marți, 9 noiembrie 2010

Vorba de duh

Fericirea nu e un cadou al zeilor; e rezultatul atitudinii interioare. E. Fromm
As face o completare: e vorba de "rezultatul atitudinii", nu rezultatul minciunii "mama ce fericit sunt!" (cand realitatea e cu totul alta...)

luni, 8 noiembrie 2010

Secretul fericirii

Se ia una bucata coleg.
Care in viata lui n-a scos pe gura (catre tine) mai mult de salutul bi-silabic. Caruia i se rupea de tine si tie de el. Care, de cand esti insarcinata, e foarte bine-intentionat, iti bate apropos-uri sa mai iei cate un concediu medical, sa te mai relaxezi, ca parca nu prea arati bine si stressul nu prea-i face bine "lu ala micu" (-Elena, esti bolnava? -Nu. -Totusi, insanatosire grabnica iti doresc...). Care, de cand a intrat in firma se sileste -trup si suflet- sa fie apreciat -ba ore suplimentare, ba informatii cautate voluntar, ba training-uri. Care de-abea asteapta sa pleci in concediu -daca se poate de tot- sa stea pe scaunul tau (desi scaunul tau NU E MAI MOALE decat al lui).
Deci se ia colegul asta, impreuna cu prietenii lui, la fel de "spalati" ca si el si se pun parerile si apropos-urile lui/lor la categoria "trash- ma doare-n cot" din creierul tau, dupa care se trage apa de doua ori.

Separat se inghite (incet-incet) junatate de litru suc de portocale diluat cu apa, cate o muscatura de paine integrala, se arunca din cand in cand cate o gluma catre (toti) colegii -inclusiv cei din trash- pe rand, daca nu merge altfel. Tot separat se fac planuri de reorganizarea casii, pentru cand apare "ala micu"... Se zambeste tuturor, inclusiv portarului si femeii de serviciu. Se trece pe la bancomat si se scot ceva lei pentru cadoul nepotelului. Se fac planuri "de atac" pentru nastere. Gandurile bune se trec pe curat, iar cele ucigase se mai lasa o zi la inmuiat, poate maine nu mai sunt asa taioase.

Pofta buna!

vineri, 5 noiembrie 2010

Fara titlu

Captivi, damnati, suntem ziditi in morti
Cum pruncul zidarit e-n carnea mamei
Ca sunetul in limbile aramei
Si ca padurea-n stalpii unei porti

Am inteles ca azi a murit Paunescu. Iubit, urat, controversat, superficial, tragator de sfori sau tras pe sfoara, ingamfat sau plin de emotie... Nu stiu cum a fost pentru voi. Mie mi-a placut.

Cugetare scurta

De doua saptamani, mami ma duce la kinda-aten (kindergarten). Si era asa fumos acolo - multi copii, sukelii (jucarii), ne jucam si pe-afara...- ca ma apucam de pans (plans) cand venea mama sa ma ia acasa. Iara lui mami, ii crescuse deja peptul de mandrie, cum ca eu, puiul ei, nu-s ca restu' puilor: plangacios, mamos, rasfatat.

De cateva zile, cand ajung eu si mami la la kinda-aten inca nu e nici un copil, numai cate o educatoare. Si eu pang (plang) si veau la mami in basi (in brate). Si mami imi ordona sa tac, asa ca imi inghit lacrimile. Ma jur ca nici sa ma ridic din pat dimineata nu-mi vine, nici sa mergem la brutarie sa luam cov-gei (covrigei). Nici masinute, nici sukelii nu viau. As manca -voluntar- tone de miere, desi nu ma mai doare gatul, as dormi 14 ore in loc de zece -desi pana de curand ii trezeam pe toti dimineata devreme ca nu mai aveam chef de somn- nu mai vreau nici sa clapaiesc pe tastaura -lucru pentru care ZILNIC luam bataie.

Viau acasa, cu mami, numai atata vreau. Asta nu poate fi un cap de lume, ca doar pana nu demult eram acasa... Da' ea disperata "gata, nu mai plange!" si pleaca. Poate daca ar sta doua minute pe ganduri, m-ar duce din nou acasa... Da' mami cand e disperata, nici sa cujete n-are timp...

joi, 4 noiembrie 2010

In cautarea respectului pierdut

Am auzit o data, am crezut ca n-aud bine. Am auzit a doua oara, am zis "mai glumeste omul"...
De la o vreme aud intr-una: "ce bine e la serviciu. Acasa nici cafeaua n-o poti bea in liniste", (NN de galagia copiilor). Asta dupa ce, ani de zile se chinuie sa faca un copil, tremura de emotii la nastere, la primul dintisor, la primele sunete scoase de bebe... Dar dupa ceva luni/anisori, ii auzi cu "poezia" de mai sus. Mai omule, in cafeaua aia iti sta fericirea? Tu la ce naiba te-ai asteptat cand ai vrut musai si neaparat un copil?

Altii sunt de parere ca acasa, oamenii nu mai sunt respectati/doriti/asteptati/(iubiti?!)/luati drept exemplu. Si cum la serviciu ai reusit sa-ti impui un "image", fie el cat de mic (servilul, inteligentul, flexibilul, harnicul, sau mai stiu eu de care image ti-ai creat) tot e mai mult decat (ACASA=)nimic.

Nu stiu, ori imi mai trebuie ani sa ma "coc" si sa gandesc si eu ca ei, ori... da' chiar ne ducem cu totii de rapa? Pai daca ti-e groaza sa mergi acasa, la ce dreq te mai duci? Stai la serviciu 24 din 24 si bei -in liniste- cafeaua priceperii masii pana iti iese pe urechi. Sa te vad, esti fericit, servilule, inteligentule, flexibilule, harnicule...

miercuri, 3 noiembrie 2010

True

A democracy made up of selfish people is more wicked and harmful than the worst dictatorship.

Banc

Un evreu: un bun comerciant, doi evrei: o afacere, trei evrei: un concern falimentat

Un neamt: un mecanic exceptional, doi nemti: o fabrica, trei nemti: un razboi mondial

Un roman: un poet, doi romani: un poet si-un filozof, trei romani: un poet sarac, un filozof sarac si-un politician prosper