Pepiniera de suflete. Si-acum cine-i de vina?

Nu scriu aici ca sa elogiez, sau sa laud cu vorbe goale. Nu vreau sa fac reclama unui liceu sau unui grup de profesori. Nu insist ca un liceu cu vechime de zeci de ani, care a "produs" mii de personalitati nu trebuie lasat sa dispara. NU. Vreau sa va aduc la cunostinta ca Liceul Teoretic Dumbraveni o sa fie desfiintat. Daca ma doare sau nu aceasta decizie, va las pe voi sa trageti concluzii. De ce s-a ajuns la aceasta idee de desfiintare voi puncta mai jos...

Dar mai intai de toate, ce a insemnat pentru mine acest liceu
Acum aproape 15 ani dadeam admiterea intr-un liceu pe care si mama, la vremea ei, il absolvise. Unii din profesori imi predasera deja in "generala", iar profesorul meu de latina ("degeaba mai, asta-i mentalitatea!") urma sa ne fie diriginte; nici ca se putea mai bine. Fara sa constientizez aveam sa incep cea mai creativa si mai limpede parte a vietii. (o paranteza: sunt foarte bucuroasa ca nu sunt singura care poate spune "liceul a fost ceva deosebit", de-asta si incercam sa ne readunam anul acesta. Stie ea Juja, Meli, Moni, Clara, Claudia, Ela, Hajni... stie el Ghita, Ionut, Dan si multi altii ce spun. Sunt mai putin bucuroasa cand ma gandesc ca pentru multi dintre noi, liceul a fost fie un cosmar, fie o tentativa -esuata sau nu- de a trece examene fara sa invatam...)

Dar sa ma intorc inapoi la "a fost odata un liceu" partea cu admiterea: eram cam pe nicaieri la mate, iar la romana ma bazam mai mult pe improvizatie. Si bun e Domnul, ca m-au admis... Am dat la "uman", dar pentru ca nu eram destui elevi s-a facut o singura clasa, cea "de info". Asa am aterizat intr-un mediu acid mie -pentru ca mie imi place sa visez, nu sa calculez. Foarte ciudat imi este si astazi faptul ca in ciuda acestei repulsii pe care o simt (si astazi) cand e vorba de mate, chimie sau fizica, profesorii care ne predau aceste materii sunt -fara sa exagerez- "de-ai mei": atata suflet pus in ceea ce faci si spui, n-am mai vazut decat la mama... "Nu poti invata pe nimeni nici ce sti, nici ce vrei, ci numai ce esti". Si profesorii mei SUNT. SUNT bine de tot vreau sa spun.

"Marcela, da-te un pic la dreapta ca nu vad sa copiez. Nu asa de mult ca ne vede profa!". Cam asa fusesem in clasele 5-8, un fel de "lasa-ma sa te las" si asta la toate materiile. Gata! acest capitol trebuia incheiat pentru ca:
1. nu poti fi "looser" intr-un mediu de valori care te fascineaza. (Si daca auzi "aritmetica, saraca..." sau "povesteam chiar ieri cu domnul [profesor] de fizica: aveti dificultati foarte mari in a analiza" te gandesti, Doamne, io chiar astept ca toata viata sa raman asa prost cum m-am nascut?)
2. unui elev bun i se permit mai multe decat unui slab. De ex. poti comenta mai mult fara sa fi oprit si fara sa "vorbesti pe langa" rau de tot. Si cum mie imi place sa vorbesc de numa', gata.
3. "Munca-indiferent de felul ei- trebuie respectata. Trebuie sa invatam sa muncim" (Stie el ca e a lui e vorba asta). Si ideea asta a prins radacini, ca pamant eram deja, har Domnului!

Asa, asta a fost partea practica: Elena s-a pus pe munca, Elena stie sa respecte munca, Elena nu mai copiaza, Elena, Elena, Elena... Mate 9-10, profesoara de matematica ma privea multumita, fizica 9-10, (profesorul de fizica ar fi asteptat "un pic mai bine" hihihihihi) eh, nici mie nu-mi venea sa cred...
Mult mai important decat "munca", in revista scolii am tiparit primele versuri firave semnate Ida. Scriam, simteam, ERAM... In spatele tuturor acestor realizari, un domn diriginte mustra, incuraja, zambea...

A trecut mult, mult timp de-atunci. (Intre timp imi facusem multe planuri, inclusiv cel de a reveni in tara/in Dumbraveni, ca si copiii mei sa mearga la aceeasi scoala-pentru ca e intr-adevar o scoala ce creeaza valori- ba ma si vedeam ca profesoara la liceul din care am pornit). Anul acesta clasa noastra se readuna la intrunirea de 11 ani, ca pe cea de 10 n-am reusit s-o organizam, mama si clasa ei sarbatoresc 40 de ani de absolvire si tot anul acesta se incheie capitolul Liceul Teoretic, pentru ca acesta va inceta sa mai existe. Din lipsa de elevi.

Si-acum cine-i de vina?Factorul ZERO: natalitatea scazuta. La capitolul asta nu putem face nimic.
Factorul UNU: un liceu care nu are elevi trebuie desfiintat. Este o metoda "naturala" de selectie, de supravietuire a scolilor in zilele noastre. Dar cum se face ca elevii aleg alte licee decat liceul nostru? Parerea mea e:
1.Alegera unui liceu este in mare parte influentata de-acasa: daca mama sau tata a mers la liceul x, am sa merg si eu (asa am facut si eu). Si stim noi bine ca in comunism "teoreticul" nu a mai existat, deci parintii elevilor de azi au terminat licee cu profil agro sau industrial.
2."Teoreticul" si-a facut reclama de liceu sever, ceea ce in zilele noastre nu mai e "la moda"
3.Elevii de-a 9-a isi doresc o schimbare. Un nou inceput, un nou mediu in care nu-i cunoaste nimeni, in care sa se afirme. Si cum "teoreticul" e in aceeasi cladire cu generala, unde "lumea ii cunoaste", elevii aleg fosta agricola pentru ca le ofera avantajele de "mediu nou".
Factorul TREI: noi, cei care am absolvit. N-am reaparut acasa nici cu nasul pe sus, nici aruncand cu bani, nici ascultand manele "la maxim" din decapotabila. Daca am ajuns sau nu la salarii mari sau pozitii bune, n-am facut din asta un capat de lume, nu ne-am facut reclama cu aroganta: "uite fraiere, eu am terminat la teoretic si uite unde am ajuns, nu ca tine!" (Aroganta prinde bine la public; cand esti arogant esti respectat si lumea vrea sa te imite...) N-am vorbit nimanui -sau am vorbit prea putin- despre avantajele acestui liceu, am crezut ca "lumea vede, ca doar de-aia are ochi"...

Si daca decizia de desfiintare ramane neschimbata?Noi, cei care am terminat liceul nu mai avem nimic de pierdut. Eventual copiii nostri, dar poate intre timp ne permitem un liceu privat...
Profesorii insa... nu stiu lor cum o sa le fie. Nu e vorba numai de locul de munca, e vorba de o continuitate, de o transmitere a valorilor care o sa fie intrerupta. Sau incetata...

Se zice ca omul e un animal cu obiceiuri. Ne-am obisnuit cu teoreticul. O sa ne dezobisnuim de el, asa cum dacii s-au dezobisnuit de traditie/credinta cand au venit romanii, asa cum ne-am dezobisnuit de mamaliga si mancam paine, asa cum ne-am desobisnuit de valorile si ne-am obisnuit cu non-valorile. Asa cum ne-am dezobisnuit sa respectam munca si am inceput sa respectam aroganta. Lenea. Fatada.

Dragi parinti, faceti asa si pe mai departe, indemnati-va copiii la alte scoli!
Domnule diriginte, domnilor profesori si doamnelor profesoare, n-a fost degeaba! Rezultatul se vede in fiecare din noi, cei care am trecut prin "pepiniera".
Dragi fosti elevi ai liceului, mii de imbratisari.
Elena

PS
Poate mai aveti si voi ceva de adaugat...