Cum am invatat din nou

De data asta, de la copiii vecinului. Faceam clatite si le placea cum le arunc in sus si le intorc cu tigaia. Un baietel mic intreaba:
-Elena, e greu sa le arunci?
La care celalalt baietel:
-Nu-i greu sa arunci, mai greu e sa (le) prinzi...

Camasa fericitului (dupa Tolstoi)

Astazi o poveste arhi-cunoscuta de unii, model de viata pentru altii si complet necunoscuta de multi, prea multi altii. Sa nu fiu inteleasa gresit, mie imi plac banii, imi plac multe multe alte lucruri "lumesti". Dar cand e vorba de a fi fericit, gandul ma duce la altceva... (Am schimbat usor textul, sa-l aduc aproape de forma in care eu, copil fiind, l-am auzit prima data.)

In tinuturile indepartate ale nordului traia un ţar bogat si puternic. Imbolnavindu-se grav, fiii sai chemara pe cei mai faimosi medici si vindecatori. Folosira acestia toate leacurile cunoscute, inventara altele noi. In zadar,s anatatea ţarului se inrautatea cu fiecare zi care trecea. Cand ajunse vestea ca maritul ţar oferea jumatate din imparatie acelui care ii va reda sanatatea,venira doftori din toate colturile lumilor. Experimentara si acestia toate leacurile cunoscute si mai putin cunoscute. Zadarnica truda.

Intro zi,un menestrel care canta sub ferestrele maritului ţar, spuse ca el stia leacul pentru acesta. Si indata fu prezentat maritului suveran.
-Spune,crestine,care e leacul suferintei mele?
-Prea-marite si prea-luminate, cand vei imbraca dumneata camasa primului crestin fericit, vei fi salvat si iti vei reface sanatatea.
-Sa mearga, dar, ostenii, in toate colturile imparatiei si sa-mi gaseasca pe crestinul cel fericit!
Plecara ostenii sa caute, dar sarcina nu era usoara. Daca gaseau pe unul care avea bani, era nefericit ca nu are copii, daca avea copii, nu avea timp sa se bucure de ei si tot asa cautand, incepeau soldatii sa piarda speranta ca vor gasi omul cel fericit care avea sa redea sanatatea maritului stapan. Pana cand, intr-o zi, gasira un copil care pastea niste oi si se odihnea langa foc.
-Mai copile, tu esti fericit? au intrebat ostenii disperati
-Sunt!
-Nu mai spune, cum asa?
-Pai uite, azi-dimineata am reusit sa scot oita asta sura din gura lupului...

Cand il auzira, ostenii dadura veste la palat ca au gasit omul fericit. Vestea umplu de bucurie pe imparatul si pe toti supusii, pana la unul.
-Aduceti degraba camasa acestui om, zise fiul cel mare al imparatului. Ii veti oferi tot ce doreste in schimbul acesteia.
Toata imparatia se pregatea de sarbatoare cand ajunse vestea ca maritul stapan avea sa se vindece, dupa ce va purta camasa acelui fericit.
Cand ajunsera ostenii, se prezentara in fata suveranului cu mainile goale...  fericitul nu avea camasa!

sursa: http://www.conquiztador.ro

Alte bancuri de la Ligia

Talent
- Iubitule, de ce alergi mereu la fereastră de cîte ori încep să cînt?
- Ca să vadă vecinii că nu te bat. 

  Geamul
Un locatar urlă la administrator:
- Veniţi repede, se aruncă soacră-mea pe geam!
- Şi de ce aveţi nevoie de mine?
- Nu poate să deschidă geamul. 

Diferenta dintre curaj si tupeu
Stii care-i diferenta intre curaj si tupeu?
Curajul inseamna sa te intorci acasa la miezul noptii, sa-ti vezi nevasta asteptandu-te cu un maturoi in mana si sa o intrebi:
- Inca mai faci curat, sau tocmai te pregateai sa decolezi?
Tupeul inseamna sa te intorci acasa la miezul noptii, invaluit intr-un nor de parfum, cu urme de ruj pe haine, sa-ti vezi nevasta asteptandu-te cu un maturoi in mana, si sa-i spui:
- Nu te enerva, tu urmezi.  

In avion: un domn si o fetita.
Domnul zice: Ce-ar fi sa stam de vorba?, se pare ca timpul trece mai repede conversand .
- Bine, zice fetita inchizand cartea pe care abia o deschisese, despre ce ati dori sa vorbim?
- Pai, zice domnul, o tema interesanta ar fi despre fizica atomica nu crezi? si surade superior.
- De acord, dar intai vreau sa va intreb ceva: O vaca, un cal si o oaie mananca acelasi lucru - iarba, dar oaia excreta niste bilute, vaca o placinta, iar calul niste mingi uscate. Cum va explicati fenomenul?
- Habar n-am, zice domnul, minunandu-se de inteligenta fetitei.
- Atunci cum vreti sa vorbim de fizica atomica daca  nici despre cacat nu stiti nimic??? 

Una calda si una rece despre fericire

• Suferinta innobileaza omul; numai cine a suferit stie/ va sti ce e fericirea (Dalai Lama)

• Fericirea e ca şi cum ai face pipi pe tine. Toată lumea vede, dar doar tu simţi căldura (poanta de la Ligia)
  

Psihologie de 2 lei

Se pare ca oamenii pot fi clasificati -in functie de comportament- in anumite grupe. Iacata, ma straduiesc si eu, hobby-psihologul,  sa impart oamenii cu care am de-aface in fiecare zi:

omul tanga: se baga intotdeauna unde nu-i fierbe oala, incurca, incomodeza, da sfaturi fara sa-i ceri

omul branza: e delicios cand povesteste, cand (se auto-)critica, cand iti arata ca asa sau asa trebuie reactionat. Dar povestile lui put intotdeauna.

omul spaima: e intotdeauna cu ochii in 4, convins ca cineva il sapa, ii vrea serviciul, banii, etc. In doua din trei nopti are cosmaruri: oameni sau monstrii il fugaresc sa-l casapeasca. Strange atat de mult din dinti, ca le-a crapat smaltul. Are intotdeauna un plan de bataie P, si alte n planuri  pe deasupra -just in case. Nu are prieteni, doar psiholog.

omul molima: nu mananca niciodata la el acasa. Iar cand mananca pe la cunoscuti, atat de mult baga-n gusa, ca abea daca scapa cu viata biata fata de masa...

omul (femeia) biserica: nu scapa nici o coliva, nici un parastas, nici o vecernie. In caz ca preotul are ceva urgent si nu poate tine slujba, da fuga la biserica vecina, nu cumva sa scape rugaciunile. Daca e acasa, radio-ul e intotdeauna pe TRINITAS, cat se poate de tare, ca nici la telefon sa nu te poti intelege cu el. Tine cu tarie toate posturile, se roaga intr-una, chiar si atunci cand trebuie sa raspunda unei intrebari urgente.

omul sticla: are intotdeauna dreptate, mai ales cand are ceva spirt la bord. Daca ii se pune pata, sparge (cu toporul) tot ce-apuca de prin casa. Sotia lui ideala -de fapt singura care rezista cu omul sticla- este femeia-biserica (vezi descrierea de mai sus) cu adaos aferent de depresii, excursii nenumarate la sfinte manastiri, etc.
Apropos de omul-sticla, am capatat azi un banc de la Ligia:
Maria către Ion:
- Ioane, ai auzit? Se scumpeşte băutura.
Ion către Maria:
- Asta e Marie. O să mâncăm mai puţin.

femeia curcubeu: se imbraca fie din cap pana in picioare in verde crud (daca se poate isi vopseste si parul in aceeasi culoare), fie in 25 de culori de-odata (nu stiu daca vrea sa socheze, sau doar atraga atentia asupra ei). Inca n-am reusit sa iau leegatura cu ea, ca sa stiu daca mai are si alte caracteristici.

omul ban (la ciorap): cum pe lumea asta nimeni nu e bagat in seama/ respectat daca nu are bani, omul nostru are permanent la saltea cateva sute/mii (de care partenera de viata nu stie nimic?!) fara de care nu poate sa doarma (adunati pentru zile negre, pentru ocazii speciale, pentru operatii... motiv se gaseste intotdeauna). De fapt nici cu banii adunati nu poate dormi, ca-si face sute de planuri...


Daca-mi mai aduc aminte de ceva, revin cu completari.

Voi stiti sa primiti un compliment?

Nu, nu toata lumea stie. Sa zica multumesc. Sa taca din gura. Sau sa schimbe finut subiectul...

-Ce televizor frumos! Precis a costat o groaza de bani (am zis o data fiind la cineva in vizita. La cineva cu care nu puteam lega nici o conversatie, de-aia am laudat televizorul)
-Vai draga, faci din tantar armasar! Doar ai salar mai bun decat noi, cumpara-ti si tu!
(stiti, eu ma uit la televizor o data in an, asa ca nu se merita sa-mi iau unul mai citav decat martoaga actuala...)

-Trebuie sa pun ordine in orarul meselor; baietelul meu  mananca intr-una si azi-maine e obez
-Ah, obez. Cu mancarea de la mama, unde totul e 100% natural (in plus, nu tu dulciuri, nu tu mancare "chimicata") n-ai cum sa devii obez. Copilul e plinut, asta e, dar e destept si sanatos! Mai slabeste el cand mai creste (zic si eu, ca fraiera). Uite, eu cand am lucrat vanzatoare la METRO in Cluj, mi-am jurat ca-n viata mea n-o sa ma mai plang ca am prea multa pofta de mancare: banii incasati treceau prin trei "maini" straine (casieria centrala, firma ce transporta banii si in final un functionar de banca). Si treceau 2-3 zile pana mi se confirma daca in data x am avut PLUS sau MINUS... A fost groaznic; in pauza de masa nu-mi trebuia nici macar sa vad mancarea, numai sa sed cu fundu' jos, dupa atatea ore de stat in picioare, tremurat de frica unui eventual MINUS si zambit catre toti clientii...
- Da' cine dracu' te-a pus pe tine, femeie, sa lucrezi? Te-o fi mancat undeva, ca de foame nu mureai...
(mda, nu stiu cum -poate altii nu- dar eu  am nevoie de: mancare, transport, carti, haine... poate altii s-or descurca si fara bani -or fi mancand numai aer si-or umbla in fundu' gol...)

Dana

Cand am intalnit-o avea 23 de ani de casnicie... imi povestea rar si apasat cum a decurs fiecare etapa a vietii ei, cum a luat-o peste nas de cate ori s-a ivit ocazia, cum a fost tinuta de fraiera ani si ani de zile, ba de familie, ba de rude mai indepartate, ba de colegi la serviciu. Avea doua tentative de sinucidere "la activ", mult simt, prea mult simt autocritic si era pasionata de carti si arta.

Avea o singura prietena foarte apropiata inafara de mine, care si ea la randul ei, se straduise ani de zile sa-i arate viata in lumina: Dana era mester in a vedea totul negativ, dureros, nevindecabil. Am mizat amandoua -eu si cealalta prietena- pe inteligenta ei, de-aia nu ne-am dat batute cu una cu doua... Uneori aveam senzatia ca n-o ajutam deloc, ca intra mai tare in rahat din cauza noastra... alteori eram atat de fericite s-o vedem ca mai face un pas inainte, ca i-am dat un licar de speranta macar pana sambata viitoare cand trebuia s-o luam de la capat cu explicatiile si logica: "Dana, tu nu esti bantuita de nici un demon", "Dana, tu ai si parti bune", "Dana, tu esti un artist sensibil"

Pe vremea cand am cunoscut-o, toata durerea de moment "curgea" din casnicia nefericita. Dumnezeu sa ne ierte, dar am sfatuit-o sa plece, sa lase totul in urma, sa o ia de la capat de una singura... Abea cand ruptura a avut loc -el a dat-o afara din casa in urma unor neintelegeri financiare; ea n-ar fi avut niciodata curajul sa plece- si a trebuit sa ia totul de la ZERO am rasuflat usurate: "acum o sa fie fericita". Cateva luni bune a fost ocupata cu decorarea/mobilarea noului apartament: in vreo trei luni de zile s-au facut praf cel putin 25.000 de euro, in conditiile in care, venitul ei lunar abea daca ajungea la 1000... Dupa ce totul a fost pus la punct, Dana a luat-o din nou pe "ulei"-ul bine cunoscut... miile de planuri ce le avusese la inceput, cu pictura, cu vioara, cu engleza, cu poezia, cu excursiile, toate s-au naruit peste noapte si Dana era din nou la pamant...