Citesc

„Mi s-a arătat” din nou s-ajung să citesc... iata una din parabole:

O fetiță de 9 ani, e lăsată de maică-sa singură in casă, de mai multe ori, câteva zile la rând, când ziua, când noaptea. Nesupravegheată fiind, fugea seara prin vecini- fără să facă însă vreo năzbâtie. Părea ca ar căuta ceva... ceva care sa umple golul imens din casa. Nu voia nicidecum sa stea acasă singură noaptea; singuratatea aia din întunecime era infricoșătoare. La întoarcerea mamei, încep vecinii să se plângă de faptul că fetița umbla noaptea nesupravegheată. Maică-sa, enervată, începe sa țipe: ”de câte ori să-ți repet: NU AI CE CĂUTA NOAPTEA PE STRĂZI, doar ți-am zis de-atâtea ori să nu carecumva să faci vreo prostie cand sunt eu plecată”. Fetița stă tăcută, nu îndrăznește nici măcar să plângă... Într-un târziu, cu ochii plecați in pământ, zice: cred că mă doare burta...
                                                    
                                              Melody Beattie, Die Sucht gebraucht zu werden