Am vazut pe strada carti aruncate. De fapt erau intr-un carton deschis... pe marginea trotuarului. De-acolo, tacute si ingalbenite, asteptau sa fie luate in mana, duse la un nou "acasa". Nu costau nimic... Pentru cel care, odata, demult, au fost izvor de liniste, de cunoastere, de adevar, nu mai insemnau nimic...
Le-as fi luat pe toate. Sa le duc acasa si sa le pun pe raft, langa alte zeci si sute... Sa nu le mai bata vantul, sa mai rau, sa nu ajunga in tona de gunoi... Aveam un copil de mana (infometat) si altul in carucior (plangand), asa ca am frunzarit rapid vreo 20 de volume. Din care am ales mai bine de jumatate...
Unele par mediocre, la o analiza mai atenta... asa ca pe ele le-am dus la anticariat. Restul... inca nu le-am citit pe toate. Stau cuminti in raft...
Bebe, daca mami moare, arunca totul, dar cartile lasa-le sa mai traiasca in raft... Ele au facut-o pe mami sa fie cine... a fost odata...
ultima parte..m-a dat gata....
RăspundețiȘtergereMultumesc. Am avut placerea sa citesc articole de-ale tale. Au gust de castravete si portocala. ("Fresh", cum ar veni hihihhihi). Frumos...
RăspundețiȘtergere