Azi

Azi am condus prima data singura (dupa ce de vreo sapt. conduc zilnic cu Moses ca sa ma obisnuiesc)... Un fenomen, o revelatie, o noua dimensiune a libertatii. Inca nu sunt profesionista, dar deja imi face placere. Singurul lucru care ma doare e ca nu ma incumet la viteze prea mari, iar prin asta incurc uneori co-utilizatorii drumurilor :) Trebe musai sa-mi iau un semn de incepator si sa-l lipesc in spate...

Ziceam ca nu ma incumet usor la viteze mari (nu merg pe autostrada, numai pe drumuri intre satute... ok, banuiesc ca in 2 sapt circul la viteza adecvata). Nu numai la condus, dar mai ales in viata de zi cu zi, caut si muncesc pentru stabilitate, nu pentru adrenalina... Cred ca asta mi-a fost drumul in viata dintotdeauna: daca mi se inchide orizontul mult prea repede,  e semn s-o iau mai incet.

Ma intreb insa, cum de electronii, cu miscarea lor ne-imaginat-de-rapida reusesc sa vibreze/roteasca/etc. la infinit fara creeze haos, ba mai mult, sa mentina lumea in care ne invartim in aceasta forma/armonie...  Sau poate ei n-au orizont?

Electrons occupy a space around the atom at very precise distances from their nucleuses. They move around in this space so fast that it looks like a shell or a shape. the more electrons around a nucleus, the more complex this shape if you will.(http://wiki.answers.com/Q/Why_electrons_revolving_in_their_orbits_don%27t_fall_in_nucleus)