Tu mi-erai totul, dragoste,
Al sufletului har,
Un verde ostrov în mare, dragoste,
Fântână şi altar,
Încins cu poame dulci şi flori,
Flori ale mele doar.
Vis prea frumos spre-a fi putut
Să steie! - Ah, limpede minune!
Ai răsărit, şi te-am pierdut!
Un glas din viitor îmi spune:
"Treci, treci", dar peste Trecut
Sufletul meu ca pe-o genune
Pluteşte-amar, apatic, mut.
Poezi asta imi aduce aminte de... "frumoasa" varsta de 16 ani: tampita, naiva, indragostita, parasita. Jalea lumii, ce mai! Numai eu sufeream. Numai pe mine nu ma intelege nimeni! Inca imi plac versurile astea, dar pentru nimic in lume n-as vrea sa fiu din nou de 16 ani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu