Ati auzit si voi? HIV creat in laborator

Ca gripa aviara a fost creata in laborator am inteles. Mi-era teama ca si HIV-ul a avut aceeasi soarta, dar ma lupt cu mine sa nu devin paranoia si sa las conspiratiile pe mana specialistilor...

Dar... Deocamdata sunt numai fragmente de interviu, postate pe tot soiul de bloguri si site-uri ciudate. Mesajul omului de stiinta Robert Gallo "I created AIDS to deliberately depopulate the humanity" (am creat HIV ca sa reducem cu buna stiinta populatia globului) nu apare pe nici un site "credibil" (dar ce mai e credibil in ziua de azi?) ceea ce... hm... imi da foarte mult de gandit. Cica virusul ar fi fost raspandit initial controlat in 1978 cu vaccinul de hepatita B...

Oricum, cred ca se merita sa stam cu urechile ciulite, in caz ca apar vesti noi.

(N-am inteles niciodata care e povestea oficiala cu APARITIA virusului HIV la om, am citit printre randuri pe Wikipedia ca primii indivizi infectati ar fi fost muscati de maimute sau asa ceva. Dar cum de-au devenit maimutele infectate cica n-ar sti nimeni...  "not clear"  hmmm)

Am sa inchei cu o gluma, cu toate ca nu-mi arde a rade... vorba site-ului Times New Roman, "Doamne, ocoleste-i pe Romani!" :)

Astazi despre noroc

Se zice ca diferenta dintre tipul winner "invingator" si tipul  loser "invins"/ "fraier" sta in atitudinea lor in fata esecului. Un winner e tot winner, chiar si daca pierde. Sau mai ales daca pierde...

Nu-mi plac competitiile. (Cum ar fi ca un peste si o pasare sa se ia la intrecere la inot? Sau la zbor?) Nu vorbesc de loser si winner in competitie, ci in tipul de atitudine, in pozitia noastra in fata evenimentelor zilnice, ba chiar a celor fundamentale.

Da' uite, m-am luat cu vorba, nu numai despre asta voiam sa povestesc, ci despre fericire. 

Cunosc o multime de oameni neferciti. Ba jobul e prea acru, ba numai lor le moare capra, ba numai socrii lor sunt morocanosi, ba numai chiria lor e prea mare. Unii din ei, intr-un tarziu, se hotarasc sa schimbe ceva: ba jobul, ba sotul, ba tara in care locuiesc. O buna prietena s-a mutat de 4 ori in ultimii 3 ani, de fiecare data cu copilul dupa ea, de fiecare data cu convingerea ca fostul oras a fost un esec si de fiecare data cu speranta de mai bine in valize. O alta schimba jobul la doi ani, o alta partenerul tot la 6 luni. In cautare de mai bine, mai mult, mai frumos, mai valoros. Cele mai norocoase se trezesc si se potolesc intr-un tarziu, alealalte bajbaie ani de zile, triumfand cu un nemilos burn-out sau o interminabila depresie.

Cand eram in liceu, mama citea o carte a parintelui Arsenie "binecuvantarea durerii" sau asa ceva. Mama citea si plangea (plangea ea oricum, si fara cartea respectiva). N-am pus mana pe carte, cu toate ca mi-o recomanda ea din tot sufletul, asa, pentru ca eram in plina faza NU la tot ce spunea ea. In plus ma gandeam eu asa in sinea mea (vorba Sofiei Vicoveanca: Doamne, imbatraneste-ma, da' nu-mi lua mintile!), Doamne, fa-ma orice numai masochista nu! 

Nu vreau sa va propovaduiesc masochism. Am vrut numai sa spun ca diferenta dintre un norocos/ fericit si un nenorocit/ nefericit sta in atitudinea lor in fata norocului:

-  Milioane de femei au langa ele cei mai frumosi si mai iubitori si mai harnici soti din lume, da' ele viseaza la Juan-Carlos din telenovela ca ala stie sa faca complimente, sau are parul uns cu mai mult gel decat permite legea. Adicatelea au norocul in mana, da' nu-l vad.

- Milioane de barbati au niste sotii splendide, iubitoare, da', ori colega de la serviciu are decolteul mai cu push-up, ori Salma Hayeck (sper ca i-am scris bine numele) e mai focoasa. (Frumoasa femeie, vedea-o-as in realitate s-o vad!). Si asa mai departe.

Dupa ce am bajbait mai bine de doua decenii, m-am lecuit intr-un final si eu in a clasifica pataniile de zi cu zi in "bune" si "rele". Acum se numesc toate "asa-trebuia sa-se-intample". (Am putea invata sa mergem pe bicicleta fara sa cadem? Am putea pretui felia de paine daca nu stim ce e aia foame adevarata? Ar putea bobul de grau sa incolteasca fara sa "putrezeasca" la inceput? Fiecare asa-zisa piedere, fiecare asa-zis esec, fiecare asa-zisa cadere este de fapt un pas inainte... daca-l vedem ca atare) 

Care lecuire v-o doresc si dumneavoastra din tot sufletul. 

A dumneavoastra,

Elena

Facebook, facebook on the wall, who is the most stupid in the world?

http://liliana.revistatango.ro/2014/05/29/facebook-ul-nostru-de-toate-zilele/

Interviu cu Octavian Paler

http://www.revistatango.ro/celebritati/interviuri/octavian-paler-o-parte-din-sufletul-meu-are-ceva-feminin-131.html

Interviu cu Dan Puric

http://www.revistatango.ro/celebritati/interviuri/dan-puric-niciodata-nu-am-pus-arta-mai-presus-de-dragostea-mea-132.html

Cat de tare prostim pe zi ce trece...

Bine v-am regasit, sunt din nou acasa, visand la cai verzi pe pereti si berze albe :)

 cu bebelusi in cioc...

Asa, amu sa trecem la lucruri serioase, despre care sper sa apuc sa scriu frumos si regulat...

Potrivit unui studiu din 1980 (Buechele, Hindelang: Die Sprache und wir), pe vremea aia, in casele Germaniei de vest exitau in medie 186 de carti, dintre care cam 20 carti pentru copii, cam 80 de romane/ beletristica si restu' carti cu tematica gen "carte de bucate",  "gradinarit", "pune tapete singur", "fiecare bebelus invata sa doarma", "alimentatia gravidei" etc..

N-ma incercat sa caut pe net o statistica actuala (nu cred ca e mare diferenta intre Europa de vest si cea de est...) pentru ca mi-e frica. Inafara de texte date cu "share" pe facebook, cred ca majoritatea dintre noi NU CITESTE NIMIC. Eu numai asa imi pot explica nivelul de tampenie la care am ajuns. Exemple clasice:

- n-am ce manca da' mi-am luat masina in leasing

- sunt supraponderala, in loc sa pap salata si sa ma misc, ma duc regulat la coafor si-mi lungesc frumusel unghiile

- traiesc de azi pe maine, dar am cel mai modern telefon/ tableta/ plasma/ laptop si oricat de lipit as fi, inca visez la electronice noi, zilnic :)

Va pup cu drag si dor