Imi aduc aminte ca prin ceata... eram intr-o sala cat o camera, luminoasa, curata, prietenoasa. Langa mine o vana imensa, in caz ca pacienta dorea sa nasca in apa. As fi vrut eu, da' nu ma lasa perfuzia aia din mana. Nici plasturele ala lipit pe coloana vertebrala, cu tubul flexibil... Cu tubul prin care se scurgea din cand in cand picatura ce insela durerile.... La un moment dat mi-au zis ca de-acum am sa simt tot (oprisera picatura magica), sa pot impinge cand ajung durerile la apogeu.... (Cum naiba sa impingi cand nici sa sufli nu esti in stare?!, inca nu m-am prins nici in ziua de azi...). Urlam pe-acol' cat ma tineau plamanii si creierii, voiam sa ma dau jos, (incotro? nu stiu, dar jos de pe patul ala dureros de moale) si le spuneam alora ca-s gata, ca nu mai pot, si ele nimic. Imi raspundeau frumos si calm ca totul e ok, sa imping cat pot (adica atunci cand trebe), sa respir cand pot (adica tot timpul)... Io iar ziceam ca mor. Ele iara vorbeau frumos (crezi ca moasele iau droguri? Cum naiba au asa nervi de otel?). Si iara si iara... Intr-un tarziu apare o alta doctorita si-mi pune din nou o picatura: "bataile inimii sunt slabe..." Doamne da-i sanatate! "Gata, daca nu iese din trei incercari, facem cezariana". Si-a iesit. Cu ajutorul a ceea ce se numeste forceps. Si mi l-au pus pe piept. Si s-a incolacit si inghesuit bebe cuminte si alunecos pe mami, ca si cum la acelasi piept s-ar fi fost odihnit deja, mii de ani de-a randul.... Ma stieeeeeeeeeeeee! Si mami s-a topit si dusa a fost din lumea asta... Am urlat inainte? äh, cred ca e o gluma, nu?
Plangea buni langa pat, plangea mami, si tati isi dregea vocea sa nu se simta ca are un nod in gat...
Bebe mic cu pielea zbarcita si umeda, cu teama sa deschida ochii, cu degetele la maini si la picioare, cu par negru si des si lung, bebe cand masliniu, cand rosu, cand alb. Avea nasuc. Avea gurita. Era bebe al meu, ca un sobolan mic si murdar, AL MEU. Am bocit cat ma tineau incheieturile... "Bebe mic, ce dor i-o fost lu' mami sa te vada...." Cine-a zis, fata, ca bebelusii nou-nascuti sunt urati? E o proasta!
Azi dupa-masa se implinesc 2 ani de cand s-a nascut bebe Moses jr... parca a fost ieri. Aoleu, iar incep sa repet fraze de-ale lu' buna, saraca...
Ce frumooosss! Da' nu merge sa treci direct la partea cu tinutul sobolanului in brate? Eu asa as vrea:D
RăspundețiȘtergerePS: Oare mi-ar da un pupic daca m-ar vedea? Ca eu i-as da sigur. Sa fiti sanatosi!
Ehei, nu numa' ca ti-ar da pupic. Da' ar si incepe cu teste de genu': "mami, hai sa furam si noi statu' asta, ce naiba? Toata lumea fura, si noi stam cu degetu' in gura?"
RăspundețiȘtergere