O stiu de treizeci de ani.
Venea la noi rar, pentru ca inclinatiile ei religioase se bateau cap in cap cu traditia casei (cand ortodoxa cand greco-catolica -inca nici azi nu s-au hotarat prea bine ai mei cui apartin- dar nicidecum protestanta). Si de cate ori venea se lasa cu scantei: ba infailibilitatea Papei, ba imposibilitatea popilor de a "ierta cuiva pacatele", ba "inchinarea la idoli". Astea si inca vreo 2-3 teme erau polemica zilei. Era ciudat, o femeie atat de firava si draguta, sa se ia la discutii aprinse cu sora ei mai mare -maica-mea- sa ridice glasul... sa devina antipatica...
Nu prea indrazneam sa-i vorbesc, copil fiind, pentru ca o respectam deosebit de mult. Este singura din familie (includ aici si pe cei din partea mamei, si pe cei din partea tatalui meu) care a terminat medicina (pediatrie).
