Are parul alb si voce puternica de bas, ca-l auzim de la sute de metrii. Cei care vin la noi in vizita si-l aud prin curte, ne intreaba direct e nebun? Da, e un pic nebun. Dar e de treaba.
Uneori tipa la copii, alteori saluta cate un alt vecin, sau povesteste cu trecatorii despre gradina lui din fata casii. Despre gradina si plante, povesteste intotdeauna cu pasiune. Despre politica, sistemul de invatamant sau cel social din Germania vorbeste atotstiutor, afectat, din pozitia de victima, "sunt cu totii niste hoti, habar n-au cum traieste omul de rand, numai ei sa-si umple bunzunarele".
Nu stiu cum il cheama; noi il strigam "vecine!".
Vecinul are intotdeauna timp de doua-trei vorbe. O data demult, a fost gradinar, dar s-a oprit din lucru, tot demult, cand i s-a imbolnavit nevasta... Ne arata gradina, ne povesteste despre rosii, arbusti, struguri, mirodenii. Din roadele lui, imparte cu drag oricui ii trece pragul.
Nevasta vecinului nu prea vorbeste mult, sta prin curte, fumeaza. Vecinul n-o poate lasa singura nici un minut; saptamana trecuta si-a ras singura parul cu masina de tuns... "Vecine, cum va descurcati cu nevasta?" "Ce sa fac, vecina, n-am ce sa-i fac, asa e ea. S-o bat? Nu-i o solutie. S-o omor? Sa ma omor?... Trebe sa traim cu povara asta". Intr-o zi stateam de vorba cu copiii pe strada. Copiii lui erau si ei acolo. O fata povesteste ca fratele ei e in clasa a 3-a. "Da' Onur in ce clasa e?" intreaba nevasta Vecinului. Am ramas paralizata; Onur e baiatul ei. O fi nebuna...
Aseara, Vecinul ne-a trimis frigaurui calde de pe gratarul din curte. Am vrut sa le platesc. M-a certat: "vecina, eu nu pentru bani vi le-am adus..." Imi cade greu sa primesc. Oamenii astia abea traiesc din banutii de la social...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu