Imi imaginez cu placere cum ar fi fost de m-as fi nascut in alt secol. Frumos ar fi fost, zic eu. Tare frumos. Indiferent in care secol, numai sa fie unul trecut. Imi plac la nebunie rochiile de epoca, dantela, catifeaua, canapelele tapitate... Imi plac cartile legate manual, nasturii de argint, palariile cu boruri roase... Sau sa ma fii nascut "pe vremea cand era bunica fata". La propriu. Bunica purta haine de in si canepa tesute la "razboiul din tinda". Si fierbea "silvoi" de prune o noapte intreaga, pana se facea gros ca plastelina... Bunica juca la hora in sat, mergea la sezatoare, a fost petita, APOI cununata, APOI mama...
Demult-demult (da' poate nici nu asa demult cat credem) oamenii nu isi spuneau ca se iubesc, ci se iubeau pur si simplu. Parintii nu-si laudau copiii 24 din 24, ci acestia din urma intelegeau din priviri ca au facut o treaba numai buna de lauda...
Am senzatia ca-s nascuta intr-un timp in care vorbim atat de multe (cu dar mai mult fara sens)... Daca stau sa ma gandesc bine, chiar si in epoca pietrei era mai bine, ca se vorbea/gesticula muuuult mai putin. Si oamenii se mirau mai mult, nu luau lucrurile "for granted" asa cum facem noi...
Dar ca femeie fericita ce sunt, musai sa-mi placa mai ales secolul in care traiesc. Pentru ca am avut si am acces la muuulte carti, la muzica, chiar si la medicamente. Ca pot tine legatura cu oamenii la mii de kilometrii dinstanta. In timpurile de azi am invatat ca o alta cultura nu inseamna UN DUSMAN. Ca dracu' nu-i chiar asa negru cum ar vrea unii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu