luni, 27 decembrie 2010

Ieri si azi


In vremea "raposatului", vedeam 2 portocale pe an. De craciun. (Le primea tata de la sindicat...) Si pe langa portocale, se mai nimerea cate o ciocolata cat degetul mare, cu un tractor pe ea. Sau una un pic mai mare decat o pralina. Aia avea o poza cu scufita sau cu lupul... (Daca era un an bun, mai vedeam napolitane sau pufarini in pungulita de mos. Daca nu, nu.)

Azi ciocolata nu mai e un lux. Ai pofta, te duci si-ti cumperi, indiferent daca e Craciun, Paste sau o zi obisnuita... Iar daca tot vine -din cand in cand- Craciunul toti copilasii capata ciocolata. Muuuuulta. Piticiul meu a reusit sa "adune" cel putin 2 kile de ciocolata in zilele care au trecut. Sub toate formele: mosi craciuni, praline, ciocolata fina, bomboane de pom...


E frumos sa primesti cadouri, e delicioasa ciocolata... Dar nu mai are nimic special... Ajunge aruncata intr-un colt... expira, "se mahneste" si sfarseste in cosul de gunoi...

Iar cei care si-ar dori sa guste macar o bucata... la ei se mai gandeste cineva?

sursa: http://agenda-mea.blogspot.com
http://www.thechocolatestore.com

miercuri, 22 decembrie 2010

Faze (de plansul lumii) cu elEna la volan

-Doamna, ce tremurati asa cand parcati cu spatele?
-De-aia ca nu vad. As vrea sa pot vedea inclusiv SUB rotile masinii. Daca e un copil acolo?
-Pai dumneavoastra va lasati copilul sub rotile masinilor?
-Nu
-Si-atunci?
-Pai poate alte mame ii lasa...

-Acuma suntem in panta sau nu?
-Da io de unde sa stiu?

-Limita de viteza e 50km/h, de ce mergeti cu 30?
-Oare nu se termina abrupt strada si cand in gol?

-Limita de viteza e de 100, de ce mergeti cu 80?
-Stiti... nu vad mai mult de 10m in fata... am senzatia ca se prabusesc peretii tunelului pe mine...

-E o senzatie deosebit de placuta sa ai sub control atatia cai-putere, nu?
-Ce vorbiti? Ui' ce usor pot omori, numai sa clipesc din ochi, ca-mi si sare un om sub roti!

-Da' ce puneti frana asa dintr-o data?
-Doamnaaaaaaaaa, e ROOOOOOOOOSU!
-Ceapa lui de semafor, ca doar o fost verde!

In 60 de ore de conducere, sarmanul meu instructor a zbierat de doua ori. E nesimtit? No, era sa-l omor de-aia a tipat. Eu cred ca, in rest, isi facea cruce cu limba... ca de zis ceva de genul "femeie, esti dusa!" n-a zis...

MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNA

Cand tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia.
I-ai multumit plangand toata noaptea.

Cand tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cand ea te chema.

Cand tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncand farfuria pe jos.

Cand tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorand masa din sufragerie.

Cand tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.

Cand tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigand nu merg.

Cand tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.

Cand tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapand-o in poala.

Cand tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.

Cand tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.

Cand tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rand.

Cand tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.

Cand tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.

Cand tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare.

Cand tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,
I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.

Cand tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina.
I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.

Cand tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.

Cand tu aveai 18 ani ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stand la petrecere pina in zori.

Cand tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.

Cand tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intalnesti cu vreo fata.
I-ai multumit spunandu-i "Nu-i treaba ta!"

Cand tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunandu-i "Nu vreau sa fiu ca tine!"

Cand tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intrebandu-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.

Cand tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urita.

Cand tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunandu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"!

Cand tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plans si ti-a spus cit de mult te iubea.
I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.

Cand tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunandu-i "Lucrurile sunt diferite acum"

Cand tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.

Cand tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor...

sursa: http://alicegeorgiana.blogspot.com/

marți, 21 decembrie 2010

Octavian Goga, Rugăciune

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,
În veci spre cei rămaşi în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minţii mele taina
Şi legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu de-a pururi
Tăria urii şi-a iubirii.
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Şi de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maştere şi rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Şi gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliţii-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară...
Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.

În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Şi cum sub bolta lui aprinsă,
În smalţ de fulgere albastre,
Încheagă-şi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.

sursa: http://www.romanianvoice.com

Retrospectiva: .......ultimii 30 de ani..........

Topul celor mai dificile incercari
Locul 1: examenul de dinamica fluidelor (picat in repetate randuri)
Locul 2: carnetul de soferi (inghetam de frica de cate ori trebuia sa merg la orele de conducere -pentru ca mi-am dat seama cat de usor poti omori cand esti la volan- pana o fosta colega, Moni, m-a trezit cu ideea "la volan trebuie sa fii barbat!")
Locul 3: nasterea (urli, sufli si impingi, da' se merita)


Topul celor mai mari realizari

Locul 1: din carti scrise de fosti puscariasi, am invatat ca libertatea nu poate fi ingradita de peretii unei celule. Asa a inceput fericirea.
Locul 2: am invatat sa tac naibii din gura. Dar inca nu tac asa mult cat mi-as dori...
Locul 3: am reinceput sa gasesc si sa citesc carti interesante. (Intr-un timp am crezut ca n-o sa mai citesc niciodata; toate cartile mi se pareau la fel...)
Locul 4: "de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte"
Locul 5: suntem tot timpul manipulati. Si-i manipulam pe cei din jur tot timpul, indiferent daca ne dam sau nu seama. Si cand ne dam seama ca manipulam cu succes, sa nu exageram in detrimentul celorlalti.

Cel mai frumos compliment pe care l-am primit vre-o data
Locul 1: odata mi s-a spus (referitor la Pompi) "se vede ca acest copil este nascut din dragoste!"
Locul 2: "mama departamentului" (nu, nu eram mama: eram studenta si aveam grija de toti studentii)


Cel mai cald moment din viata:

Locul ZERO: fiecare zi. Mi-s fericita rau, ce mai!
Locul 1: nasterea
Locul 2: aveam 8 ani si tata m-a luat de la spital cu forta, cu toate ca nu mi se vindecase hepatita si nici nu erau sperante sa se vindece.

Inventia mileniului:
Locul 1: concediul medical
Locul 2: zacusca
Locul 3: ochelarii


Ce cred eu ca este porcaria mileniului:

LOCUL ZERO: ca oamenii nu sunt egali. (Nici in fata legii, nici in fata societatii, nicaieri) Si ca asta ni se pare normal, atata vreme cat este in favoarea noastra.
Locul 1: ca sunetm intoleranti (cu neputintele celor batrani, cu slabiciunile/atitudinea celuilat sex, cu alte religii sau culturi, sau mentalitati decat ale noastre, etc.)
Locul 2: ca suntem prea toleranti (cu noi insine, cu hotia, cu minciuna, cu sclavagismul modern)
Locul 3: ca avem masina de spalat haine/vase in loc de covata, aspirator in loc de matura, pampers in loc de scutece de panza, etc., toate astea ca sa economisim timp. Si la urma ne plictisim de moarte.

Cea mai slaba carte ce mi-a cazut in mana
Locul 1: Zwischen Stillettos und Schlabberlatz
Locul 2: Alchimistul
Locul 3: Enigma Otiliei
Locul 4: Proud and Prejudice

luni, 20 decembrie 2010

Fetita cu chibriturile

Era un ger grozav; ningea şi incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela şi pe intunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul gol, şi cu picioarele goale. Avusese ea doar nişte papuci cand plecase de-acasă, dar nu-i folosiseră mult: erau nişte papuci mari, pe care mama ei ii rupsese aproape, şi erau aşa de largi pentru ea, incat mititica-i pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde cat p-aci era să fie strivită intre două trăsuri. Unul din papuci nici nu-l mai găsise, iar celălalt il luase un băiat care zicea că vrea să facă din el leagăn pentru copilul lui, cand o avea şi el unul.
Fetita mergea cu picioarele ei goale, rosii-vinete de frig; si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic, si n-avea prin urmare nici un ban; si-i era foame si frig tare. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai, care se incretea frumos pe langa ceafa, dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Luminile straluceau pe la ferestre, miros de fripturi se raspandea in strada; era ajunul Anului Nou, iata la ce se gandea ea.
Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case, din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. Isi stranse piciorusele sub dansa. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult, si totusi nu-i venea sa se duca acasa; aducea inapoi toate chibriturile, si nici un banut macar. Tatal ei are s-o bata; si afara de asta, si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie, cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu zdrente vechi. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. Dac-ar indrazni sa scoata unul, numai unul din cutie, sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni, si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica, tinu manuta deasupra flacarii. Ce lumina ciudata. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de arama. Inauntru ardea focul si era asa de cald; dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele; flacara se stinse si soba pieri; fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana.

Harscai un altul, care se aprinse, straluci, si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba, pe care sclipeau portelanuri subtiri; in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut; si, lucru de necrezut, deodata gasca sari de pe masa, si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros.
Mai aprinse inca unul. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun; e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi, si poze de tot felul, ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor, pareau ca-i zambesc. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus, tot mai sus, si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer.
"A murit cineva", isi zise micuta; caci bunica ei, care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia, ii spusese adesea: "Cand cade o stea, un suflet se inalta la Dumnezeu".
Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare, in mijlocul careia era bunica ei in picioare, si era asa de stralucitoare, o privea bland si duios!
- Bunica, striga fetita, ia-ma cu tine. Cand s-o stinge chibritul, stiu ca n-o sa te mai vad. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier, ca si gasca fripta, ca si frumosul pom de Craciun. Şi aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie, caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. Se facu o lumina ca ziua. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa, asa de mare. Ea lua pe fetita in bratele ei, si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea, asa sus, asa sus, si nu mai era acolo nici frig, nici foame, nici griji; erau la Dumnezeu.
Dar in coltul dintre cele doua case, cand se lumina de ziua, zacea jos fetita, cu obrajii rosii, cu zambetul pe buze... moarta, moarta de frig, in cea din urma noapte a anului. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsa.
"A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata, si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica, in ziua Anului nou.

sursa: http://www.parinti.com

vineri, 17 decembrie 2010

...politicos...

Pe vremuri demult apuse, cand abea aterizasem proaspat in Stuttgart ma iritau cam multe.

Faptul ca in tramvai/autobuz oamenii nu vorbesc intre ei. Fiecare om are fie casti pe urechi, fie o carte in mana, unul se uita pe geam, altul atipeste... dar nu vorbeste nimeni cu nimeni... Iar pentru o guraliva ca mine... mda. (In Cluj in tramvai -de exemplu- din centru pana pe "muncii" auzeai discutate toate stirile din seara precedenta. Plus starea vremii. Plus scorurile de la meciuri...)


Ca politetea la ei, nu era aceeasi cu cea de la noi
(in amfiteatre se mananca in timpul cursului-decent si in liniste, dar se mananca. Colegului de munca de varsta lu' tata i te adresezi "tu", nu "dumneavoastra", altfel il jignesti, etc. etc.)
O data m-am ridicat in tramvai sa cedez locul unei doamne mai in varsta... La care ea, indignata:
-Vai de mine, doar nu ma credeti intr-ATAT de batrana!
(Apropos, "politicos" are de-aface cu "politica"?)


Un baietel in fata mea se ridica sa lase locul unui doamne. La care maica-sa:
-Sezi binisor. Am platit bilet!
Dupa cateva statii, coboara amandoi. O doamna langa mine:
-Stiti, o femeie care isi impinge copilul la egoism nu stie ca in curand are sa devina victima acestei cresteri...

joi, 16 decembrie 2010

Parintele Tanase

"Trăim o criză foarte profundă, nu aceasta financiară de care se face atâta caz..."

"Toate imperiile au căzut când au lovit maternitatea. Vă spun un lucru care m-a contrariat foarte tare. Persoanele care sunt demnitari, ocârmuitori în mari instituţii ale statului, la serviciu fac toate mizeriile astea de care vorbim, iar în particular merg la biserică, donează bani la mânăstiri, se închină prin pelerinaje şi altele asemenea. Este o duplicitate care derutează multă lume. În creştinismul primar lucrurile erau foarte precise: ori credeai, ori nu credeai. Dacă erai credincios, te omorau, dacă nu credeai, n-aveai probleme. La ora actuală, e voie să crezi, să mergi la biserică, să faci de toate, dar nu este voie să afectezi libertatea celuilalt. Care libertate?"

"Eu am pronunţat la televiziune cuvântul curvar. O doamnă psiholog m-a întrebat: „Părinte, în ce eră trăiţi dumneavoastră de vă pronunţaţi aşa?” „Dar cum să mă pronunţ?”, am întrebat eu, că vocabula asta este în dicţionar. A zis: „Relaţii sexuale”. Păi, relaţii sexuale au lăcustele. Oamenii, ori sunt cununaţi, ori sunt necununaţi. Cei cununaţi la biserică formează o familie, dacă nu, sunt doi care curvesc."

"E o problemă. Omul nu poate cu uşurinţă să aleagă binele de rău. Trăim vremuri de gravă amestecare, de confuzii ale valorilor şi reperelor. Cine are urechi de auzit, să audă, cine are ochi de văzut, să vadă! Din mila lui Dumnezeu, fiecare e zdravăn la cap, e integru fizic şi psihic, fiecare poate analiza şi alege soluţia cea mai potrivită pentru el."

sursa: http://www.provitaconstanta.ro

marți, 14 decembrie 2010

CRÃCIUNUL COPIILOR de Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun, din cer de-acolo,
Sa le stie toate, toate.

Uite cum: Va spune Badea...
Iarna'n noapte, pe zapada,
El trimite câte-un înger
La fereastra ca sa vada...

Ingerii se uita'n casa
Vad si spun, iar mosul are
Colo'n cer, la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare...
Si de-acolo stie Mosul,
Cã-i siret el, lucru mare.

COLINDÃTORII de George Cosbuc

Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce

Cum sta pe paie'n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.

Si-auzi! Rasar cantari acum,
Franturi dintr'o colinda,
Si vin mereu, s'opresc in drum,
S-aud acum in tinda -

Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se'ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c'a murit…
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum e'n cer suit
Si judeca pamantul.

Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul -
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si'n fase mic pe Domnul.

Departe, in Uganda

(Vreau sa va marturisesc sincer ca in capitala Ugandei, in Kampala, am vazut in total 3 sau 4 copii ai strazii, cu toate ca am locuit aici vreo doua saptamani... Va rog sa nu va inchipuiti aceasta tara asa cum apar multe din tarile africane in mass-media)

Am vrut neaparat sa vad un orfelinat, pentru ca stiam ca orfani sau copii abandonati exista -asa cum exista si in alte tari, civilizate sau nu. Am vrut sa vad cu ochii mei cum traiesc, unde se joaca, unde dorm, cine ii mangaie cand isi julesc genunchii... Am urmat un indicator ce ne ducea spre "sanyu babies", casa copiilor fericiti. O curte imensa, cladiri frumoase, spatii verzi ingrijite, groapa cu nisip, jucarii, hinti... totul imprejmuit de un gard inalt de beton. O doamna pe care o gasim la birou, ne arata poze pe hol: copii nou-nascuti... "sanyu babies" are in jur de 25-30 de copii, de la cei de cateva saptamani, pana la cativa anisori...

Hai sa intram inauntru sa vedem cum e. O curatenie ca in farmacie. Niste camere primitoare, racoroase cu patuturi. Intr-o camera mai mare, niste doamne -pe post de mamici- hraneau cu biberonul sugarii (am vazut si "mamici" adolescente albe, probabil faceau voluntariat). La doua masute, niste ghemotoace cu ochii de carbune mancau cu manuta lor. Clipeau atat de rar ca-mi pareau impietriti cu ochii pe noi... Atat de mici si de cuminti...

Pentru o fractiune de secunda, mi-am vazut si puiul ca fiind unul dintre ei, sezand la masa cu degetele in farfurie. Asa ca, dintr-o data, au devenit copiii mei. I-as fi strans pe toti la piept, le-as fi mangaiat crestetul, i-as fi hranit cu mana mea... Numai sa ma fi tinut balamalele.

Incepusera sa-mi arda ochii, mi-am strans tare puiul la piept si-am iesit afara plangand ca o descreierata... In urma mea, am simtit cum ma mustra in gand barbatu-meu: "nu tu ai vrut sa vii aici? Acum stai si te uita, de ce fugi?"

-De ce plange doamna, Sir?
-Nu stiu... se balbaie barbatu-meu
-Copiii de aici o duc tare bine, vedeti si dumneavoastra: lor nu le lispeste absolut nimic... Avem aici un colt de rai pentru ei... Doamna nu are de ce sa-si faca griji... Eh, de-ar creste totii copiii din lume ca cei de-aici... Nici ai mei acasa, nu au asa ceva...


"E drept doamna, nu au lux, dar au..."
...ah, are vre-un rost?

Poate intr-adevar copiii o duc bine... poate nici o "mamica" nu-si face treaba ca pe-un job de 8 ore, ci se ingrijeste de ei cu trup si suflet. Poate...
http://www.sanyubabies.com/Casestudies.html

PS
Daca aveti vre-un orfelinat langa voi, si daca aveti un gram de caldura de daruit, jertfiti-va 10 minute din viata si mergeti pana acolo... Poate maine, copiii nostri sunt cei care sed la masute... si tare s-ar bucura sa vada macar un zambet...

About me and others

I sleep in a bed. Others sleep in the slams, on the floor, in the bush...

I brush my teeth. Others don't have them any longer.

I eat and throw the rests in the trash. Others dream about food and fall asleep hungry.

Can you imagine, I flash the toilette with clear water. While others drink brown water from the swamps...

luni, 13 decembrie 2010

Ce zic altii

Oscar wilde: America is the only country that went from barbarism to decadence without civilization in between.

“There is an unbelievable sanitising of society going on that seems to have universal approval. What scares me is that everyone is for eradicating something, whether it’s smoking or prostitution or something else, but they have nothing to offer in return. People will end up suffocating because they’ve been forced to give up everything.” Michel Houellebecq

Sursa: http://eugenhriscu.ro/

duminică, 5 decembrie 2010

Sa nu legi gura boului care treiera. Da' sa i-o legi aluia, de-i zice "3rd class citizen"

Lami e azilant. In Germania. Daca esti azilant, nu ai nici un drept de munca. Primesti un loc de cazare, niste bonuri cu care iti poti cumpara de-ale traiului si un numar de dosar... care n-o sa fie solutionat niciodata -cel putin atata vreme cat n-ai un avocat. Si cum n-ai bani, n-ai nici avocat...



Lami sta in dormitor si numara scamele de pe covor...

Intr-o buna zi, a ajuns la concluzia ca ramanand astfel, are sa innebuneasca.  La fel cum a innebunit colegul de la etaj."...Si ce s-or face ai mei, acasa?" Un coleg ii spune ca exista posibilitatea sa lucreze la McDonald. Pentru maxim 400 de euro pe luna curata noaptea fritteuse, dusumele, mese, frigidere, goleste containere de gunoi... "E bine orice, decat sa stau aici sa..." ii e si teama sa duca gandul mai departe. Nu orice azilant are astfel de "noroc": firma la care urmeaza sa lucreze, trebuie sa demonstreze  oficiului X ca NU A GASIT (alti) OAMENI (adica ne-azilanti)  DISPUSI SA FACA ACEASTA MUNCA...

(In Germania, munca "cu hartii" e platita cu minim 7 euro pe ora. Daca lucrezi noaptea, sau in weekend, se adauga sporuri...)

Lami lucreaza noapte de noapte, uneori 2-3, alteori 5-6 ore... (deci in medie primeste 3€ si ceva pe ora...) Pentru maxim 400 de euro pe luna curata noaptea fritteuse, dusumele, mese, frigidere, goleste rafturile de mancarea ramasa, pe care TREBUIE SA O ARUNCE LA GUNOI si de care nu are voie sa se atinga...

La orice intrebare ii pui (ce mai faci? cum iti merge?), raspunsul lui e maxim tri-silabic... Sta cu ochii in pamant si framanta in mainile noduroase o caciula scamosata. As vrea sa-l iau in brate "sti, eu sunt femeia aia de zice ce-i fericita... totul o sa fie bine, nu-ti fa ganduri". Dar raman asa, cu nodul asta idiot in gat si cu ciorile de pe biserica tremurand a neputinta...

sursa poza: aici