Not everything what this people sell has an amazing quality (but the prices are fair).
What I like is the design of the things they are selling. Look at this tea pot they have this week...
But what I love is their jewelleries. They cost small money and have a first-class look. Even if they are not made in silver or gold, they hold forever (I have earrings older than 8 years and they still look the same like when I bought them). If you only do not immerse them in acid!
Unfortunatelly, these days they only have few (see the rings below; they cost only 7€); probably they come shortly before Valentine's. (There were very many bevor christmas!). As soon as I see some, I add some other pictures.
luni, 31 ianuarie 2011
Mesaj primit azi pe emai (imi place, de-aia il postez)
Spânzuraţi-ne !!!
Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine. De ce mă ameninţă că intră România în colaps.
În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut.
Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.
Concluzie la sfarsit de luna
Femeia de vis: MAMA. Scutece, sex putin si alte catastrofe.
Mie multe mi se intampla stand si asteptand la cozi. (Da, si in Germania sunt cozi. Azi am fost sa fac invitatie socrului, asa ca am stat la coada la primarie.) In tura asta am dat de un afis misto. Sper sa va placa si voua
duminică, 30 ianuarie 2011
vineri, 28 ianuarie 2011
Inmormantarea la care n-a plans nimeni
De cate ori mergeam la ea -ca ma trimitea mama dupa cate ceva- trebuia musai sa-mi tina o lectie, fie ea cat descurta. Pentru ca "mama-ta nu stie sa va creasca", tusa Zeni avea intotdeauna ceva de atras atentia: "iar ai muci, ia batista asta si te sterge. Esti fata mare!" (cred ca aveam 5 ani), "daca esti la cineva in vizita, nu se spune veceu, se spune toaleta", "i-am zis lu muma-ta sa va taie paru'. Nu esti destul de mare sa te chiapteni (piepteni) singura. Ui' cum areti!", "patrunjelul de supa se taie marunt. Sa nu faci fluturi in zama, ca te rade lumea", "ia carpa asta sa-ti arat cum se sterge praful. Asa sa faci si acasa!". O data mi-a zis sa matur la noi in curte. Si erau intr-un colt ceva gunoaie marunte, ca nu le puteam da cu matura.
-Ia-le cu mana.
-Mi-i scarba.
-O, dac-ai sti in cate locuri spurcate trebuie o femeie sa-si bage mana... Unde nu merge altfel, trebuie sa pui destiutele (degetele), asta-i viata!
Cum tonul ei era mereu aspru si ea mereu pusa nu numai pe observatii, dar si pe cearta (au fost ani intregi cand, dupa ce iesea ea din casa, plangea mama ore in sir...) n-o suferea nimeni in familie.
Am senzatia ca pe mine nu ma certa asa mult ca pe altii... o data mi-a zis "draga mamii" ca eram sa lesin...
Femeia asta a fost intotdeauna ceva ciudat: un om care te atrage si te respinge in acelasi timp. Imi placea enorm de mult casa si gradina ei, care erau intotdeauna in buna-oranduiala. Imi placea s-o vad cum spala vase, cum pune hainele la inmuiat in galetile imense cu apa calda si spuma. Imi placea s-o aud cum povesteste despre cat de mult a lucrat... pentru ca intotdeauna ii sclipeau ochii de bucurie la asemenea povesti. Lumea stia insa, ca ceea ce are nu e rezultatul muncii si trudei, dar si a multor ani de inselaciune: la moara de porumb, pe care o avea in satul vecin, insela la cantar... Si mai avea ea, asa semi-analfabeta cum era, o vorba: "orice leu aduce doi", asa ca, avea ea grija sa nu piarda niciodata vre-un banut, ba dimpotriva.
Cred ca e cel mai zgarcit om ce l-am intalnit: imi dadea prajituri sau ciocolata, dar niciodata mai mult de o bucata, ca "si mane-i o zi".
Nu ma deranjau mustrarile ei; imi parea ca are dreptate cand critica si incercam s-o ascult, nu ma deranja ca e zgarcita, ca o ajutam uneori zile intregi si nu-mi dadea decat apa... Ce nu-mi placea la ea era incercarea disperata de a parea "doamna de oras": pantofi cu toc (dar mers inestetic de rata) frizura eleganta (dar maini de barbat) "ca asa se poarta"... te pufnea rasul.
Tarziu de tot aflasem ca in fiecare din cele trei casatorii ce le avea "in CV" fusese inselata. Atat de mult inselata, ca stia tot satul... Si-i crapa obrazul de rusine, dar isi varsa amarul certandu-se cu toata lumea si inseland la randul ei mai departe... la cantar. Asa a adunat o avere frumusica. Si cum incepuse sa se imbolnaveasca, o vizitau adesea nepotii. In speranta ca o sa le lase si lor ceva...
N-am fost la inmormantare, ca nu eram in Romania. Dar nimeni nu-si aduce aminte sa fi plans cineva dupa ea... Asteptau cu totii dezbaterea mostenirii, isi faceau planuri ce-o sa faca cu banii.
-Ia-le cu mana.
-Mi-i scarba.
-O, dac-ai sti in cate locuri spurcate trebuie o femeie sa-si bage mana... Unde nu merge altfel, trebuie sa pui destiutele (degetele), asta-i viata!
Cum tonul ei era mereu aspru si ea mereu pusa nu numai pe observatii, dar si pe cearta (au fost ani intregi cand, dupa ce iesea ea din casa, plangea mama ore in sir...) n-o suferea nimeni in familie.
Am senzatia ca pe mine nu ma certa asa mult ca pe altii... o data mi-a zis "draga mamii" ca eram sa lesin...
Femeia asta a fost intotdeauna ceva ciudat: un om care te atrage si te respinge in acelasi timp. Imi placea enorm de mult casa si gradina ei, care erau intotdeauna in buna-oranduiala. Imi placea s-o vad cum spala vase, cum pune hainele la inmuiat in galetile imense cu apa calda si spuma. Imi placea s-o aud cum povesteste despre cat de mult a lucrat... pentru ca intotdeauna ii sclipeau ochii de bucurie la asemenea povesti. Lumea stia insa, ca ceea ce are nu e rezultatul muncii si trudei, dar si a multor ani de inselaciune: la moara de porumb, pe care o avea in satul vecin, insela la cantar... Si mai avea ea, asa semi-analfabeta cum era, o vorba: "orice leu aduce doi", asa ca, avea ea grija sa nu piarda niciodata vre-un banut, ba dimpotriva.
Cred ca e cel mai zgarcit om ce l-am intalnit: imi dadea prajituri sau ciocolata, dar niciodata mai mult de o bucata, ca "si mane-i o zi".
Nu ma deranjau mustrarile ei; imi parea ca are dreptate cand critica si incercam s-o ascult, nu ma deranja ca e zgarcita, ca o ajutam uneori zile intregi si nu-mi dadea decat apa... Ce nu-mi placea la ea era incercarea disperata de a parea "doamna de oras": pantofi cu toc (dar mers inestetic de rata) frizura eleganta (dar maini de barbat) "ca asa se poarta"... te pufnea rasul.
Tarziu de tot aflasem ca in fiecare din cele trei casatorii ce le avea "in CV" fusese inselata. Atat de mult inselata, ca stia tot satul... Si-i crapa obrazul de rusine, dar isi varsa amarul certandu-se cu toata lumea si inseland la randul ei mai departe... la cantar. Asa a adunat o avere frumusica. Si cum incepuse sa se imbolnaveasca, o vizitau adesea nepotii. In speranta ca o sa le lase si lor ceva...
N-am fost la inmormantare, ca nu eram in Romania. Dar nimeni nu-si aduce aminte sa fi plans cineva dupa ea... Asteptau cu totii dezbaterea mostenirii, isi faceau planuri ce-o sa faca cu banii.
joi, 27 ianuarie 2011
De ce-ai dat, Doamne?
de G. Vieru
Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.
Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.
Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
miercuri, 26 ianuarie 2011
Confesiuni in sala de asteptare
Nu stiu ce mananca de e intotdeauna vesela si bine-dispusa. Azi era mai putina lume la cabinet ca de obicei, asa ca am prins-o cu chef de vorba.
Vorbeam cu sora-mea la telefon -care e casnica si locuieste la tara, in Kazacstan, numai cu baiatul- si-mi zice ca are si ea nevoie de o masina de spalat vase. Zic esti nebuna, ce sa faci tu cu asa ceva? Masina de spalat vase pentru doi oameni? Pai da, zice, sa-mi traiesc si eu viata, sa ma uit si eu linistita la televizor...
Am avut o clienta care la varsta de 47 de ani isi dorea in sfarsit un copil. (Doamna, la varsta asta femeia e bunica -psihologic, fiziologic, pe care parte vrem sa o luam- indiferent ca acceptam sau nu). Si-i povesteam socata surorii mele la telefon, uite ce tampita e lumea. La care sora-mea, vai draga, e normal, eu o pot intelege, la 47 de ani ai mei, inca sunt femeie. Mi-a cazut tavanul in cap: atat esti de tanara ca nu mai ai nici un dinte de-al tau in gura, numai proteze. Si zici ca e normal ca la varsta asta sa faci primul copil, da pentru ce draga, numai ca sa-ti impinga tie caruciorul cu rotile? Ca alta placere n-o sa aiba de la tine ca mama in lumea asta...
Cand eram de 20 de ani am intalnit atata lume, fiecare om era cu totul nou, cu totul diferit de ce vazusem pana atunci. Unul venea din est, unul din vest, unul de la tara, unul din cutare metropola... de la fiecare aveam ceva nou de invatat, ascultam cu gura cascata povesti ce nu le auzisem pana atunci. Dar in ziua de azi suntem cu totii la fel: McDonald's peste tot, acelasi gust in manacare (Maggi) indiferent ca esti aici sau in alta tara, aceleasi bube, aceleasi boli, aceleasi metehne. Pai si normal, suntem manipulati de acelasi televizor... Si am ajuns la concluzia ca prostiile astea nu numai ca prind bine la public, dar sunt si contagioase... Azi e una in sat care gandeste asa, maine e tot satul.... Uneori imi vine sa-i omor pe toti: extremista ce sunt!
Vorbeam cu sora-mea la telefon -care e casnica si locuieste la tara, in Kazacstan, numai cu baiatul- si-mi zice ca are si ea nevoie de o masina de spalat vase. Zic esti nebuna, ce sa faci tu cu asa ceva? Masina de spalat vase pentru doi oameni? Pai da, zice, sa-mi traiesc si eu viata, sa ma uit si eu linistita la televizor...
Am avut o clienta care la varsta de 47 de ani isi dorea in sfarsit un copil. (Doamna, la varsta asta femeia e bunica -psihologic, fiziologic, pe care parte vrem sa o luam- indiferent ca acceptam sau nu). Si-i povesteam socata surorii mele la telefon, uite ce tampita e lumea. La care sora-mea, vai draga, e normal, eu o pot intelege, la 47 de ani ai mei, inca sunt femeie. Mi-a cazut tavanul in cap: atat esti de tanara ca nu mai ai nici un dinte de-al tau in gura, numai proteze. Si zici ca e normal ca la varsta asta sa faci primul copil, da pentru ce draga, numai ca sa-ti impinga tie caruciorul cu rotile? Ca alta placere n-o sa aiba de la tine ca mama in lumea asta...
Cand eram de 20 de ani am intalnit atata lume, fiecare om era cu totul nou, cu totul diferit de ce vazusem pana atunci. Unul venea din est, unul din vest, unul de la tara, unul din cutare metropola... de la fiecare aveam ceva nou de invatat, ascultam cu gura cascata povesti ce nu le auzisem pana atunci. Dar in ziua de azi suntem cu totii la fel: McDonald's peste tot, acelasi gust in manacare (Maggi) indiferent ca esti aici sau in alta tara, aceleasi bube, aceleasi boli, aceleasi metehne. Pai si normal, suntem manipulati de acelasi televizor... Si am ajuns la concluzia ca prostiile astea nu numai ca prind bine la public, dar sunt si contagioase... Azi e una in sat care gandeste asa, maine e tot satul.... Uneori imi vine sa-i omor pe toti: extremista ce sunt!
marți, 25 ianuarie 2011
Blonda, 23ani 1.70, 56kg, ofer servicii de gunoier(a)
Stuttgart, Ianuarie, al doilea deceniu al secolului 21
Stateam la semafor si trece masina de gunoi. Inauntru doua femei imbracate conform meseriei. Daca aici ne-a adus emanciparea, atunci nu, mersi!
Stateam la semafor si trece masina de gunoi. Inauntru doua femei imbracate conform meseriei. Daca aici ne-a adus emanciparea, atunci nu, mersi!
luni, 24 ianuarie 2011
Sclavagism modern, made in Dumbraveni, Romania
Azi am sa va povestesc de "amenii de la camin".
Satucul in care m-am nascut a fost odata oras: tribunal, scoli, penitenciar, cazarma, biserici impunatoare, de dimensiunile catedralelor aduc aminte inca de acele vremi... Inca mai avem primarie si inca ne cheama "oras", dar locuitori nu prea mai avem... Bisericile-catedrale construite de armeni si maghiari sunt azi goale, in cladirea tribunalului s-a facut scoala speciala pentru fete handicapate (cel putin scoala asta inca mai functiona acum 7-8 ani...), penitenciarul (de marimea celui de la Gherla, daca am inteles bine) a ramas gol, iar in cladirea fostei cazarmi locuiesc azi cateva sute de oameni. Cu handicap -fie fizic, fie intelectual- fosti copii ai orfelinatelor ceausiste, sau oameni din familii cu vaza, atat de "cu vaza" ca se rusineaza cu ei...
La biserica stau intotdeauna in ultimele banci, la magazin sunt serviti in scarba, pe strada saluta, dar arareori sunt salutati. Inca de la inceputul existentei acestui camin, oamenii dinsatuc oras i-au pus la treaba: unii cateva ore pe zi, altii cu saptamanile muncesc pe la casele oamenilor. Femeile fac curatenie ("mi-am adus doau proaste de la camin sa-mi stearga geamurile"), sau ajuta in gradina, iar barbatii muncesc si ei, fie pe mici santiere, fie la camp... Unii sunt platiti. Vai de capul ei plata, dar se vad macar cu 2-3 lei in buzunar. Altii primesc numai mancare pe ziua respectiva. Altii nu primesc nimic, se-ntorc acasa flamanzi "doar la camin au ce manca"...
In ziua de azi, nu exista casa in care sa nu fi transpirat macar unul din ei... Dumbraveniul n-ar fi ceea ce este, daca n-ar fi acesti oameni... doamnele n-ar avea atata timp sa bea cafea, iar domnii ar renova casele mai rar, daca n-ar avea acesti sclavi.
Cu toate astea, oamenii de la camin zambesc intotdeauna politicos, te saluta cu drag. Incearca din rasputeri sa nu deranjeze, sau sa creeze probleme si nu cauta sa para ceea ce nu sunt de fapt... Numai ca noi, ceilalti, n-o sa reusim niciodata sa intelegem. Abea cand ii cuprinzi in brate, ca ti-a fost asa de dor de ei, iti dai seama ca sunt oameni in carne si oase. N-ai sa uiti niciodata mirosul hainelor lor: de sapun de casa...
"Ce mai faci, nu te-am vazut demult?" si lacrimi in coltul ochilor raspund tacute "bine..."
Satucul in care m-am nascut a fost odata oras: tribunal, scoli, penitenciar, cazarma, biserici impunatoare, de dimensiunile catedralelor aduc aminte inca de acele vremi... Inca mai avem primarie si inca ne cheama "oras", dar locuitori nu prea mai avem... Bisericile-catedrale construite de armeni si maghiari sunt azi goale, in cladirea tribunalului s-a facut scoala speciala pentru fete handicapate (cel putin scoala asta inca mai functiona acum 7-8 ani...), penitenciarul (de marimea celui de la Gherla, daca am inteles bine) a ramas gol, iar in cladirea fostei cazarmi locuiesc azi cateva sute de oameni. Cu handicap -fie fizic, fie intelectual- fosti copii ai orfelinatelor ceausiste, sau oameni din familii cu vaza, atat de "cu vaza" ca se rusineaza cu ei...
La biserica stau intotdeauna in ultimele banci, la magazin sunt serviti in scarba, pe strada saluta, dar arareori sunt salutati. Inca de la inceputul existentei acestui camin, oamenii din
In ziua de azi, nu exista casa in care sa nu fi transpirat macar unul din ei... Dumbraveniul n-ar fi ceea ce este, daca n-ar fi acesti oameni... doamnele n-ar avea atata timp sa bea cafea, iar domnii ar renova casele mai rar, daca n-ar avea acesti sclavi.
Cu toate astea, oamenii de la camin zambesc intotdeauna politicos, te saluta cu drag. Incearca din rasputeri sa nu deranjeze, sau sa creeze probleme si nu cauta sa para ceea ce nu sunt de fapt... Numai ca noi, ceilalti, n-o sa reusim niciodata sa intelegem. Abea cand ii cuprinzi in brate, ca ti-a fost asa de dor de ei, iti dai seama ca sunt oameni in carne si oase. N-ai sa uiti niciodata mirosul hainelor lor: de sapun de casa...
"Ce mai faci, nu te-am vazut demult?" si lacrimi in coltul ochilor raspund tacute "bine..."
Labels:
adevarul,
Dumbraveni,
hypocrisy,
manipulare ieftina,
Romania
duminică, 23 ianuarie 2011
Cum am invatat din nou
De data asta, de la copiii vecinului. Faceam clatite si le placea cum le arunc in sus si le intorc cu tigaia. Un baietel mic intreaba:
-Elena, e greu sa le arunci?
La care celalalt baietel:
-Nu-i greu sa arunci, mai greu e sa (le) prinzi...
-Elena, e greu sa le arunci?
La care celalalt baietel:
-Nu-i greu sa arunci, mai greu e sa (le) prinzi...
vineri, 21 ianuarie 2011
Camasa fericitului (dupa Tolstoi)
Astazi o poveste arhi-cunoscuta de unii, model de viata pentru altii si complet necunoscuta de multi, prea multi altii. Sa nu fiu inteleasa gresit, mie imi plac banii, imi plac multe multe alte lucruri "lumesti". Dar cand e vorba de a fi fericit, gandul ma duce la altceva... (Am schimbat usor textul, sa-l aduc aproape de forma in care eu, copil fiind, l-am auzit prima data.)
In tinuturile indepartate ale nordului traia un ţar bogat si puternic. Imbolnavindu-se grav, fiii sai chemara pe cei mai faimosi medici si vindecatori. Folosira acestia toate leacurile cunoscute, inventara altele noi. In zadar,s anatatea ţarului se inrautatea cu fiecare zi care trecea. Cand ajunse vestea ca maritul ţar oferea jumatate din imparatie acelui care ii va reda sanatatea,venira doftori din toate colturile lumilor. Experimentara si acestia toate leacurile cunoscute si mai putin cunoscute. Zadarnica truda.
Intro zi,un menestrel care canta sub ferestrele maritului ţar, spuse ca el stia leacul pentru acesta. Si indata fu prezentat maritului suveran.
-Spune,crestine,care e leacul suferintei mele?
-Prea-marite si prea-luminate, cand vei imbraca dumneata camasa primului crestin fericit, vei fi salvat si iti vei reface sanatatea.
-Sa mearga, dar, ostenii, in toate colturile imparatiei si sa-mi gaseasca pe crestinul cel fericit!
Plecara ostenii sa caute, dar sarcina nu era usoara. Daca gaseau pe unul care avea bani, era nefericit ca nu are copii, daca avea copii, nu avea timp sa se bucure de ei si tot asa cautand, incepeau soldatii sa piarda speranta ca vor gasi omul cel fericit care avea sa redea sanatatea maritului stapan. Pana cand, intr-o zi, gasira un copil care pastea niste oi si se odihnea langa foc.
-Mai copile, tu esti fericit? au intrebat ostenii disperati
-Sunt!
-Nu mai spune, cum asa?
-Pai uite, azi-dimineata am reusit sa scot oita asta sura din gura lupului...
Cand il auzira, ostenii dadura veste la palat ca au gasit omul fericit. Vestea umplu de bucurie pe imparatul si pe toti supusii, pana la unul.
-Aduceti degraba camasa acestui om, zise fiul cel mare al imparatului. Ii veti oferi tot ce doreste in schimbul acesteia.
Toata imparatia se pregatea de sarbatoare cand ajunse vestea ca maritul stapan avea sa se vindece, dupa ce va purta camasa acelui fericit.
Cand ajunsera ostenii, se prezentara in fata suveranului cu mainile goale... fericitul nu avea camasa!
sursa: http://www.conquiztador.ro
In tinuturile indepartate ale nordului traia un ţar bogat si puternic. Imbolnavindu-se grav, fiii sai chemara pe cei mai faimosi medici si vindecatori. Folosira acestia toate leacurile cunoscute, inventara altele noi. In zadar,s anatatea ţarului se inrautatea cu fiecare zi care trecea. Cand ajunse vestea ca maritul ţar oferea jumatate din imparatie acelui care ii va reda sanatatea,venira doftori din toate colturile lumilor. Experimentara si acestia toate leacurile cunoscute si mai putin cunoscute. Zadarnica truda.
Intro zi,un menestrel care canta sub ferestrele maritului ţar, spuse ca el stia leacul pentru acesta. Si indata fu prezentat maritului suveran.
-Spune,crestine,care e leacul suferintei mele?
-Prea-marite si prea-luminate, cand vei imbraca dumneata camasa primului crestin fericit, vei fi salvat si iti vei reface sanatatea.
-Sa mearga, dar, ostenii, in toate colturile imparatiei si sa-mi gaseasca pe crestinul cel fericit!
Plecara ostenii sa caute, dar sarcina nu era usoara. Daca gaseau pe unul care avea bani, era nefericit ca nu are copii, daca avea copii, nu avea timp sa se bucure de ei si tot asa cautand, incepeau soldatii sa piarda speranta ca vor gasi omul cel fericit care avea sa redea sanatatea maritului stapan. Pana cand, intr-o zi, gasira un copil care pastea niste oi si se odihnea langa foc.
-Mai copile, tu esti fericit? au intrebat ostenii disperati
-Sunt!
-Nu mai spune, cum asa?
-Pai uite, azi-dimineata am reusit sa scot oita asta sura din gura lupului...
Cand il auzira, ostenii dadura veste la palat ca au gasit omul fericit. Vestea umplu de bucurie pe imparatul si pe toti supusii, pana la unul.
-Aduceti degraba camasa acestui om, zise fiul cel mare al imparatului. Ii veti oferi tot ce doreste in schimbul acesteia.
Toata imparatia se pregatea de sarbatoare cand ajunse vestea ca maritul stapan avea sa se vindece, dupa ce va purta camasa acelui fericit.
Cand ajunsera ostenii, se prezentara in fata suveranului cu mainile goale... fericitul nu avea camasa!
sursa: http://www.conquiztador.ro
joi, 20 ianuarie 2011
Alte bancuri de la Ligia
Talent
- Iubitule, de ce alergi mereu la fereastră de cîte ori încep să cînt?
- Ca să vadă vecinii că nu te bat.
- Iubitule, de ce alergi mereu la fereastră de cîte ori încep să cînt?
- Ca să vadă vecinii că nu te bat.
Geamul
Un locatar urlă la administrator:
- Veniţi repede, se aruncă soacră-mea pe geam!
- Şi de ce aveţi nevoie de mine?
- Nu poate să deschidă geamul.
Un locatar urlă la administrator:
- Veniţi repede, se aruncă soacră-mea pe geam!
- Şi de ce aveţi nevoie de mine?
- Nu poate să deschidă geamul.
Diferenta dintre curaj si tupeu
Stii care-i diferenta intre curaj si tupeu?
Curajul inseamna sa te intorci acasa la miezul noptii, sa-ti vezi nevasta asteptandu-te cu un maturoi in mana si sa o intrebi:
- Inca mai faci curat, sau tocmai te pregateai sa decolezi?
Tupeul inseamna sa te intorci acasa la miezul noptii, invaluit intr-un nor de parfum, cu urme de ruj pe haine, sa-ti vezi nevasta asteptandu-te cu un maturoi in mana, si sa-i spui:
- Nu te enerva, tu urmezi.
In avion: un domn si o fetita.
Domnul zice: Ce-ar fi sa stam de vorba?, se pare ca timpul trece mai repede conversand .
- Bine, zice fetita inchizand cartea pe care abia o deschisese, despre ce ati dori sa vorbim?
- Pai, zice domnul, o tema interesanta ar fi despre fizica atomica nu crezi? si surade superior.
- De acord, dar intai vreau sa va intreb ceva: O vaca, un cal si o oaie mananca acelasi lucru - iarba, dar oaia excreta niste bilute, vaca o placinta, iar calul niste mingi uscate. Cum va explicati fenomenul?
- Habar n-am, zice domnul, minunandu-se de inteligenta fetitei.
- Atunci cum vreti sa vorbim de fizica atomica daca nici despre cacat nu stiti nimic???
Domnul zice: Ce-ar fi sa stam de vorba?, se pare ca timpul trece mai repede conversand .
- Bine, zice fetita inchizand cartea pe care abia o deschisese, despre ce ati dori sa vorbim?
- Pai, zice domnul, o tema interesanta ar fi despre fizica atomica nu crezi? si surade superior.
- De acord, dar intai vreau sa va intreb ceva: O vaca, un cal si o oaie mananca acelasi lucru - iarba, dar oaia excreta niste bilute, vaca o placinta, iar calul niste mingi uscate. Cum va explicati fenomenul?
- Habar n-am, zice domnul, minunandu-se de inteligenta fetitei.
- Atunci cum vreti sa vorbim de fizica atomica daca nici despre cacat nu stiti nimic???
miercuri, 19 ianuarie 2011
Una calda si una rece despre fericire
- Suferinta innobileaza omul; numai cine a suferit stie/ va sti ce e fericirea (Dalai Lama)
- Fericirea e ca şi cum ai face pipi pe tine. Toată lumea vede, dar doar tu simţi căldura (poanta de la Ligia)
Psihologie de 2 lei
Se pare ca oamenii pot fi clasificati -in functie de comportament- in anumite grupe. Iacata, ma straduiesc si eu, hobby-psihologul, sa impart oamenii cu care am de-aface in fiecare zi:
omul tanga: se baga intotdeauna unde nu-i fierbe oala, incurca, incomodeza, da sfaturi fara sa-i ceri
omul branza: e delicios cand povesteste, cand (se auto-)critica, cand iti arata ca asa sau asa trebuie reactionat. Dar povestile lui put intotdeauna.
omul spaima: e intotdeauna cu ochii in 4, convins ca cineva il sapa, ii vrea serviciul, banii, etc. In doua din trei nopti are cosmaruri: oameni sau monstrii il fugaresc sa-l casapeasca. Strange atat de mult din dinti, ca le-a crapat smaltul. Are intotdeauna un plan de bataie P, si alte n planuri pe deasupra -just in case. Nu are prieteni, doar psiholog.
omul molima: nu mananca niciodata la el acasa. Iar cand mananca pe la cunoscuti, atat de mult baga-n gusa, ca abea daca scapa cu viata biata fata de masa...
omul (femeia) biserica: nu scapa nici o coliva, nici un parastas, nici o vecernie. In caz ca preotul are ceva urgent si nu poate tine slujba, da fuga la biserica vecina, nu cumva sa scape rugaciunile. Daca e acasa, radio-ul e intotdeauna pe TRINITAS, cat se poate de tare, ca nici la telefon sa nu te poti intelege cu el. Tine cu tarie toate posturile, se roaga intr-una, chiar si atunci cand trebuie sa raspunda unei intrebari urgente.
omul sticla: are intotdeauna dreptate, mai ales cand are ceva spirt la bord. Daca ii se pune pata, sparge (cu toporul) tot ce-apuca de prin casa. Sotia lui ideala -de fapt singura care rezista cu omul sticla- este femeia-biserica (vezi descrierea de mai sus) cu adaos aferent de depresii, excursii nenumarate la sfinte manastiri, etc.
Apropos de omul-sticla, am capatat azi un banc de la Ligia:
Maria către Ion:
- Ioane, ai auzit? Se scumpeşte băutura.
Ion către Maria:
- Asta e Marie. O să mâncăm mai puţin.
femeia curcubeu: se imbraca fie din cap pana in picioare in verde crud (daca se poate isi vopseste si parul in aceeasi culoare), fie in 25 de culori de-odata (nu stiu daca vrea sa socheze, sau doar atraga atentia asupra ei). Inca n-am reusit sa iau leegatura cu ea, ca sa stiu daca mai are si alte caracteristici.
omul ban (la ciorap): cum pe lumea asta nimeni nu e bagat in seama/ respectat daca nu are bani, omul nostru are permanent la saltea cateva sute/mii (de care partenera de viata nu stie nimic?!) fara de care nu poate sa doarma (adunati pentru zile negre, pentru ocazii speciale, pentru operatii... motiv se gaseste intotdeauna). De fapt nici cu banii adunati nu poate dormi, ca-si face sute de planuri...
Daca-mi mai aduc aminte de ceva, revin cu completari.
omul tanga: se baga intotdeauna unde nu-i fierbe oala, incurca, incomodeza, da sfaturi fara sa-i ceri
omul branza: e delicios cand povesteste, cand (se auto-)critica, cand iti arata ca asa sau asa trebuie reactionat. Dar povestile lui put intotdeauna.
omul spaima: e intotdeauna cu ochii in 4, convins ca cineva il sapa, ii vrea serviciul, banii, etc. In doua din trei nopti are cosmaruri: oameni sau monstrii il fugaresc sa-l casapeasca. Strange atat de mult din dinti, ca le-a crapat smaltul. Are intotdeauna un plan de bataie P, si alte n planuri pe deasupra -just in case. Nu are prieteni, doar psiholog.
omul molima: nu mananca niciodata la el acasa. Iar cand mananca pe la cunoscuti, atat de mult baga-n gusa, ca abea daca scapa cu viata biata fata de masa...
omul (femeia) biserica: nu scapa nici o coliva, nici un parastas, nici o vecernie. In caz ca preotul are ceva urgent si nu poate tine slujba, da fuga la biserica vecina, nu cumva sa scape rugaciunile. Daca e acasa, radio-ul e intotdeauna pe TRINITAS, cat se poate de tare, ca nici la telefon sa nu te poti intelege cu el. Tine cu tarie toate posturile, se roaga intr-una, chiar si atunci cand trebuie sa raspunda unei intrebari urgente.
omul sticla: are intotdeauna dreptate, mai ales cand are ceva spirt la bord. Daca ii se pune pata, sparge (cu toporul) tot ce-apuca de prin casa. Sotia lui ideala -de fapt singura care rezista cu omul sticla- este femeia-biserica (vezi descrierea de mai sus) cu adaos aferent de depresii, excursii nenumarate la sfinte manastiri, etc.
Apropos de omul-sticla, am capatat azi un banc de la Ligia:
Maria către Ion:
- Ioane, ai auzit? Se scumpeşte băutura.
Ion către Maria:
- Asta e Marie. O să mâncăm mai puţin.
femeia curcubeu: se imbraca fie din cap pana in picioare in verde crud (daca se poate isi vopseste si parul in aceeasi culoare), fie in 25 de culori de-odata (nu stiu daca vrea sa socheze, sau doar atraga atentia asupra ei). Inca n-am reusit sa iau leegatura cu ea, ca sa stiu daca mai are si alte caracteristici.
omul ban (la ciorap): cum pe lumea asta nimeni nu e bagat in seama/ respectat daca nu are bani, omul nostru are permanent la saltea cateva sute/mii (de care partenera de viata nu stie nimic?!) fara de care nu poate sa doarma (adunati pentru zile negre, pentru ocazii speciale, pentru operatii... motiv se gaseste intotdeauna). De fapt nici cu banii adunati nu poate dormi, ca-si face sute de planuri...
Daca-mi mai aduc aminte de ceva, revin cu completari.
marți, 18 ianuarie 2011
Voi stiti sa primiti un compliment?
Nu, nu toata lumea stie. Sa zica multumesc. Sa taca din gura. Sau sa schimbe finut subiectul...
-Ce televizor frumos! Precis a costat o groaza de bani (am zis o data fiind la cineva in vizita. La cineva cu care nu puteam lega nici o conversatie, de-aia am laudat televizorul)
-Vai draga, faci din tantar armasar! Doar ai salar mai bun decat noi, cumpara-ti si tu!
(stiti, eu ma uit la televizor o data in an, asa ca nu se merita sa-mi iau unul mai citav decat martoaga actuala...)
-Trebuie sa pun ordine in orarul meselor; baietelul meu mananca intr-una si azi-maine e obez
-Ah, obez. Cu mancarea de la mama, unde totul e 100% natural (in plus, nu tu dulciuri, nu tu mancare "chimicata") n-ai cum sa devii obez. Copilul e plinut, asta e, dar e destept si sanatos! Mai slabeste el cand mai creste (zic si eu, ca fraiera). Uite, eu cand am lucrat vanzatoare la METRO in Cluj, mi-am jurat ca-n viata mea n-o sa ma mai plang ca am prea multa pofta de mancare: banii incasati treceau prin trei "maini" straine (casieria centrala, firma ce transporta banii si in final un functionar de banca). Si treceau 2-3 zile pana mi se confirma daca in data x am avut PLUS sau MINUS... A fost groaznic; in pauza de masa nu-mi trebuia nici macar sa vad mancarea, numai sa sed cu fundu' jos, dupa atatea ore de stat in picioare, tremurat de frica unui eventual MINUS si zambit catre toti clientii...
- Da' cine dracu' te-a pus pe tine, femeie, sa lucrezi? Te-o fi mancat undeva, ca de foame nu mureai...
(mda, nu stiu cum -poate altii nu- dar eu am nevoie de: mancare, transport, carti, haine... poate altii s-or descurca si fara bani -or fi mancand numai aer si-or umbla in fundu' gol...)
-Ce televizor frumos! Precis a costat o groaza de bani (am zis o data fiind la cineva in vizita. La cineva cu care nu puteam lega nici o conversatie, de-aia am laudat televizorul)
-Vai draga, faci din tantar armasar! Doar ai salar mai bun decat noi, cumpara-ti si tu!
(stiti, eu ma uit la televizor o data in an, asa ca nu se merita sa-mi iau unul mai citav decat martoaga actuala...)
-Trebuie sa pun ordine in orarul meselor; baietelul meu mananca intr-una si azi-maine e obez
-Ah, obez. Cu mancarea de la mama, unde totul e 100% natural (in plus, nu tu dulciuri, nu tu mancare "chimicata") n-ai cum sa devii obez. Copilul e plinut, asta e, dar e destept si sanatos! Mai slabeste el cand mai creste (zic si eu, ca fraiera). Uite, eu cand am lucrat vanzatoare la METRO in Cluj, mi-am jurat ca-n viata mea n-o sa ma mai plang ca am prea multa pofta de mancare: banii incasati treceau prin trei "maini" straine (casieria centrala, firma ce transporta banii si in final un functionar de banca). Si treceau 2-3 zile pana mi se confirma daca in data x am avut PLUS sau MINUS... A fost groaznic; in pauza de masa nu-mi trebuia nici macar sa vad mancarea, numai sa sed cu fundu' jos, dupa atatea ore de stat in picioare, tremurat de frica unui eventual MINUS si zambit catre toti clientii...
- Da' cine dracu' te-a pus pe tine, femeie, sa lucrezi? Te-o fi mancat undeva, ca de foame nu mureai...
(mda, nu stiu cum -poate altii nu- dar eu am nevoie de: mancare, transport, carti, haine... poate altii s-or descurca si fara bani -or fi mancand numai aer si-or umbla in fundu' gol...)
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
Dana
Cand am intalnit-o avea 23 de ani de casnicie... imi povestea rar si apasat cum a decurs fiecare etapa a vietii ei, cum a luat-o peste nas de cate ori s-a ivit ocazia, cum a fost tinuta de fraiera ani si ani de zile, ba de familie, ba de rude mai indepartate, ba de colegi la serviciu. Avea doua tentative de sinucidere "la activ", mult simt, prea mult simt autocritic si era pasionata de carti si arta.
Avea o singura prietena foarte apropiata inafara de mine, care si ea la randul ei, se straduise ani de zile sa-i arate viata in lumina: Dana era mester in a vedea totul negativ, dureros, nevindecabil. Am mizat amandoua -eu si cealalta prietena- pe inteligenta ei, de-aia nu ne-am dat batute cu una cu doua... Uneori aveam senzatia ca n-o ajutam deloc, ca intra mai tare in rahat din cauza noastra... alteori eram atat de fericite s-o vedem ca mai face un pas inainte, ca i-am dat un licar de speranta macar pana sambata viitoare cand trebuia s-o luam de la capat cu explicatiile si logica: "Dana, tu nu esti bantuita de nici un demon", "Dana, tu ai si parti bune", "Dana, tu esti un artist sensibil"
Pe vremea cand am cunoscut-o, toata durerea de moment "curgea" din casnicia nefericita. Dumnezeu sa ne ierte, dar am sfatuit-o sa plece, sa lase totul in urma, sa o ia de la capat de una singura... Abea cand ruptura a avut loc -el a dat-o afara din casa in urma unor neintelegeri financiare; ea n-ar fi avut niciodata curajul sa plece- si a trebuit sa ia totul de la ZERO am rasuflat usurate: "acum o sa fie fericita". Cateva luni bune a fost ocupata cu decorarea/mobilarea noului apartament: in vreo trei luni de zile s-au facut praf cel putin 25.000 de euro, in conditiile in care, venitul ei lunar abea daca ajungea la 1000... Dupa ce totul a fost pus la punct, Dana a luat-o din nou pe "ulei"-ul bine cunoscut... miile de planuri ce le avusese la inceput, cu pictura, cu vioara, cu engleza, cu poezia, cu excursiile, toate s-au naruit peste noapte si Dana era din nou la pamant...
Avea o singura prietena foarte apropiata inafara de mine, care si ea la randul ei, se straduise ani de zile sa-i arate viata in lumina: Dana era mester in a vedea totul negativ, dureros, nevindecabil. Am mizat amandoua -eu si cealalta prietena- pe inteligenta ei, de-aia nu ne-am dat batute cu una cu doua... Uneori aveam senzatia ca n-o ajutam deloc, ca intra mai tare in rahat din cauza noastra... alteori eram atat de fericite s-o vedem ca mai face un pas inainte, ca i-am dat un licar de speranta macar pana sambata viitoare cand trebuia s-o luam de la capat cu explicatiile si logica: "Dana, tu nu esti bantuita de nici un demon", "Dana, tu ai si parti bune", "Dana, tu esti un artist sensibil"
Pe vremea cand am cunoscut-o, toata durerea de moment "curgea" din casnicia nefericita. Dumnezeu sa ne ierte, dar am sfatuit-o sa plece, sa lase totul in urma, sa o ia de la capat de una singura... Abea cand ruptura a avut loc -el a dat-o afara din casa in urma unor neintelegeri financiare; ea n-ar fi avut niciodata curajul sa plece- si a trebuit sa ia totul de la ZERO am rasuflat usurate: "acum o sa fie fericita". Cateva luni bune a fost ocupata cu decorarea/mobilarea noului apartament: in vreo trei luni de zile s-au facut praf cel putin 25.000 de euro, in conditiile in care, venitul ei lunar abea daca ajungea la 1000... Dupa ce totul a fost pus la punct, Dana a luat-o din nou pe "ulei"-ul bine cunoscut... miile de planuri ce le avusese la inceput, cu pictura, cu vioara, cu engleza, cu poezia, cu excursiile, toate s-au naruit peste noapte si Dana era din nou la pamant...
Labels:
adevarul,
amintiri,
femeie,
manipulare ieftina
vineri, 14 ianuarie 2011
Intrunirea de 10+1 ani
Inca mai visez si azi ca sunt emotionata de pregatiri, de ganduri, de sperante: "o sa vina?", "o sa vina de drag, sau din obligatie?", "o sa le placa?", "o sa ne simtim bine impreuna?" ... Mai intotdeauna, visul se termina cu mine sezand intr-o clasa in care nu recunosc decat dirigintele... in jur vad cativa oameni de varsta mea, cu care nu reusesc sa leg co conversatie si de care nu-mi aduc aminte sa-i fi vazut vre-o data in viata...
joi, 13 ianuarie 2011
Eu nu... (Blaga)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei- căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte. |
miercuri, 12 ianuarie 2011
Ciorba de om
Nu-mi plac mancarurile in care nu mai poti deosebi legumele intre ele. De prea indelungata fiertura, nu mai intelegi -nici cu ochiul, nici cu limba- daca ceea ce ai inghitit a fost morcov, varza, cartof, ciuperca, sau mai rau, o bucata de carne ras-fiarta. Bucatarul care gateste asftel, e ori grabit, ori incompetent... ori gateste fara sa-si iubeasca clientii...
Nu-mi plac oamenii care ascund -dupa deget- ce sunt ei cu-adevarat... oameni pe care ii cunosti de luni sau ani de zile, pe care ii chemi la tine in casa si-i servesti cu ce ai mai bun, (pe care-i ajuti, sau care te ajuta, oameni pe care ii consideri apropiati sau prieteni), dar care n-au curajul sa spuna: "sunt milionar, dar fac pe saracul, sa adun mai mult", "sunt prostituata, (nu) mi-e jena, dar asta sunt"...
Nu-mi plac oamenii care ascund -dupa deget- ce sunt ei cu-adevarat... oameni pe care ii cunosti de luni sau ani de zile, pe care ii chemi la tine in casa si-i servesti cu ce ai mai bun, (pe care-i ajuti, sau care te ajuta, oameni pe care ii consideri apropiati sau prieteni), dar care n-au curajul sa spuna: "sunt milionar, dar fac pe saracul, sa adun mai mult", "sunt prostituata, (nu) mi-e jena, dar asta sunt"...
Labels:
adevarul,
alimentatie sanatoasa,
Vorbe de duh
duminică, 9 ianuarie 2011
Lucruri ce te-ar putea ajuta dupa ce ai nascut
- din miile de sfaturi ce le primiti, faceti numai ceea ce va sta in putinta. Nu toate sfaturile sunt utile, iar instinctul de mama nu da gres.
- alegeti top-uri cu deschizatura in fata, care va permit sa alaptati usor (in caz ca vreti si puteti sa alaptati). Astea-s practice peste tot, nu numai cand sunteti acasa
- tot in caz ca alaptati, exista "tampoane" speciale de pus in sutien, in caz ca laptele incepe sa curga. Aceste tampoane se gasesc in comert in varianta de unica folosinta, dar si in varianta reutilizabila (din bumbac sau molton- se spala foarte usor).
- bateti la usile moaselor si ale medicilor ginecologi, momiti, mituiti, faceti cadouri, cautati clipuri didactice pe youtube pana va arata si pricepeti CUM SE ALAPTEAZA. Si cum se alapteaza noaptea, cand sunteti pe jumate adormite. (Pe langa ca e sanatos, atat pentru mama cat si pentru bebe, chestia asta e mult mai comoda decat laptele praf, pentru ca nu trebuie pregatit si e intotdeauna cald si la indemana)
- nu incercati sa fiti politicoase cand nu trebuie; cand sunteti la capatul puterilor, SPUNETI clar ca aveti nevoie de somn si liniste, ca sa nu va bata la usa sute de cunoscuti si prieteni...
- dormiti cand doarme bebe. Altfel cadeti de pe picioare
- (pentru cele care au nascut normal) durerile de sezut (asemanatoare -sau asociate- cu senzatie groaznica de constipatie) se amelioreaza cu simple bai locale
- daca sunteti constipate: prune uscate, salata, fructe ne tratate termic, iaurt natur in care amestecati o lingurita de tarate, samburi de bostan, mancaruri cu maioneza
- lasati copilul din cand in cand in funduletul gol, sau folositi (chiar daca numai din cand in cand) traditionalele scutece de bumbac in locul celor impermeabile (pampers). (De asemenea, cand folositi pampers, nu puneti tone de crema pe fundulet, ci un strat subtire). Pielea TREBUIE SA RESPIRE
- servetelele umede pentru bebelusi sunt foarte bune inclusiv la scos pete de tot felul pe care bebe vi le face pe haine (lapte, gris, budinca, piure de fructe... caca). Important e sa actionati atata vreme cat pata e proaspata
- alegeti top-uri cu deschizatura in fata, care va permit sa alaptati usor (in caz ca vreti si puteti sa alaptati). Astea-s practice peste tot, nu numai cand sunteti acasa
- tot in caz ca alaptati, exista "tampoane" speciale de pus in sutien, in caz ca laptele incepe sa curga. Aceste tampoane se gasesc in comert in varianta de unica folosinta, dar si in varianta reutilizabila (din bumbac sau molton- se spala foarte usor).
- bateti la usile moaselor si ale medicilor ginecologi, momiti, mituiti, faceti cadouri, cautati clipuri didactice pe youtube pana va arata si pricepeti CUM SE ALAPTEAZA. Si cum se alapteaza noaptea, cand sunteti pe jumate adormite. (Pe langa ca e sanatos, atat pentru mama cat si pentru bebe, chestia asta e mult mai comoda decat laptele praf, pentru ca nu trebuie pregatit si e intotdeauna cald si la indemana)
- nu incercati sa fiti politicoase cand nu trebuie; cand sunteti la capatul puterilor, SPUNETI clar ca aveti nevoie de somn si liniste, ca sa nu va bata la usa sute de cunoscuti si prieteni...
- dormiti cand doarme bebe. Altfel cadeti de pe picioare
- (pentru cele care au nascut normal) durerile de sezut (asemanatoare -sau asociate- cu senzatie groaznica de constipatie) se amelioreaza cu simple bai locale
- daca sunteti constipate: prune uscate, salata, fructe ne tratate termic, iaurt natur in care amestecati o lingurita de tarate, samburi de bostan, mancaruri cu maioneza
- lasati copilul din cand in cand in funduletul gol, sau folositi (chiar daca numai din cand in cand) traditionalele scutece de bumbac in locul celor impermeabile (pampers). (De asemenea, cand folositi pampers, nu puneti tone de crema pe fundulet, ci un strat subtire). Pielea TREBUIE SA RESPIRE
- servetelele umede pentru bebelusi sunt foarte bune inclusiv la scos pete de tot felul pe care bebe vi le face pe haine (lapte, gris, budinca, piure de fructe... caca). Important e sa actionati atata vreme cat pata e proaspata
miercuri, 5 ianuarie 2011
Matematici superioare
Se da urmatoarea problema (metoda de rezolvare recomandata este sistemul de n ecuatii...):
Fie A, un domn necasatorit, dar care locuieste impreuna cu partenera lui de viata Z de vreo cativa ani, si impreuna cu care au o fetita. Domnul A are in jur de 35 de ani, conduce doua sau trei afaceri prospere, este extrem de ingrijit cu felul in care arata si... isi schimba numarul de telefon foarte des.
Fie B o domnisoara ce cauta disperat un suport economic si social, sub forma unui sot/partener de viata care este in stare sa-i plateasca facturile si "micile" cheltuieli ale vietii de zi cu zi. Care in incercarea asta obositoare de a gasi pe cineva, a reusit sa faca cunostinta, in pat, cu cel putin 100-150 de indivizi si cunoaste toate barurile urbei pe derost.
Domnul A se culca cu domnisoara B nu prea des, dar de cate ori nu gaseste ceva mai bun.
Fie C o alta domnisoara, care are un copil cu un nene de-odata cu bunicu-sau (despre care a crezut initial ca ar avea bani destui ca sa-i ofere un viitor bun...). Care "ar vrea neaparat" sa-si faca o familie, evident nu cu tatal copilului. Si cum domnul A are situatie financiara buna, de ce n-ar face un copil chiar cu el? Ea cunoaste cam un sfert din aventurile domnului A, insa... viitorul trebuie asigurat, nu? Zis si facut.
Fie D o femeie uratica (casatorita, cu copil, detalii fara importanta, desigur) cu care domnul A obisnuia sa se culce in mod regulat acum vreo 2 ani, cand inca nu apucase sa cunoasca bine piata locala, ca abea aterizase in oras. Doamna D este fosta prietena a domnisoarei C, deoarcece domnul A "a parasit-o" pentru aceasta din urma...
(Domnul A incearca si uneori chiar reuseste sa "acopere" toate aceste povesti -si inca multe alte- in cercul lui de cunoscuti. Are o singura relatie despre care toata lumea stie (inafara de partenera lui de viata, care, evident, nu stie sau nu vrea sa stie nici o iota din aceste povesti) si anume cu doamna E, care de curand i-a nascut un bebe mic si dulce. Si pe care a reusit sa o fugare din oras, "ca sa creasca copilul intr-un mediu nepoluat"...)
Sa se demonstreze ca:
- domnisoara B o sa caute ceva anisori, dar intr-un final o sa chiar gaseasca un nene careo iubeste, ii cumpara un telefon mai citav si-i plateste facturile
- domnisoara C o sa chiar reuseasca sa ramana gravida ("mi-a promis ca o sa ne mutam impreuna si o sa fim o familie fericita"). Dar domnul A n-o sa vrea nici in ruptul capului sa... stie de povestea cu sarcina... asa ca n-o sa mai raspunda la telefon domnisoarei C. Disperata, femeia o sa caute sfat, dar toata lumea ii va inchide usa in nas. "In definitiv, draga mea, cand te-ai hotarat sa sari cu el in pat, nu ne-ai cerut noua parerea... acum descurca-te".
- doamna D,ranita din dragoste, o sa gaseasca alinare in bratele altora, evident nu ale sotului.
- doamna E ramane luni de zile in asteptarea domnului A care esteocupat cu alte doamne "deocamdata in diaspora cu niste afaceri". Iar pruncul creste intre timp "mare si dastept ca tati"
- domnisoara Z, partenera de viata "cea mai oficiala" a domnului A, ii propune acestuia sa oficializeze relatia printr-o casatorie. "Suntem de 5 ani impreuna, ar fi timpul, nu?"
(Remarca profei de mate: daca numarul de ecuatii este mai mic decat cel al necunoscutelor, incercati metoda reducerii la absurd)
Un an bun s-aveti!
PS: nici macar o virgula in povestea asta n-a fost inventata, totul e 100% real!
Fie A, un domn necasatorit, dar care locuieste impreuna cu partenera lui de viata Z de vreo cativa ani, si impreuna cu care au o fetita. Domnul A are in jur de 35 de ani, conduce doua sau trei afaceri prospere, este extrem de ingrijit cu felul in care arata si... isi schimba numarul de telefon foarte des.
Fie B o domnisoara ce cauta disperat un suport economic si social, sub forma unui sot/partener de viata care este in stare sa-i plateasca facturile si "micile" cheltuieli ale vietii de zi cu zi. Care in incercarea asta obositoare de a gasi pe cineva, a reusit sa faca cunostinta, in pat, cu cel putin 100-150 de indivizi si cunoaste toate barurile urbei pe derost.
Domnul A se culca cu domnisoara B nu prea des, dar de cate ori nu gaseste ceva mai bun.
Fie C o alta domnisoara, care are un copil cu un nene de-odata cu bunicu-sau (despre care a crezut initial ca ar avea bani destui ca sa-i ofere un viitor bun...). Care "ar vrea neaparat" sa-si faca o familie, evident nu cu tatal copilului. Si cum domnul A are situatie financiara buna, de ce n-ar face un copil chiar cu el? Ea cunoaste cam un sfert din aventurile domnului A, insa... viitorul trebuie asigurat, nu? Zis si facut.
Fie D o femeie uratica (casatorita, cu copil, detalii fara importanta, desigur) cu care domnul A obisnuia sa se culce in mod regulat acum vreo 2 ani, cand inca nu apucase sa cunoasca bine piata locala, ca abea aterizase in oras. Doamna D este fosta prietena a domnisoarei C, deoarcece domnul A "a parasit-o" pentru aceasta din urma...
(Domnul A incearca si uneori chiar reuseste sa "acopere" toate aceste povesti -si inca multe alte- in cercul lui de cunoscuti. Are o singura relatie despre care toata lumea stie (inafara de partenera lui de viata, care, evident, nu stie sau nu vrea sa stie nici o iota din aceste povesti) si anume cu doamna E, care de curand i-a nascut un bebe mic si dulce. Si pe care a reusit sa o fugare din oras, "ca sa creasca copilul intr-un mediu nepoluat"...)
Sa se demonstreze ca:
- domnisoara B o sa caute ceva anisori, dar intr-un final o sa chiar gaseasca un nene care
- domnisoara C o sa chiar reuseasca sa ramana gravida ("mi-a promis ca o sa ne mutam impreuna si o sa fim o familie fericita"). Dar domnul A n-o sa vrea nici in ruptul capului sa... stie de povestea cu sarcina... asa ca n-o sa mai raspunda la telefon domnisoarei C. Disperata, femeia o sa caute sfat, dar toata lumea ii va inchide usa in nas. "In definitiv, draga mea, cand te-ai hotarat sa sari cu el in pat, nu ne-ai cerut noua parerea... acum descurca-te".
- doamna D,
- doamna E ramane luni de zile in asteptarea domnului A care este
- domnisoara Z, partenera de viata "cea mai oficiala" a domnului A, ii propune acestuia sa oficializeze relatia printr-o casatorie. "Suntem de 5 ani impreuna, ar fi timpul, nu?"
(Remarca profei de mate: daca numarul de ecuatii este mai mic decat cel al necunoscutelor, incercati metoda reducerii la absurd)
Un an bun s-aveti!
PS: nici macar o virgula in povestea asta n-a fost inventata, totul e 100% real!
marți, 4 ianuarie 2011
S-ar putea sa-ti ajute in timpul sarcinii
- macar un control la dentist. Mai ales in cazul cand gingiile sangereaza exagerat, o curatare profesionala de tartru imbunatateste foarte mult situatia. (Dupa nastere o sa va gasiti mai greu timp sa ajungeti la medic, asa ca nu strica...)
- incaltari fara toc, mai ales daca picioarele retin apa. Apropos apa retinuta in corp, exista cateva lucruri care ajuta: castravetii, ananasul, orezul (daca se poate cel brun, nu cel alb), balacitul in apa (la piscina, cam 27°), faina integrala in loc de cea alba. Mancati zahar si sare pe cat de putin posibil.
- haine ce pot fi folosite si in timpul alaptarii (evitati top-urile intr-o singura culoare si cele pe care se vad petele de apa, cautati lucruri care nu se pateaza sau se sifoneaza repede, bluzele si top-urile sa poata fi deschise la piept- cu nasturi de ex.)
- mersul pe jos + urcatul scarilor, mai ales in ultimele 6 sapt. de sarcina, asta in caz ca vreti sa nasteti pe cale naturala
- magneziu in caz de dureri insuportabile de toate felurile (muschi, oase... intrebati medicul, of course!)
- prune uscate in caz de constipatie
- rabdare, rabdare, rabdare
- incaltari fara toc, mai ales daca picioarele retin apa. Apropos apa retinuta in corp, exista cateva lucruri care ajuta: castravetii, ananasul, orezul (daca se poate cel brun, nu cel alb), balacitul in apa (la piscina, cam 27°), faina integrala in loc de cea alba. Mancati zahar si sare pe cat de putin posibil.
- haine ce pot fi folosite si in timpul alaptarii (evitati top-urile intr-o singura culoare si cele pe care se vad petele de apa, cautati lucruri care nu se pateaza sau se sifoneaza repede, bluzele si top-urile sa poata fi deschise la piept- cu nasturi de ex.)
- mersul pe jos + urcatul scarilor, mai ales in ultimele 6 sapt. de sarcina, asta in caz ca vreti sa nasteti pe cale naturala
- magneziu in caz de dureri insuportabile de toate felurile (muschi, oase... intrebati medicul, of course!)
- prune uscate in caz de constipatie
- rabdare, rabdare, rabdare
Labels:
alimentatie sanatoasa,
familie,
femeie,
mama
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
De-abia plecaseşi, Arghezi
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)