nu stiu

Esti un nimeni, la mila unui (si mai mare) nimeni. Esti harnic, esti saritor, esti flexibil, ai diplome (ce rahat!), n-ai diplome dar esti priceput (ce rahat!) vorbesti x limbi straine?

"we are sorry to inform that, unfortunately, we could not take you for the position you have applied for. Please, do not take this refusal personally. We wish you all the best in the future"


Intre efort (inuman) si asteptari (modeste) se-asterne mult prea des linistea... si nu-ti mai vine nici macar sa plangi/lovesti/omori. Undeva, la capatul lumii, se afla o luminita, nu-i asa?


Unde dracu-s chibriturile, ca ui acum imi aprind o luminita, io singur, mie. Numai mie! (Sau mai bine sa-mi aprind o lumanare? Asa arata sfarsitul?)

äääähhhmmm

The opposite of "success" is not "failure", but "mediocrity".

Nu stiu cand o sa mai scriu. Uneori am senzata ca n-o sa mai scriu niciodata atat de des ca pana de curand... (Ma doare de-a dreptul, dar nu prea am de-ales. Cand ajungi la granita verbului "a fi om", "a exista ca individ care macar din cand in cand se spala/doarme" :) musai trebuie sa aleg somnul/spalatul in defavoarea scrisului.)
Sper macar ca am sa scriu macar o iota mai bine, daca tot scriu mai putin si mai rar...

Mi-e bine. Mi-e foarte bine. Am ocazia sa concep/creez/particip/influentez in fiecare zi enorm de multi oameni/decizii/procese. Mi-am dorit dintotdeauna "sa contribui", "sa creez", de-aia uram, copil fiind, "sa ascult" (ast ainsemna pentru mama sa urmez -mie la mie- ceea ce mi se ordona/recomanda/spunea). Mama poate confirma; am fost tare "indaratnica"...

Sa nu fiu inteleasa gresit. Imi place enorm de mult sa ascult (aud+analizez) ceea ce mi se spune. Si nu-mi place DELOC sa fac exact invers din ceea ce mi se ordona/recomanda/spune. Dar apreciez enorm cand am dreptul/ voie/sunt incurajata sa gandesc singura. Sa creez...

"Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie" Si de-atunci, de cand am primt suflarea de viata, suntem cu totii niste (Dumne)zei. Niste creatori.

"Lasati copiii sa vina la mine"
Incurajati copiii sa creeze, nu va-ngroziti de "neascultarea" lor...

Unlock

I, you, we, they have a huge potential. That can hardly wait to be unlocked. And set free...

Dj Marcel Duvion feat. Mariella - Ritmo de Corazòn (Official Video)

Puncte puncte

N-am mai scris de multa vreme. Imi pare nespus de rau, dar  dupa 8-9 ore de munca (in care creativitatea are prioritate), plus doua-patru de condus (conduc abea de 2 luni), ajung acasa stoarsa de tot. Copiii imi sar in brate, mami, hai sa mergem la plimbare... Si ne intoarcem seara rupti, franti, terminati (mai mult eu decat ei :). O ora ii spal, imbrac, hranesc, amenint sa adoarma odata. Si adorm (mult prea mult) inaintea lor... In weekend spal, calc, cos, organizez, telefonez. N-ajung la dentist, nici la biserica (noroc cu ceva inregistari cu corul patriarhiei, pe care le scult zilnic, conducand). La frizer ce sa mai zic... (am o "coama" ca un leu zburlit)

S-au intamplat enorm de multe lucruri in ultima vreme, toate foarte bune. Numai atat ca nu-mi vad puii decat seara -cand oricum nu mai judec :)- si in weekend.

N-am mai apucat sa vorbesc cu nimeni, sa scriu mailuri nici atat. Sa ma iertati. "Nu stiu" cine a sarbatorit ziua de nastere/onomastica/luarea examenelor/licentei/sustinut cu brio teza de doctorat sau master intre timp, stiu numai ca n-am uitat de nimeni si i-am imbratisat pe toti in gand... Si-mi aduc aminte in fiecare zi de toti cei care mi-au modelat viata, de toti pe care i-am criticat si carora "le-am ajuns urma". De toti care m-au dezamagit, de toti care ma iubesc, m-au iubit, sau incep abea acum sa ma iubeasca...

Am aflat o veste foarte trista. Ca fosta mea doamna profesoara de matematica din liceu, doamna Hanusz, nu mai este profesoara in Dumbraveni. Nu stiu de ce si cum, stiu numai ca a plecat, probabil in Targu-Mures. Doamna profesoara, v-am visat, dar nu mai stiu cand. Acum doua-trei luni, ori acum un an si ceva...Va adusesem praline sa va multumesc inca o data. Si mi-ati spus ca X si Y va invidiaza groaznic (pentru povestea cu pralinele de la mine...) Dar pareati atat de detasata, atat de constienta de superioritatea dumneavoastra, si vi se parea totul o bagatela... N-am apucat atunci sa va scriu... sa  ma iertati... Acum nici macar nu stiu unde sunteti. Dar va regasesc cu placere intr-un mediu ciudat numit inima...

Altii o spun mai bine decat mine

http://anemari.revistatango.ro/2012/06/nu-am/

What life is all about

Citeam ieri pe blogul Mirunei...

http://siblondelegandesc.ro/

... "life is not about finding yourself, but about creating yourself"

I wish you a happy self-creating!