Sambata asta musai sa sterg geamurile. Musai!
Am tot amanat; ba a plouat, ba a nins, ba au inflorit toti pomii si e plin de polen lipicios peste tot. Intre timp, zeci de paianjeni, mai mari sau mai mici, si-au facut cuibusor de nebunii pe la colturi… Ca sa fie meniul complet, membrii minori ai tribului au pictat cu manutele floricele frumoase de sos, ulei, creme, vaselina, acuarele… original finger painting, ce sa zic. Aproape ca nu mai am nevoie de perdele; nu se mai vede „de-afara-n casa“ …
Doua lucruri, in paranteza:
Unu: nu m-am nascut cu obsesia/ pasiunea curateniei. Musai sa mananc din farfurie curata, pe masa curata. Si musai sa fie toaleta curata. (Asta e un lux ce mi-l permit zilnic). Restu’ e… “nice to have”
Doi: imi place muuult sa joc teatru. Numai rolul lui Sisif mi se pare penibil de tot. Doamne fereste sa dai cu mopul pe jos prin casa; in max 30 minute “s-a varsat” cu siguranta un pahar de suc, o farfurie cu supa si una cu pilaf, a intrat unul cu noroi/ nisip samd. Asa se face ca… “il joc” pe bietul Sisif NUMAI cand imi raman sosetele incleiate in podea…
Acuma zic, gata. Daca nu le fac azi, nu mai apuc sa le fac. Sambata am musafiri. (Azi as fi avut un chef nebun de calcat haine. Aaaah ce miros frumos cand dai cu fierul incins pe bumbac… ok, daca gat geamurile, BONUS: am voie sa calc doua-trei haine). Casa e cum e: n-apuc sa renovez o ruina intr-o saptamana; nu e timp. (Adica timp ar fi, da’ nu-s bani.) Da’ sa nu speriu de tot bietii crestini nevinovati; macar sa-i astept cu podele curate (asta pot s-o fac vineri seara). Si cu geamuri curate. Asta tre’ sa ma bag in priza s-o fac azi, sambata, c-o saptamana inainte. Si sa ma rog Sfantului Nicolai, facatorul de vanatai, sa nu le dea pulior prin cap refacerea “picturii”.
Ma pregatesc mental c-am sa fiu intrerupta de la treaba cam o data in 10 minute. Imi sare mustarul numai cand ma gandesc… Ok, beau muuuuulta apa (un litru de apa face la mine cam cat doua espresso), bag o cafea mica pe deasupra, sa nu ma lase balta tensiunea (eu ii zic tensiune; de fapt e o moleseala duuulce care tine neintrerupt, dar apare mai ales catre amiaz, si mai ales in weekend. As dormi somnul lui Lazar, dar dupa max. 3 ore “Maaaamiii, fac piiiiiisi miiiiine”). Pregatesc o galeata cu apa calda cu multa spuma, inhat buretele, sulul de hartie. Naiba sa le ia de perdele, cum sa sterg geamul fara sa le spal? Iau perdelele la rand. Presimt nu numai ca n-o sa gat astazi: nici n-o sa apuc sa-ncep!
-Maaaaamiiiiiii (ioi, mi se “normalizeaza” deja tensiunea)
- Ce-i?
- Caaaaaca….
Las galeata in mijlocul casii, fug s-aduc olita.
- Nu vine… imi zice indianul mic cu ochi de soricel.
La naiba, bine c-am fugit degeaba. Duc frustrata olita inapoi in baie. Aoleu, in baie oglinda patata de degete, wc-ul murdar ca-n personalul Brasov-Teius, sa pun mana sa le sterg.
- Maaaamiii, Maji si-o bagat manutele-n apa!
Fug inapoi. Pe jos balta de apa, juniorul rade multumit cu manutele pline de spuma. Il cert, il sterg, ii dau alte haine.
- Maaamiiii
- Ce-i, ma, iara?
- Picaie! (mancare).
Aoleu, in frigider nu-i nimic de mancare. Pe aragaz nici atat. Gata, ma ia cu transpiratii. Unde naiba-i uleiul? Juniorul umbla cu sticla desfacuta prin casa. Cand ma uit mai bine la el il vad uns pana la urechi cu ulei. Ma intreaba daca-i sta bine… O, esti frumos cum numa-n vis…
Unuia ii cald, da-i hainutele jos. Aluilalt ii trebe mar. Inca o felie. Da’ orez cu scortisoara nu ne dai? Unde-i masinuta aia albastra? Mami, Moses tut (Moses m-o batut) aduna mai bucatile alea de puzzle de prin casa, mami, cand plecam la spielplatz, inghetata mai este, ia uite ca-ti da mami, nuuuu, pot io singur. (Ghici daca urmatoarea pat ape podea e “de vanilie” sau “de ciocolata”) Stati aici sa duc gunoiu’ Nooo, we go gether! (we go together). Haoleu, ploua; cearceafurile mele intinse “la soare” se umple nu numai de apa, da’ si de pete galbene de polen, de la florile de mar batute de vant… (nu c-as fi avut io cearceafuri albe vreodata in viata mea…) Maaaaaamiiiii caca, pisi, apa, kikilii (jucarii) lapte, pita, cane (carne) patru cinci ore la rand, ca de n-ar fi nu s-ar povesti.
- Mami, da’ de ce sa domim ca mie nu mi-si somn…
- Tie nu. Lu‘ mami! Capu‘ jos. Si gura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu