sâmbătă, 9 mai 2015

De ziua mamei

Pe masute, ca in casa piticilor, cescute si farfurii asteapta cuminti. Servetele rosii, inimioare, miros de cafea proaspata, prajitura.

Simion, haideti mai in fata, Samantha, Celine, un pas mai in spate. Educatoarea, un copil si ea. Camasa ii tremura, pasul ii tremura, vocea ii tremura. Dragi mamici, ne-am pregatit cu cate ceva... speram sa va simtiti bine. Inainte de toate, o poezie si un dans.

Nu pune botul repede, ca oricum plangi si cand vezi poze cu necunoscuti. E numai o treaba de 10 minute, copiii o sa repete mecanic ceva ce-o fi invatat cu domnita. Ceva din care ei oricum nu inteleg nimic...

Nu mai stiu despre ce era poezia, nici  dansul. Stiu numai ca mi s-au inmuiat si genunchii si gleznele... Copiii imi aduc fiecare cate o floare frumos impachetata. La multi ani, mami, azi e ziua ta!

Va rog serviti-va cu prajitura, ma bucur ca va place, stiti, am facut-o azi-dimineata la 5 si tare mi-a fost frica ca n-o sa iasa. Am vrut s-o fac ieri, dar mai am inca un job...
..................................................................................................................................................................

Bune sau mai putin bune, domnitele se ocupa de odraslele mele in fiecare zi.  Cand copiii plang, ele ii iau in brate. Ele ii sterg la fund. Ele le sterg lacrimile. Ele le "sufla" mucii.

Domnita noastra are o inima fantastica. Dar un salariu probabil pe sfert decat al meu. Plus riscul de a fi "simpla educatoare, nimic altceva, in orice caz nu top-manager" cu toate ca are creier numai bun de a fi cancelar... Domnita care o ajuta e si ea numai un zambet.

...................................................................................................................................................................
In creier mi se invart fraze frumoase de "multumesc", dar nodul din gat nu ma lasa sa spun nimic. Domnita primeste un plic cu o felicitare colorata de noi. Inauntru un text frumos si un multumesc. Domnita roseste si tremura si mai tare de emotie. Multumesc...

Mi se face rusine pana in maduva oaselor. Multumescul nostru n-o sa-i plateasca facturi, nici n-o sa-i cumpere maine paine...

Eu inca nu stiu cine invarte pamantul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu