Dj Marcel Duvion feat. Mariella - Ritmo de Corazòn (Official Video)

Puncte puncte

N-am mai scris de multa vreme. Imi pare nespus de rau, dar  dupa 8-9 ore de munca (in care creativitatea are prioritate), plus doua-patru de condus (conduc abea de 2 luni), ajung acasa stoarsa de tot. Copiii imi sar in brate, mami, hai sa mergem la plimbare... Si ne intoarcem seara rupti, franti, terminati (mai mult eu decat ei :). O ora ii spal, imbrac, hranesc, amenint sa adoarma odata. Si adorm (mult prea mult) inaintea lor... In weekend spal, calc, cos, organizez, telefonez. N-ajung la dentist, nici la biserica (noroc cu ceva inregistari cu corul patriarhiei, pe care le scult zilnic, conducand). La frizer ce sa mai zic... (am o "coama" ca un leu zburlit)

S-au intamplat enorm de multe lucruri in ultima vreme, toate foarte bune. Numai atat ca nu-mi vad puii decat seara -cand oricum nu mai judec :)- si in weekend.

N-am mai apucat sa vorbesc cu nimeni, sa scriu mailuri nici atat. Sa ma iertati. "Nu stiu" cine a sarbatorit ziua de nastere/onomastica/luarea examenelor/licentei/sustinut cu brio teza de doctorat sau master intre timp, stiu numai ca n-am uitat de nimeni si i-am imbratisat pe toti in gand... Si-mi aduc aminte in fiecare zi de toti cei care mi-au modelat viata, de toti pe care i-am criticat si carora "le-am ajuns urma". De toti care m-au dezamagit, de toti care ma iubesc, m-au iubit, sau incep abea acum sa ma iubeasca...

Am aflat o veste foarte trista. Ca fosta mea doamna profesoara de matematica din liceu, doamna Hanusz, nu mai este profesoara in Dumbraveni. Nu stiu de ce si cum, stiu numai ca a plecat, probabil in Targu-Mures. Doamna profesoara, v-am visat, dar nu mai stiu cand. Acum doua-trei luni, ori acum un an si ceva...Va adusesem praline sa va multumesc inca o data. Si mi-ati spus ca X si Y va invidiaza groaznic (pentru povestea cu pralinele de la mine...) Dar pareati atat de detasata, atat de constienta de superioritatea dumneavoastra, si vi se parea totul o bagatela... N-am apucat atunci sa va scriu... sa  ma iertati... Acum nici macar nu stiu unde sunteti. Dar va regasesc cu placere intr-un mediu ciudat numit inima...

Altii o spun mai bine decat mine

http://anemari.revistatango.ro/2012/06/nu-am/

What life is all about

Citeam ieri pe blogul Mirunei...

http://siblondelegandesc.ro/

... "life is not about finding yourself, but about creating yourself"

I wish you a happy self-creating!

Cine...

Membarana.
Subtire, atenta, permeabila.
In stanga bate vantul, in dreapta scade presiunea...
Ma deformez -cand putin, cand mult-
ca sa mentin, sa multumesc, sa permit.

Carti aruncate

Am vazut pe strada carti aruncate. De fapt erau intr-un carton deschis... pe marginea trotuarului. De-acolo, tacute si ingalbenite, asteptau sa fie luate in mana, duse la un nou "acasa". Nu costau nimic... Pentru cel care, odata, demult, au fost izvor de liniste, de cunoastere, de adevar, nu mai insemnau nimic...

Le-as fi luat pe toate. Sa le duc acasa si sa le pun pe raft, langa alte zeci si sute... Sa nu le mai bata vantul, sa mai rau, sa nu ajunga in tona de gunoi... Aveam un copil de mana (infometat) si altul in carucior (plangand), asa ca am frunzarit rapid vreo 20 de volume. Din care am ales mai bine de jumatate...

Unele par mediocre, la o analiza mai atenta... asa ca pe ele le-am dus la anticariat. Restul... inca nu le-am citit pe toate. Stau cuminti in raft...

Bebe, daca mami moare, arunca totul, dar cartile lasa-le sa mai traiasca in raft... Ele au facut-o pe mami sa fie cine... a fost odata...

Azi

Azi am condus prima data singura (dupa ce de vreo sapt. conduc zilnic cu Moses ca sa ma obisnuiesc)... Un fenomen, o revelatie, o noua dimensiune a libertatii. Inca nu sunt profesionista, dar deja imi face placere. Singurul lucru care ma doare e ca nu ma incumet la viteze prea mari, iar prin asta incurc uneori co-utilizatorii drumurilor :) Trebe musai sa-mi iau un semn de incepator si sa-l lipesc in spate...

Ziceam ca nu ma incumet usor la viteze mari (nu merg pe autostrada, numai pe drumuri intre satute... ok, banuiesc ca in 2 sapt circul la viteza adecvata). Nu numai la condus, dar mai ales in viata de zi cu zi, caut si muncesc pentru stabilitate, nu pentru adrenalina... Cred ca asta mi-a fost drumul in viata dintotdeauna: daca mi se inchide orizontul mult prea repede,  e semn s-o iau mai incet.

Ma intreb insa, cum de electronii, cu miscarea lor ne-imaginat-de-rapida reusesc sa vibreze/roteasca/etc. la infinit fara creeze haos, ba mai mult, sa mentina lumea in care ne invartim in aceasta forma/armonie...  Sau poate ei n-au orizont?

Electrons occupy a space around the atom at very precise distances from their nucleuses. They move around in this space so fast that it looks like a shell or a shape. the more electrons around a nucleus, the more complex this shape if you will.(http://wiki.answers.com/Q/Why_electrons_revolving_in_their_orbits_don%27t_fall_in_nucleus)