Alo, gara? Nu va suparati, imi puteti spune si mie cum ma cheama?

Caz nu puteam sa scriu primul articol (tihnit) din ruina fara sa ma plang...
Ia sa ma mai racoresc un pic si sa scriu azi despre uraganul -aspirator de energie- numit MUTAT.

Mutatul propriu-zis a durat 2x7ore (incarcat-condus-descarcat). (Impachetatul: 2-3). Despachetatul: 4 SAPTAMANI. Cert -si bine- e ca n-am pierdut nimic. (Numai ca nu mai prea stiu unde se afla unele lucruri, unul din ele fiind capul. Il gasesc si il pierd in mod regulat...hihihihihihh).

Telefon si internet: facut+semnat hartii: o ora. (Birocrati nemtii? No, ruina n-a avut niciodata tel., desi ea exista de pe la inceputul anului 1900...). Asteptatul pana sa avem internet si telefon: 6 SAPTAMANI. Pe cand am avut totul gata, calc-ul se dadea de ceasul mortii, iara telefonul cel cu ISDN nu se potrivea la noul router... Alte zile de fugareala.

Schimbat adresa si nr. de tel. la diversi furnizori/familie/cunoscuti: pana in prezent vreo 7 ore...

Zeci sau sute de ore pierdute prin magazine sa cumparam de toate, de la cuie, ciment, faianta, sobe, pana la haine pt. iarna serioasa. Cica in padurea bavareza ar fi muuuuuuuuuulta zapada. Si extrem de frig (asa, de vreo 2 degete). Plus despicat si depozitat lemn de foc (inca nu avem gaz. Uneori ma bate gandul sa anulam contractul, ca-s satula de cheltuieli. Alteori numar zilele si fac amr-ul, ca intr-o buna zi n-am sa mai fiu neagra de funingine -plus furie ca nu fac focul destul de repede dimineata). Bani, munca, "vine iarna", de parca ar veni "ice age". Si iarna nimic, ticule! Azi-maine vine Mosu' cu bicicleta, ca de sanie nu e loc...

Auzi, mai am si io o intrebare, toata lumea care are doi copii o ia razna? Copilu' mai mare, e cum e. Da' asta mai mic, sa-mi traiasca, nu alta: fac mancare, plange. Merg la toaleta, plange... Numai cand doarme nu plange, dar atunci, de obicei, dorm si eu. Moarta.

Am ajuns la ruina. Inca traim.

Ada lemne de foc-scoate cenusa-nu uita cumparaturile-aduna de prin casa-mama, mi-i foame-alo? nuuu, adresa e alta-scrisori la posta-puiule, repeta dupa mine "lassen wir das Lied erschallen"- mami, imi iei covrigel?- la dracu', sa fac naibii o baie- ptiu ca-mi pierd si piucul de creier ce-l mai am... 
Trebuie sa fii dus cu pluta ca sa fii fericit?

Suntem mutati in ruina de cateva saptamani. Abea de azi avem internet si telefon fix. (Numai ca acum e vorba ca... nu-mi merge calculatorul... Poate mai dureaza 2-3 zile si scriu din nou cu regularitate). Abea astept sa sun lumea, n-am mai vorbit aproape deloc o vreme si mi s-a impaienjenit limba si tastatura...

Multumesc celor ce au avut rabdare sa astepte.

Ne mutam

Imi cer scuze pentru absenta din ultimele saptamani. Ne mutam si muuuuuuulte trebuie impachetate/despachetate,  vorbite la telefon, anulate/comandate/amanate/schimbate...

De cum ajungem cu bine in noua ruina, scriu din nou in mod regulat.

Elena

Les Choristes

Cu o mana scriu, cu cealalta tin bebele plangacios si neastamparat. Cert baiatul mai marisor, ca nu-mi da doua minute de tihna, sa va scriu o vorba: va recomand un film.

Rostul femeilor

Unele femei au rostul sa ramana o viata intreaga fetite; se joaca de-a printesele. Orice petitor bate la usa nu se ridica la nivelul asteptarilor. Dar s-ar "juca" cu drag cu jucaria vecinei/prietenei/colegei: "normal ca Alexandra e fericita cu Sandu. Un barbat jos-palaria. Ah, unele femei au noroc in viata, altele nu. Si basta!"
 
Alte femei au rostul sa devina mame; toata viata asteapta fericitul eveniment al nasterii, al primului zambet, al iesirii dintisorilor, al primilor pasi... Iar daca soarta se indaradniceste sa le ofere un pui, se lupta atat de mult, pana reusesc macar sa infieze unul.

Alte femei au rostul sa devina pedagog; de mici dadacesc papusile, fratiorii/verisorii mai mici, dau dupa caz sfaturi/comenzi/palme dupa ceafa, cearta, dojenesc, incurajeaza.

Alte femei au rostul sa devina medic/astronaut/inginer/pictor/poet/bucatar (mai nou chiar si popa/episcop, politician sau presedinte de stat). In ochisorii lor curiosi, inca din primele clipe ale vietii, stralucesc luminite calde la auzul/vazul/pipaitul unor lucruri care le duc, in fiecare zi, mai aproape de implinirea acestui rost.

Alte femei, insa, au rostul de a fi batute. La propriu. Le vezi umbland cu capul im pamant, iarna/vara cu ochelari de soare ce nu reusesc sa acopere in intregime petele verzi-palide-albastrui... Cand le prinzi cu chef de vorba, iti povestesc cu o obiectivitate dura ca iubesc un om care nu inceteaza sa le bata. Iara ele, cu gandul la dragostea ce-o poarta, se agata in fiecare zi de un fir-de-praf-de-speranta ("cand nu ma bate imi spune ca eu sunt totul pentru el", "e ciudat, dar stiu ca ma iubeste...", "e asa mandru de copiii nostri...", "imi cere iertare in genunchi, stii, nici el n-a avut o copilarie usoara; mai are si el scaparile lui", "imi promite iar si iar c-o sa ne casatorim, dar cand? Ca el nici macar nu e divortat de actuala nevasta..."). Eu nu zic nimic, stau asa ca (ta)b(l)ou'. Si rostul lor sparge tacerea: "Elena, daca pana acum iti paream cel mult misterioasa, de-acum inainte n-o sa mai fiu in ochii tai decat o imbecila banala".

Din nou despre o buba mai veche

In Germania, sau cel putin in Stuttgart, zilele insorite (dintr-un an intreg) se pot numara pe degetele de la doua maini. Nu-stiu-cum-se-face insa, ca de 2-3 zile incoace avem o vreme teribil de frumoasa, ca Mallorca ar fi geloasa pana la icre, daca ar afla... Si cum gradinita are vacanta, hoinarim zile intregi prin parcuri si locuri de joaca, ba chiar las copilul sa doarma de-amiaz pe patura, la umbra. Pornim dimineata cu rucsacul plin de lucruri numai bune de ros (chifle nerge, morcovi, mere, struguri, fructe de toate felurile) si ajungem acasa seara fara pic de mancare in geanta, rupti, de parca o zi intreaga am fi fost la sapa, nu alta... Am vrut neaparat sa profit (vai, ce cuvant murdar!) de zilele astea insorite. Se zvoneste ca ar exista o legatura intre soare, vitamina D, Calciu si pigmentul din piele. Am incercat s-o-nteleg, da' pana amu' ioc. De-ndata ce ma prind care-i faza, va dau de stire, poate va foloseste si voua... Pana atunci insa, va recomand un articol despre o buba mai veche a noua, a Romanilor. Daca nu va ia plansul, s-aveti fun la maxim!

O, da Doamne, farmacii, sa ne duca pe pustii...

Traiasca bogatii industriei pharma,
si noi -alandala- 'mpreuna cu ei.
Traiasca minciuna si banul si arma
ce-omoara (si astazi) naivi "porumbei"

Traiasca vaccinul, seringa, pastila
Si crema, saraca -uitasem de ea-
unsoarea intinsa-n oglinzi, cu de-a sila
pe fat(z)a ce-"n veci s-a strica"...