Cine...

Membarana.
Subtire, atenta, permeabila.
In stanga bate vantul, in dreapta scade presiunea...
Ma deformez -cand putin, cand mult-
ca sa mentin, sa multumesc, sa permit.

Carti aruncate

Am vazut pe strada carti aruncate. De fapt erau intr-un carton deschis... pe marginea trotuarului. De-acolo, tacute si ingalbenite, asteptau sa fie luate in mana, duse la un nou "acasa". Nu costau nimic... Pentru cel care, odata, demult, au fost izvor de liniste, de cunoastere, de adevar, nu mai insemnau nimic...

Le-as fi luat pe toate. Sa le duc acasa si sa le pun pe raft, langa alte zeci si sute... Sa nu le mai bata vantul, sa mai rau, sa nu ajunga in tona de gunoi... Aveam un copil de mana (infometat) si altul in carucior (plangand), asa ca am frunzarit rapid vreo 20 de volume. Din care am ales mai bine de jumatate...

Unele par mediocre, la o analiza mai atenta... asa ca pe ele le-am dus la anticariat. Restul... inca nu le-am citit pe toate. Stau cuminti in raft...

Bebe, daca mami moare, arunca totul, dar cartile lasa-le sa mai traiasca in raft... Ele au facut-o pe mami sa fie cine... a fost odata...

Azi

Azi am condus prima data singura (dupa ce de vreo sapt. conduc zilnic cu Moses ca sa ma obisnuiesc)... Un fenomen, o revelatie, o noua dimensiune a libertatii. Inca nu sunt profesionista, dar deja imi face placere. Singurul lucru care ma doare e ca nu ma incumet la viteze prea mari, iar prin asta incurc uneori co-utilizatorii drumurilor :) Trebe musai sa-mi iau un semn de incepator si sa-l lipesc in spate...

Ziceam ca nu ma incumet usor la viteze mari (nu merg pe autostrada, numai pe drumuri intre satute... ok, banuiesc ca in 2 sapt circul la viteza adecvata). Nu numai la condus, dar mai ales in viata de zi cu zi, caut si muncesc pentru stabilitate, nu pentru adrenalina... Cred ca asta mi-a fost drumul in viata dintotdeauna: daca mi se inchide orizontul mult prea repede,  e semn s-o iau mai incet.

Ma intreb insa, cum de electronii, cu miscarea lor ne-imaginat-de-rapida reusesc sa vibreze/roteasca/etc. la infinit fara creeze haos, ba mai mult, sa mentina lumea in care ne invartim in aceasta forma/armonie...  Sau poate ei n-au orizont?

Electrons occupy a space around the atom at very precise distances from their nucleuses. They move around in this space so fast that it looks like a shell or a shape. the more electrons around a nucleus, the more complex this shape if you will.(http://wiki.answers.com/Q/Why_electrons_revolving_in_their_orbits_don%27t_fall_in_nucleus)