De cand ma stiu, mama folosea acasa la prajituri zahar "vanilat", "vaniliat" "vanilinat" samd. Auzisem, parca in vis, de batoane de vanilie, asa cum auzisem de batoane de scortisoara, dar de cel de vanilie habar n-aveam cum arata.
Intr-o buna zi, am ajuns sa pun mana, sa gust, sa pipai un astfel de baton. Seamana cu o pastaie de fasole, plata, lunguiata, maronie si usor umeda sau uleioasa. In interior are un fel de samanta marunta, marunta.
Acum cu toata dorinta mea de a face ceva "sanatos" (adica fara chimicale) de mancare, zaharul cu vanilina (cred ca asa se numeste aroma artificiala de vanilie) n-am reusit sa-l inlocuiesc cu nimic. Pai cu pastaia/batonul/"uateva" de vanilie nu puteam sa fac decat o budinca sau un gris pentru ca "batonul se despica si se fierbe in lapte"... Complicat. Complicat. Dureaza prea mult, eu nu mi-s cu duhul rabdarii. In plus, un baton de vanilie ajungea pentru o jumatate de kilogram de lapte. Cam scump.
Am incercat sa pun batonul de vanilie intr-un borcanel mic cu zahar, poate-poate o sa traga zaharul aroma. Vezi de treaba, nimic.
Sora-mea Rodi citeste pe internet si afla ca si pastaia are aroma, nu numai semintele alea mici din ea. Si ii vine tot ei ideea sa macine zaharul normal cu cateva bucatele de baton de vanilie in mixerul de cafea. Taa-naa: ceea ce rezulta incanta ochii, nasul, limba si inima; un zahar pudra cu bucatele minuscule de VANILIE ADEVARATA in el. Se inchide in borcanas ermetic (ca alea de mancare de bebe de ex.) si se foloseste din plin. Pofta mare!
sursa poza:
http://www.associatemelody.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu