Musai sa va mai spun azi inca o poveste adevarata.
A fost o data ca
niciodata o mama. Mai ca toate mamele, nesigura, vorbareata, dezorientata,
(uneori chiar) pieptanata eleganta (in vis). Bajbaia in intunecimeadintre
“numai-caruciorul-asta e sanatos-pentru-spatele-copilului”, “in dieta copiilor,
dulciurile nu au ce cauta” etc. si comentariile celor din jur “Doamne,
iti omori copiii cu atata strictete”,
“trage-l de ureche daca nu te asculta”, “parca tie nu ti-au placut prajiturile cand erai
mica…”
O mama ca
toate mamele, cu mii de semne de intrebare si preaputine raspunsuri, cu temeri, cu
frici, cu groaza ca ceea ce face ori nu e bine, ori nu e destul, ori e prea mult…
Incerca ea “s-o lase moale”; uneori chiar reusea… (Semana mama asta al dracului de
tare cu mine…)
Cu toate ca
baietelul nu era bolnavicios, manca orice, se juca peste tot (uneori chiar pe la
prize), cu toata incercarea ei de a da copilului mancare
cat-se-poate-de-sanatoasa, la un moment dat lucrurile au luat-o razna. Rau de
tot. Povestea incepuse cu niste bubite inocente la incheieturile mainii drepte, care
produceau atata mancarime ca bietul copil se
scarpina ore in sir…
Ca mai defiecare
data, pediatrul, medicul de familie si dermatologul te iau in ras (e primul copil, de-aia esti asa panicata din orice...) “n-are nimic, si pe
mine ma mananca pielea din cand in cand. Va dau o crema pe care o folosesc si eu” Toate cremele sunt apa
de ploaie. Din bubite se fac rani deschise, infectate.
Dupa manastanga urmeazamana dreapta.Copilul se scarpina, ziua-noaptea, mai ales
cand il certi/ e iritat/ plictisit.
Am incercat zeci
de tincturi, crème, unsori, propolis, lapte de capra, lapte de mama. Am
schimbat regimul: cand complet vegetarian, cand vegan, cand fara dulciuri. Nimic. Plaga apare
in plus la lobul urechilor si se extinde peambii obraji. Din pacate sau din fericire
nu am nici o poza din vremea respectiva, darcopilul arata cam ca in poza asta… (sursa poza: http://www.homeopathy.at/)
Ajungem din nou
la dermatolog. Medicul specializat in (neuro-) dermatite. Ne da o
crema. Pe instructiuni scria „a nu se administra mai mult de 10 zile, mai ales NU
copiilor sub 5 ani“. Am citit lista ingredientelor active (cuvantul cortison va spune ceva?! Eu vomit
numai cand il aud) si efectele secundare. Multe si late. Pe jumate convinsa, incerci sa
nu innebunesti mai tare decat esti nebuna deja. Si-l ungi cu crema. Ranile dispar in
mai putin de 24 de ore. Te iau toti draciisi n-ai cu cine vorbi: cum dracu‘ sa-i treaca
in 24 de ore? Ceva nu-i in regula. Lasi crema 2 zile de-oparte, ranile revin. Ce
dracu' sa fac?
Medicului pediatru
ii explici ca una, ca alta (“stiti, copilul face diaree neintrerupt…”, “in scaun
se vad bucati intregi de fructe nedigerate”). Se uita omul la tine de parca ai fi o
cretina ce nu stie sa-I faca bietului copil o mancare de regim?! Il indupleci sa-I faca
test de scaun si de sange. Rezultatele vin: totul in regula…
Langa copilul
care, mai nou 20 din 24 de ore se scarpina continuu, ai vre asa dormi, dar nu
te mai prinde somnul. Iar dacate-a
prins, te trezesti transpirata, iar perna de langatine e plina de sange; ranile au
aparut intre timp si pe fata, iar copilul se scarpina maimult si mai mult, pana da
sangele.
Ai vrea satedai
cu capul de perete, sa-ti tai o mana, daca asta arajuta puiului. Nu
te sperie ranile, cat faptul ca se extind, ca nu le poticontrola, ca nimeni nu
stie cat o sa dureze circul asta, “oare se va vindeca vreodata?”. Si lista cu
efectele secundare ale cremei-minune... (Chiar daca l-ai unge cu cortizon,
asta rezolva problema numai pe moment. Cu anii, corpul se obisnuieste,
iar tu ai sa fii nevoita sa-I dai otrava din ce in ce mai concentrata. Si ce-o sa tefaci cand…?!)
Colac peste pupaza,
amintirile alea… cum te-ai intors la serviciu pe cand el abea avea cateva luni, cum
plangeati, tu in tramvai si el la gradinita. Cum a cazut de-atatea ori in
starea aia nebuna asemenea mortii, de fiecare data pret de cateva minute surori cu
vesnicia, dar niciun specialist n-a gasit nimic in neregula… Cum te-aimutat intr-o ruina
in care intr-un colt e frig si in altul e praf si se repara totul (cu
ritmul melcului ca bani de altceva nu ai, iar credite te-ai incapatanat sa iei) iar copilul
n-are nici pace nici loc sa se joace (asa cum ai visat candte-ai mutat din cutia de
chibrituri in care locuiai inainte): afara ploua zi si noapte, gradina din fata casii
nu mai poate fi folosita ca loc de joaca. La plimbare nu poti iesi pe ploaie;
copilul celalalt abea are 7 luni. O sa-l imbolnavesti (sau nu?!). Si ce-o
sa te faci cu atatea haine ude? Unde dracu' sa le usuci, can dsi cu alea care MUSAI
trebe spalate nu le poti usca la timp…Cand
in sfarsit iesi la plimbare, n-ai timp sa vezi nimic in jur. Abea apuca un
copil sa maraie ca incepi sa tipi ca o disperata, sa taca dracului din gura… Nu
vezi nici c-a venit toamna, nici cum danseaza frunzele. Vezi numai mere cazute din
pom, pe care n-apuci sa le faci marmelada, asa cum ti-ai planuit candte-ai mutat (n-apuci nici sa
le-aduni macar pe cele stricate si sa le-arunci la gunoi, ca arata ca dracu' gradina)
…Exista perioade
in viata -macar in weekendcand- cand te trezesti dimineata, –daca vrei, daca nu, nu. Cand daca n-ai chef (sau n-ai putere) nu faci mancare nici curatenie saptamani la
rand. Dupa care, esti din nou cea de dinainte (ai bateriile incarcate cum s-ar zice), viata isi reia ritmul normal
pentru cateva luni/ cativa ani…
…Acum insa…trebuia sa functionez: alaptezi
de 3-4 ori pe noapte, te trezesti (la 4) mai obosita decat te-ai pus in pat. Faci focul culemne in 2 sobe si te pui inapoi
in pat. Dupa ce se mai linistesc gandurile, intr-untarziu, te ia din nou somnul. E 6:30,
ceasul suna din nou. Trezeste-te si pregateste puiul cel mare de gradinita. Daca ai
noroc, in casa e caldut. Daca focul nu s-a pornit
(bine), lemnele sunt inca nearse, iar in casa ai 15 grade la nivelul ochilor si 5
pe podea. Un vis, ce mai! Nu de alta, da’ puiul cel mic vrea sa umble musai in 4
labe prin casa, de cum se trezeste…
Disperata, caut pe
net si gasesc ca unii pacienti cu boala similara au gasit alinare/ vindecare pe la
medici ciudati cu medicina naturista. Caut medic in zona,
incepe analizele/ terapia, primesc un brat de suplimente nutritive menite sa restabileasca echilibrul in intestinul gros, grav afectat. La preturi care
te ustura. Mi-e frica de medic (nu e medic, e o fosta doamna educatoare, care a facut un curs de vreo 3 ani ca sa aiba voie sa practice meseria asta),
mi-e frica de terapie (daca-l imbolnaveste si mai tare?), mi-e frica sa dau
inapoi. Imbunatatiri minore, dar nu
de azi pe maine, ci abea dupa cateva luni... Intr-un tarziu, tipa respectiva s-a
hotaratsa ne faca si analize de sange. 4 lucruri au iesit la iveala, cum ca nu
le-ar tolera in alimentatie: lapte, faina de grau, alune de pamant si telina. Din prima
zi de regim, imbunatatiri majore. Intr-o saptamana ranile au disparut de tot…Reapar
din cand in cand, pana in ziua de astazi in cazul in care, pret de o
infulecatura, din greseala sau voit, NU TINE REGIM.
PS
“Cel mai mult”
te ajuta in momente critice comentariile celor din jur… “copilul e stresat”… Si
denumire abolii NEURODERMITA (cand "neuro" te duce cu gandul exact acolo unde nu-I
necesar…)
