Tu n-ai stiut niciodata
nici ca esti frumoasa, nici c-ai sa fi celebra. Te-ai nascut, ca orice om,
dintr-o (aproape) iubire sau dintr-o dorinta de razbunare/revansa a unei femei disperate
sa supravietuiasca “decent”. Ai crescut cu mult sau putin, ai rabdat, ai cautat
sau nu, ai incercat sa-ntelegi, sa-ti croiesti un drum sau sa gasesti pe unul
care sa ti-l croiasca.
Ai fost sfioasa ori
baietoasa, tot una. Din (ne)fericire pentru tine, in anii canda ltele infloreau
din plin, erai mult mai slaba decat colegele
de clasa, mult mai ne-feminina. Nu-I vorba, ai fi vrut si tu sa poti purta un sutien din dantela. Dar
Dumnezeusa ne ierte, ce era sa bagi in el, sosete? De fusta mini ce sa mai
vorbim; ce cocostarc s-ar incumeta sa poarte o fusta?
In visele tale
de copil cu manute fragile, fetele frumoase –bogate, “normale”, ori sarace- se
maritau cu printi bogati si erau amandoi fericiti pana la adanci batraneti.
Nu-si punea nimeni problema varstei printului, nici problema capacitatii lui intelectuale/sociale.
Nu se mentiona nicaieri daca printul era
potent, graitor de vorbe cu sens dublu, ori adanc, nici daca era(ne)educat la universitatea
x din tara sau de peste hotare. Nu-si punea nimeni problema ca teza lui de
doctorat a fostplagiatasau nu, ori dacabanii lui vin din afaceri (ne)curate din
fotbal, racing sau bet& win.
…
Intr-o buna zi,
cand erai cat p-ace s-o dai dracului de scoala, sau poate chiar renuntasesi literalmente
la ea, dar ti-a fost jena sa faci “official” incidentul acasa, te-ai trezit cu
o fosta colega, pe jumatate cherchelita si ea, la masa unui domn misterios.
Nu-ti mai aduci bine aminte cum ai ajuns acolo, cert e ca aveai cerceii mamei
in urechi, iar ideea ca maine o sa-ti cauti de lucru ca vanzatoare la HM iti dadea
o alura aparte de “fata care stie ce vrea”.
E frumos domnul de la masa si parfumul lui ti se pare atat de familiar incat
nu ai nici o retinere sa te asezi langa el.
Maine te vad aparand de bratul lui la dineul oficial
al Landkreisului. N-ai stiut niciodata ca esti frumoasa, da’ acum sti précis…
In ochii lui,
semeni groaznic de tare cu fiica ce si-a pierdut-o anul trecut in accident de
masina. Cand te priveste ti-e amant, tata si protector in acelasi timp. “Doamne,
ce proasta am fost. O viata intreaga am crezut ca sunt o femeie ca toate alea,
ba’ mai jos decat media. Da’ eu sunt chiar frumoasa, nu gluma…” Cu increderea proaspat
castigata, iti permiti luxul sa faci niste glume super-tari, de-l pufneste rasul
inclusiv pe marele Landrat. Intreti conversatii atat de mature si de serioase,
ca mai-mai te-apuca frica. J
Maine o sa vina aia
de la Vogue sa-ti ia interviu, de-o sa te-ntrebe de secretul frumusetii tale
(despre greutatile carierei construita de una singura, despre diplomele adunate
“cu greu” intre timp). Mai
bine spune si tu o gluma; in loc sa raspunzi serios la intrebarea asta… Cand zambesti, parca chiar esti frumoasa... J
