miercuri, 16 martie 2011

REnastere

Aterizasem in spital cu o saptamana inainte: am prins o gripa (porcina n-o fost, da' o fi fost cabalina, ca a dat asa un animal peste cap) asa de fain, ca nici sa respir nu mai eram in stare...  Si cum gripa nu prea trecuse, nu-mi dadusera drumul acasa.

Intr-o noapte pe la 4, incep tata niste dureri. Nu erau mari sa zici ca muream de la ele, da' erau regulate. Semn bun, zic. (Ca data trecuta am trecut de termen si nici urma de durere. Si-apai cu licorile lor de "produs" nasteri, am tras-o o zi si ceva...) Poate in tura asta scap mai repede.



Intr-o vreme, cand am bagat de seama ca se-ngrosase gluma, am dat o fuga pana la moasa de la parter. Sa vad ce-mi zice. Cand am ajuns jos, nici sa vorbesc nu mai eram in stare; ma chirceam pe jos de durere. Moasa zice, doamna, vorbeste, ca mai am trei gravide care nasc amu. Si-s singura. (Tulai ce fain, am zis in sinea mea.). Ii zic ca ce si cum, ma verifica, zice doamna, azi suntem in 16, sa tineti minte ca in 16 februarie ati nascut. Haoleu, maica, e de-adevaratelea. Chiar nasc!  Si pe cat de tare ma bucurasem ca in sfarsit se intrevede capatul stagiului "asteptare, asteptare", pe-atat de mult imi doream o pauza. Doamne, oare nu se poate sa mai amanam balciul asta, macar cateva ore?

Se vede bine ca nu s-a putut!
Se facuse opt. Transpiram, ma uitam la ceas, strangeam din dinti. Moasa mai baga cate o gluma, io nimic vere. Zice, vai doamna, da' tot timpu' ati fost asa glumeata si bine-dispusa, ce se intampla? I-as fi zis ce se intampla sau nu, cu ceva "urari de bine" adaugate. Da' era asa o femeie de treaba, ca nu te lasa inima sa... (Ma vedeam cu o teava in mana -aia de deasupra patului- spargand mobila din sala de nastere. Am zis, fata, ai ajuns la limita.)

Cand o vazut moasa ca nu si nu, zice doamna, sa chem anestezistul sa va puna PDA? (Cunosc TOATE efectele secundare are anesteziei peridurale -se include pe lista inclusiv semipareza. Nasterea trecuta a durat mai mult de o zi; in tura asta nu scap io mai ieftin de 10-15 ore. Ma uit la ceas, mai aveam de rezistat intre cinci si zece ore. Decat o mama moarta, mai bine o mama pe jumate paralizata...) Da, am zis (doamna, chemati-l si din mormant ca amu mor si gata. Asa am gandit, da' nu eram in stare sa scot sunete...)

Dupa anestezie, am reusit sa suflu vreo jumate de ora. Sun pe Moses cel mare, hai pe la 2 zic. Sa vii singur, fara Pompi si fara mama. Ma gandeam ca daca prinde finalul nasterii, ii ajunge. Nu tre sa stea acolo ore in sir langa mine.

Se schimba tura, vine alta moasa. E din Romania. Ii zic ca ceva nu-i in regula, ca simt durerile in spate, catre coloana. Ma verifica, zice doamna, dumneata amu nasti! Cand te doare, impinge. O sa impingi de cateva ori bune. Cand simti ca amu pleznesti si mori si-ti crapa creierii, mai impingi o data si-ai scapat. (Aoleu, fata matusii, imi venea sa-i zic, io pentru ce-am facut PDA-ul ala, de-am semnat ca-s constienta ca pot ramane paralizata? Da' mai nu era energie de spus, numai de impins). A sunat sa vina doctorita mea, a mai venit inca o doctorita. O practicanta mi-a zis sa ma tin de mana ei cand imping; cred ca am invinetit-o...

Intinsa pe masa de nastere, in jurul meu patru femei care-mi zice cum si unde si ce sa imping, ma incurajau (se vede capul, are par negru, asa, foarte bine, nu mai este mult), ma intorceau, imi dadeau apa sa beau, ma mangaiau pe obraz. Intr-un timp incepuse sa curga ceva. Curgeau, cred,  mai multe feluri... Moasa din Romania a luat un prosop muiat in apa calda si ma stregea intr-una, fara sa-i fie scarba, fara sa intoarca obrazul de greata. Ma stergea ca si cum as fi fost copilul ei... Mi-era ciuda. Mi-era jena. Ma simteam ca ultimul gunoi. Dar nu eram in stare sa mai controlez nimic. Trebuia sa imping, sa imping, sa imping. Si femeia asta, draga de ea, stregea mai departe.

Pe la noua si ceva, cred, ajunsesera durerile in creier; racneam ca o vita. O data, inca o data. Gata! Un sobolanel mic si unsuros, proaspat iesit la lumina, incepuse sa oracaie si sa tuseasca. E baietel, sa va traiasca! Am strans mana moasei langa obraz, si-am plans, si-am plans...

3 comentarii:

  1. Ah, ce bine ca s-a terminat! Mai vrei copii? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai am de nascut inca patru, ca sa fie cu totul sase purcelusi. Am si io plan "de infaptuit", nu numai Ceausescu. hihihiihih Nush ce-o sa ma fac daca-l lasa nervii pe barbatu-meu intre timp. ihihihhihih

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) Esti tare, fato! Mai zi, mai pune poze, nu sta degeaba :D

    RăspundețiȘtergere