Nu-mi plac competitiile. (Cum ar fi ca un peste si o pasare sa se ia la intrecere la inot? Sau la zbor?) Nu vorbesc de loser si winner in competitie, ci in tipul de atitudine, in pozitia noastra in fata evenimentelor zilnice, ba chiar a celor fundamentale.
Da' uite, m-am luat cu vorba, nu numai despre asta voiam sa povestesc, ci despre fericire.
Cunosc o multime de oameni neferciti. Ba jobul e prea acru, ba numai lor le moare capra, ba numai socrii lor sunt morocanosi, ba numai chiria lor e prea mare. Unii din ei, intr-un tarziu, se hotarasc sa schimbe ceva: ba jobul, ba sotul, ba tara in care locuiesc. O buna prietena s-a mutat de 4 ori in ultimii 3 ani, de fiecare data cu copilul dupa ea, de fiecare data cu convingerea ca fostul oras a fost un esec si de fiecare data cu speranta de mai bine in valize. O alta schimba jobul la doi ani, o alta partenerul tot la 6 luni. In cautare de mai bine, mai mult, mai frumos, mai valoros. Cele mai norocoase se trezesc si se potolesc intr-un tarziu, alealalte bajbaie ani de zile, triumfand cu un nemilos burn-out sau o interminabila depresie.
Cand eram in liceu, mama citea o carte a parintelui Arsenie "binecuvantarea durerii" sau asa ceva. Mama citea si plangea (plangea ea oricum, si fara cartea respectiva). N-am pus mana pe carte, cu toate ca mi-o recomanda ea din tot sufletul, asa, pentru ca eram in plina faza NU la tot ce spunea ea. In plus ma gandeam eu asa in sinea mea (vorba Sofiei Vicoveanca: Doamne, imbatraneste-ma, da' nu-mi lua mintile!), Doamne, fa-ma orice numai masochista nu!
Nu vreau sa va propovaduiesc masochism. Am vrut numai sa spun ca diferenta dintre un norocos/ fericit si un nenorocit/ nefericit sta in atitudinea lor in fata norocului:
- Milioane de femei au langa ele cei mai frumosi si mai iubitori si mai harnici soti din lume, da' ele viseaza la Juan-Carlos din telenovela ca ala stie sa faca complimente, sau are parul uns cu mai mult gel decat permite legea. Adicatelea au norocul in mana, da' nu-l vad.
- Milioane de barbati au niste sotii splendide, iubitoare, da', ori colega de la serviciu are decolteul mai cu push-up, ori Salma Hayeck (sper ca i-am scris bine numele) e mai focoasa. (Frumoasa femeie, vedea-o-as in realitate s-o vad!). Si asa mai departe.
Dupa ce am bajbait mai bine de doua decenii, m-am lecuit intr-un final si eu in a clasifica pataniile de zi cu zi in "bune" si "rele". Acum se numesc toate "asa-trebuia sa-se-intample". (Am putea invata sa mergem pe bicicleta fara sa cadem? Am putea pretui felia de paine daca nu stim ce e aia foame adevarata? Ar putea bobul de grau sa incolteasca fara sa "putrezeasca" la inceput? Fiecare asa-zisa piedere, fiecare asa-zis esec, fiecare asa-zisa cadere este de fapt un pas inainte... daca-l vedem ca atare)
Care lecuire v-o doresc si dumneavoastra din tot sufletul.
A dumneavoastra,
Elena
Frumos spus.
RăspundețiȘtergereMultumesc Marcela!
RăspundețiȘtergere