse birouri sa rezolvam ba viza, ba asigurare, ba mai stiu eu ce, fara nici o speranta. Ne luptam cu morile de vant si ne era groaza ca n-o sa reusim nimic. Da' nici in ruptul capului nu ne lasam de ceea ce incepusem.
Dupa saptamani de nesomn si sperante zero -imbatranisem de-odata cat in 15 ani, eram pesimista, imbufnata, imposibila- incet-incet s-a facut lumina: am primit un loc de munca (pentru studenti) la facultate, am mers in Romania si am primit alta viza, alta camera in camin, etc., etc., etc. Dar el incepuse sa se uite la mine cu alti ochi, imi parea ca se indragostise de mine si asta ma enerva la culme. M-am bucurat ca trebuia sa se intoarca la facultate langa Berlin "si ma lasa in sfarsit in pace".
Cu cateva luni in urma, la iesirea din metrou, intrasem in vorba cu un student -aveam sa aflu- din Uganda. Un tip scund, vorbea destul de rar si vorbea engleza un accent atat de ciudat ca mai-mai nu intelegeam ce vorbea. In rest un om ca oricare altul, nimic deosebit. Dar acum ca ajunsesem "la apa" si toate problemele ma trageau la fund, venea in fiecare zi sa vada in ce stadiu sunt cu hartiile, umbla cu mine pe la diverse birouri sa rezolvam ba viza, ba asigurare, ba mai stiu eu ce, fara nici o speranta. Ne luptam cu morile de vant si ne era groaza ca n-o sa reusim nimic. Da' nici in ruptul capului nu ne lasam de ceea ce incepusem.
Dupa saptamani de nesomn si sperante zero -imbatranisem de-odata cat in 15 ani, eram pesimista, imbufnata, imposibila- incet-incet s-a facut lumina: am primit un loc de munca (pentru studenti) la facultate, am mers in Romania si am primit alta viza, alta camera in camin, etc., etc., etc. Dar el incepuse sa se uite la mine cu alti ochi, imi parea ca se indragostise de mine si asta ma enerva la culme. M-am bucurat ca trebuia sa se intoarca la facultate langa Berlin "si ma lasa in sfarsit in pace".
Dupa ce a plecat mi s-a facut dor de el... asa cum ti se face dor in camera de camin de mama, cu care te-ai certat inainte sa pleci de-acasa, sau asa cum ti se face dor de cel mai bun prieten/ cea mai buna prietena cand ai ceva pe suflet si nu poti vorbi nimeni altcineva decat cu el/ea. Asa a inceput totul...
Normal ca toata lumea ne-a proorocit ca relatia asta nu o sa tina mult -din cauza diferentelor- bla bla. De partea alor lui: "toate femeile albe sunt la fel, vor relatii de scurta durata...", "daca divorteaza de tine n-o sa te lase sa iti vezi copiii", "asta n-o sa inteleaga niciodata traditiile noastre", "ai sa vezi ca se satura repede de tine". Din partea alor mei "esti oarba? in toata Germania aia cu barbati blonzi cu ochi albastrii tu iti alegi un negru", "musulmaaaaaan? asta e pagan", sau " ioi tulai, astia is teroristi, maica!"... Inafara de culoare, religie si nume de familie -adica ce este mai important :)- suntem foarte asemanatori: oameni simpli, cu calitati si defecte, cu chef de viata, curiozitati, zile dificile si zile cu soare. Am invatat sa ne cunoastem unul pe altul, sa ne respectam limitele si... sa nu deschidem gura pana nu rumegam de doua ori. Avem impreuna un baietel cuminte "ca focul" :) probabil a mostenit caracterul de la mami, ca tati e foarte calm, nu prea-l poti scoate din pepeni.
2. De ce spuneti ca sunteti cu inima in Uganda? Ce va atrage la aceasta tara, cum este Uganda ca tara?
Cu siguranta Uganda mi-a ajuns "la inima" din cauza lui, altfel, poate nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa vad Uganda decat pe harta... (deci imaginea mea despre Uganda este una partial subiectiva: am ajuns aici ca sa ii vizitez pe ai lui, nu ca sa fac concediu intr-o tara exotica. Si cum el si ai lui imi sunt simpatici, tara din care vine mi-a devenit automatic simpatica)
Cu siguranta Uganda mi-a ajuns "la inima" din cauza lui, altfel, poate nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa vad Uganda decat pe harta... (deci imaginea mea despre Uganda este una partial subiectiva: am ajuns aici ca sa ii vizitez pe ai lui, nu ca sa fac concediu intr-o tara exotica. Si cum el si ai lui imi sunt simpatici, tara din care vine mi-a devenit automatic simpatica)
Uganda se afla la Ecuator, in partea central-estica a Africii, fara legatura directa la mare, dar cu deschidere la Lacul Victoria din care izvoraste Nilul. Populatia este in jur de 40 de milioane de locuitori (cam de doua ori cat Romania). Anul se imparte in sezon secetos si sezon ploios, temperatura este de obicei in jur de 25-27° peste zi (nu cred ca se ajung vre-o data la 35-38° ca la noi vara), iar noaptea intre 5 si 15°, zona nu are uragane, nici cutremure. In nord mai este razboi civil, dar in restul tarii e liniste...
Inainte sa ajung acolo, am crezut ca o sa gasesc la fiecare colt cate un sarpe veninos, gros cat pulpa, soparle, gandaci, paianjeni... asa cum vezi la gradina zoologica. Eram convinsa ca o sa stam la +45° cu umiditate a aerului care te incurca la respirat. Si credeam ca o sa vad in fiecare colt copii strazii, bolnavi de SIDA sau invalizi de razboi cersind. Asa ni se prezinta Africa in mai toate stirile, de ce ar fi Uganda altfel?... Nu prea credeam ce spunea Moses despre tara lui, pentru ca uneori exagereaza pozitiv realitatea cand e vorba de oameni sau locuri dragi lui...
Cand intr-o buna zi aveam sa ajung acolo, am ajuns -din nou- sa-i dau dreptate... Uganda este un amestec greu de descris: culoare, sunet, arome, trafic... Oamenii rad, povestesc cu drag, gesticuleaza, isi lasa timp... Uneori isi lasa cam prea mult timp si uita sa fie punctuali:). Copiii isi iau rolul in serios cand e vorba de scoala... fiecare STIE ce vrea "sa fie cand o sa fie mare". Batranii se bucura de un deosebit respect in societate; cand iti saluti bunicii sau parintii te apleci in genunchi. Unii copii se apleaca in genunchi cand isi saluta unchii sau matusile, altii se apleaca in genunchi si ca sa iti multumeasca... Mamele sunt foarte respectate, oamenii educati sunt respectati. Si oamenii cu bani, bineinteles, ei sunt cei mai respectati :) pentru ca ei creeaza locuri de munca, de ei depind multe vieti...
Cand intr-o buna zi aveam sa ajung acolo, am ajuns -din nou- sa-i dau dreptate... Uganda este un amestec greu de descris: culoare, sunet, arome, trafic... Oamenii rad, povestesc cu drag, gesticuleaza, isi lasa timp... Uneori isi lasa cam prea mult timp si uita sa fie punctuali:). Copiii isi iau rolul in serios cand e vorba de scoala... fiecare STIE ce vrea "sa fie cand o sa fie mare". Batranii se bucura de un deosebit respect in societate; cand iti saluti bunicii sau parintii te apleci in genunchi. Unii copii se apleaca in genunchi cand isi saluta unchii sau matusile, altii se apleaca in genunchi si ca sa iti multumeasca... Mamele sunt foarte respectate, oamenii educati sunt respectati. Si oamenii cu bani, bineinteles, ei sunt cei mai respectati :) pentru ca ei creeaza locuri de munca, de ei depind multe vieti...
Uganda nu are un sistem social solid; daca nu ai un loc de munca sau un venit, nu prea poti supravietui... Foarte multa lume are "afacerea" lui, incepand de la un cos de banane pe cap cu care umbla pe strada ca sa le vanda, pana la afaceri de miliarde de euro conduse din birouri moderne, poti vedea orice...
Orasele seamana foarte mult cu cele din Romania, sau mai bine zis cu cele din Europa: cladiri impunatoare, hoteluri, restaurante, strazi curate, parcuri, studenti, trafic (cam fara reguli :)), masini de toate felurile, de la cele mai vechi pana la cele "proaspete din fabrica"... Oameni pe marginea strazii rad si povestesc pana noaptea tarziu, langa ei gratare peste carbuni incinsi pe care se prajeste carne, porumb, un om face clatite, o femeie vinde gogosi calzi sau popcorn, o sora mai mare isi aduna fratii sa-i puna la somn...
Cu toate ca mi-am dorit sa stam mai mult la tara decat in orasele mari, nu am reusit aceasta performanta... aveam prea multe hartii de rezolvat si prea multa lume de vizitat in orase. Pentru cate un satuc nu ne-a ramas mult timp. In plus, trebuie neaparat sa imi imbunatatesc nivelul de "Luganda" pentru ca altfel Moses trebuie sa traduca intr-una si nu are timp de nimic altceva; oamenii la tara nu prea stiu engleza... Aici, la tara, casutele sunt din pamant, cu acoperis de tabla ondulata sau de iarba uscata, iar drumurile nu sunt asfaltate... Oamenii traiesc din agricultura (diverse feluri de banane, fructe -nu au mere, prune, capsuni nici struguri, dar au alte feluri-, legume cam ca la noi, porumb alb, trestie de zahar), sau cresc animale (capre, vaci, oi fara lana). Majoritatea satelor nu au legatura la curent electric, dar te poti descurca foarte bine si fara frigider si internet :)
3. Socul cultural, social, educational, estetic... Prejudecati
Exista cateva reguli "normale" pentru ei, care m-au cam dat peste cap: nora nu are voie sa-l sarute pe socru (cand il saluta de exemplu), ginerele nu are voie sa sada langa soacra (dovada imensa de lipsa de respect). Un adevar -care ar putea jigni- nu se spune direct: la intrebarea "vrei sa mananci?" nu spui "nu, sunt satula", spui "am sa mananc, dar poate mai tarziu". Femeile saluta toti barbatii mai in varsta ca ea din familie (inafara de fratii ei sau inafara de barbatii de varsta copiilor ei -daca e cazul unei femei mai in varsta) prin salut verbal plus asezare scurta in genunchi.
Exista cateva reguli "normale" pentru ei, care m-au cam dat peste cap: nora nu are voie sa-l sarute pe socru (cand il saluta de exemplu), ginerele nu are voie sa sada langa soacra (dovada imensa de lipsa de respect). Un adevar -care ar putea jigni- nu se spune direct: la intrebarea "vrei sa mananci?" nu spui "nu, sunt satula", spui "am sa mananc, dar poate mai tarziu". Femeile saluta toti barbatii mai in varsta ca ea din familie (inafara de fratii ei sau inafara de barbatii de varsta copiilor ei -daca e cazul unei femei mai in varsta) prin salut verbal plus asezare scurta in genunchi.
Casatoriile nu sunt "aranjate" de parinti, tinerii sunt liberi sa isi aleaga viitoarea pereche. Inainte de nunta, viitorul sot are "de platit" parintilor fetei PRETUL MIRESEI (bani, obiecte, animale). Nu este vorba ca femeia ar fi un obiect de vanzare, e vorba de un cadou facut parintilor fetei pentru efortul de a o creste. Cu cat este aceasta mai "scolita", mai frumoasa, etc., cu atat mai mare "pretul".
Pe langa aceste maruntisuri, potrivit vechilor traditii est-africane, un barbat se poate casatori cu mai multe femei, in functie de cat de bogat este, sau in functie de poitia sociala. Cei de religie musulmana (musulmanii sunt minoritari in Uganda) sunt "limitati" la maxim 4 neveste; crestinii sunt in general monogami. Occidentul a impus incet-incet "moda" cu monogamia, asa incat barbatii tineri, mai ales cei educati in mediu universitar, arareori se casatoresc cu mai mult de o femeie...
O femeie este considerata frumoasa daca are forme plinute si este cat mai deschisa la culoare; ca sa devina "frumoase", femeile apeleaza la sapunuri/ lotiuni (agresive, adeseori cancerigene) care decoloreaza pielea. Este de asemenea foarte la moda sa porti "frizura europeana" (parul lor cret este tratat cu ceva asemanator cu solutia de permanent ca sa devina lins). TOATE femeile albe sunt considerate automat frumoase, toti "albii" sunt considerati bogati. Asta multumita serialelor din vest care arata viata pe-acolo (prin vest) ca in paradis: masini, scoli, spitale, pentru fiecare om de rand, lux ce mai! :)
Daca te duci la cineva in vizita, MUSAI sa servesti ceva, macar o cana de ceai cu lapte, altfel esti nepoliticos. La inceput nu prea puteam manca mare lucru -nu eram obisnuita cu felurile lor de mancare- dar m-au inteles; cu timpul toate se rezolva. Toata lumea ma intreba daca vreau sa imi las baietelul acolo si sa ne intoarcem fara el "ca sa putem lucra". Daca spun NU, inseamna ca nu am incredere in familia lui (doar ei "stiau" ca o alba n-o sa aiba incredere in ei). Decat sa spun da, mai bine imi tai venele ma vedeam in maternitate urland ca nu mai pot si-acum sa renunt la tot?! Am scaldat-o cu "bine, da' raman si eu cu el" si toata lumea radea multumita.
In Uganda exista invatamnt gratuit, pana in clasa a 10-a cred, dar asta numai in orase. O clasa intr-o astfel de scoala poate avea la pana la 100 de elevi (va dati seama ce viata usoara are un astfel de profesor!) asa ca -cine isi permite- isi da copiii la scoli private, care costa intre 20 si 200 euro pe trimestru. Nivelul de analfabetism este mai ridicat decat in Romania.
4. Ati auzit vreodata sau ati fost martora vreunei situatii in care o femeie din Uganda sa fie discriminata sau nedreptatita in vreun fel?
(eu NU sunt feminista, nici nu ma lupt cu nimeni pentru a mi se recunoaste drepturile, nu zic niciodata "ah, barbatii astia idioti!" -nu-mi place sa generalizez cand e vorba de treburi negative- unele lucruri insa, imi sar in ochi...)
Discriminarea femeii incepe dinainte de a se naste, in mare parte e vorba de aceeasi discriminare ca peste tot in lume. De ce spun asta? In primul rand religia, politica, mentalitatea, nu este indulgenta cu femeia: preotii sunt barbati, politicienii sunt barbati, "femeile conduc foarte rau masina", femeile au salarii mai mici decat barbatii la acelasi loc de munca (caz concret pe care il traiesc pe pielea mea: Germania), o femeie divortata este mai-mai o "slabaciune" pe cand a fi barbat divortat e "cool" etc., cred ca tuturor ne sunt cunoscute aceste teme, nu vreau sa mai insist. (Exista si mii de cazuri cand barbatii sunt discriminati, dar astea ni se par "normale" atata vreme cat nu ne dezavantajeaza, nu? Exemplu: in urma divortului e mai usor sa primesti custodia copiilor daca esti mama, NU daca esti tata)
(eu NU sunt feminista, nici nu ma lupt cu nimeni pentru a mi se recunoaste drepturile, nu zic niciodata "ah, barbatii astia idioti!" -nu-mi place sa generalizez cand e vorba de treburi negative- unele lucruri insa, imi sar in ochi...)
Discriminarea femeii incepe dinainte de a se naste, in mare parte e vorba de aceeasi discriminare ca peste tot in lume. De ce spun asta? In primul rand religia, politica, mentalitatea, nu este indulgenta cu femeia: preotii sunt barbati, politicienii sunt barbati, "femeile conduc foarte rau masina", femeile au salarii mai mici decat barbatii la acelasi loc de munca (caz concret pe care il traiesc pe pielea mea: Germania), o femeie divortata este mai-mai o "slabaciune" pe cand a fi barbat divortat e "cool" etc., cred ca tuturor ne sunt cunoscute aceste teme, nu vreau sa mai insist. (Exista si mii de cazuri cand barbatii sunt discriminati, dar astea ni se par "normale" atata vreme cat nu ne dezavantajeaza, nu? Exemplu: in urma divortului e mai usor sa primesti custodia copiilor daca esti mama, NU daca esti tata)
Majoritatea femeilor in Uganda sunt casnice, dar n-as putea spune exact in ce proportie. A fi casnica -deci intretinuta de sot- poate parea ceva comod, si este comod intr-o anumita masura. Insa a fi dependenta economic de cineva care incepe sa se cam plictiseasca de tine, eh, nu e deloc usor. Exista foarte multe -pe zi ce trece tot mai multe- femei care isi iau viata in maini si se descurca foarte bine si la cratita si la serviciu.
Exista si cazuri cand femeia este "discriminata" pozitiv, in directii in care, Europa sau SUA "inca n-am auzit": de ex. admiterea la facultate in toata Uganda (nu stiu daca in tot estul Africii e la fel) are in mod special bareme diferite pentru fete si baieti; cel pentru fete e mai usor.
5. Cum traiesc femeile din Uganda, cum se imbraca? Vi se pare ca au o viata mai grea decat romancele?
Femeile pun foarte mare pret pe eleganta, chiar daca eleganta acolo nu inseamna acelasi lucru cu eleganta aici. Mersul la coafor, la croitoreasa sau la manichiura sunt ceva costisitor -dar foarte normal- mai ales daca lucrezi. Culorile tipatoare, culorile "decente", imitatia de piele de sarpe/ pete de tigru sau leopard, amestecul de culori asemanator cu cel de pe aripile fluturelui, paietele, etc. sunt frecvente in vestimentatie, accesorii (si dupa caz) in machiaj. Fustele sau pantalonii purtati sunt cel putin lungi pana la/ pana sub genunchi. Nu am vazut femei cu fuste mini peste zi. Am inteles ca vestimentatia "cu decolteu generos sau fuste cat mai scurte" este preferata in general in cluburile de noapte, sau la disco.
Nu cred ca femeile ar avea o viata mai grea sau mai usoara decat femeile din alte parti. Normal ca fiecare viseaza sa-si poata permite o masina, o casa cu bucatarie moderna, apa potabila de la retea sau cate si mai cate. Dar atata vreme cat nici vecinele nu au asa ceva -ne raportam mereu la cei din jur- nu e chiar asa mare tragedie sa speli cu mana sau sa mergi pe jos...
In plus fata de noi, au sanatate de fier -dinti frumosi nu mai spun- au rar depresii sau migrene -poate din cauza soarelui de care nu duc lipsa- au sperante mari, si au multa, multa credinta in Dumnezeu, in bine.
Inca o vorba la finalIn plus fata de noi, au sanatate de fier -dinti frumosi nu mai spun- au rar depresii sau migrene -poate din cauza soarelui de care nu duc lipsa- au sperante mari, si au multa, multa credinta in Dumnezeu, in bine.
Uganda este o lume noua, exotica, uneori ciudata noua. Ai putea povesti pro si contra (sau neutru) mii de ore pe aceasta tema. Am incercat sa cuprind in mare, temele care ar putea fi interesante pentru noi ca Romance sau ca "femei-EU". In mod ciudat -in multe privinte- Uganda seamana extrem de tare cu Romania, nu cu vestul, ceea ce m-a facut sa ma simt ca acasa. Poate si din acest motiv mi-a ramas "la inima".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu