miercuri, 29 februarie 2012

E ziua mamei mele

Sa stiti ca verbul a se naste n-are nici o noima. Nu ne nastem, suntem nascuti...

Maica-mea a nascut acum exact treizeci-si-unu de ani a sasea oara.  Avea pe atunci 34 de ani si parul pe jumatate carunt.

La multi ani, mama. Tu esti cea care trebuie felicitata azi!

Prostirea intenţionată a Americii

Poate ca nu e in totalitate adevarat (eu nu cred, de ex., ca in ziua de azi se invata in scoala mai putin decat pe vremuri; daca ar fi asa, am fi fost ramas la motorul cu aburi, nu?), dar si daca numai 10% ar fi asa, "traiasca mama manipularii"!

http://www.youtube.com/watch?v=hvGEfEG0H7c&feature=share

Imnu' Facebook RM

http://www.youtube.com/watch?NR=1&feature=endscreen&v=uGamEOaAXTU

luni, 27 februarie 2012

joi, 23 februarie 2012

Edenul de-o clipă: GÂNDURI 4

Edenul de-o clipă: GÂNDURI 4: După comportamentul de astăzi al aleşilor şi numiţilor acestora, al vechilor funcţionari cu contracte beton şi obiceiuri sfinte , care-ş...

duminică, 19 februarie 2012

Chinesiches Sprichwort

"Die Arbeit läuft dir nicht davon, wenn du deinem Kind den Regenbogen zeigst. Aber der Regenbogen wartet nicht, bis du mit der Arbeit fertig bist. .... "

miercuri, 15 februarie 2012

Bancuri de la Dani

Dupa ce am ras de-am rupt podeaua... le pun aci sa radeti si voi:



Incendiu mare la un spital. Ca de obicei, sosesc operativ SMURD-ul și pompierii. Acționează organizat, se luptă cu flăcările, dar îşi fac treaba profesionist, sting incendiul și intervin pentru salvarea persoanelor aflate în pericol.
La urmă, șeful formației raportează managerului de spital:
- Dle Doctor, operaţiunea a fost încheiată cu succes, au fost salvaţi aproape toţi, doar la subsol, din cele trei persoane inconștiente găsite acolo, doar două am reuşit să le resuscităm, una... din păcate, a murit. Ne pare rău..
Doctorul:
- Bai, sunteti nebuni? La subsol se află morga..!






 

 Ghita de la Cluj , isi suna colega Ildiko, de la Miercurea Ciuc :
- Servus Ildiko, cum este la voi, frig ?       
- Nu , este bine, sunt minus 20 grade  !

- Cum asa, ca eu am auzit ca sunt minus 40 grade ?!

- Poate afara !

marți, 14 februarie 2012

Groaza in fata matematicii, partea a II-a

Va povesteam intr-un articol trecut despre o carte menita celor care vor sa nu mai incurce copiii la priceputul matematicii... Recunosc ca nu ma asteptam sa gasesc o reteta general valabila (adica hocus-pocus, gata, i-am scos copilului din cap nesiguranta, stie dintr-o data sa calculeze fara greseala, intelege tot, etc). Dar nici nu ma asteptam sa ajung si mai socata decat eram inainte.

OK, sunt socata. De data asta insa, pozitiv: cartea arata exact CARE greseli le facem in viata de zi cu zi cand incercam sa explicam copiilor matematica (dar si stiintele exacte, gramatica, si toate celelalte materii care se bazeaza pe anumite "reguli de joc") si cum putem sa le evitam. N-am sa fac un rezumat al cartii, pentru ca risc sa-i stric imaginea si sa-i distorsionez importanta. Eu zic numai ca se merita citita in intregime. Si am sa mai adaug inca un citat:

Am intrebat o data copiii unei clase de a 4-a, cam cat cred ei ca e de inalta invatatoarea lor. Raspunsurile au variat intre 40cm pana 4.63m. Ce stiau insa copiii astia intr-o clipita, este transformarea din km in m, sau din m in cm. Da' ce ne ajuta noua daca stapanim cu maiestrie transformarile, cand ne lipseste legatura la realitate si nu putem nici macar aprecia ordinul de marime in granitele cariua (ar trebui sa) ramanem in timpul calculelor? 
                            (Kinder & Mathematik, Hartmut Spiegel und Christoph Selter)

sâmbătă, 11 februarie 2012

Nu-l mai bate, ca te pleznesc

Faceti si voi adesea ca mine? Dupa care, chiar va tineti de cuvant si chiar plezniti? Si va mirati si voi, ca si mine, ca treaba nu tine? Adica, cu cat mai mult pleznesti, cu atat rezolvi mai putin, pe termen lung? (ok, pe termen scurt ai 2.5 secunde de... liniste)

Nu poti invata pe nimeni nici ceea ce vrei, nici ceea ce stii, ci numai ceea ce esti.

miercuri, 8 februarie 2012

Eu sunt normalitatea

Si numai cei care fac ca mine sunt normali.


Aia mai darnici decat mine sunt fraieri/usor de manipulat. Cei care sunt mai putin darnici decat mine sunt niste zgarcomani. Eu insa, sunt exact la mijloc, exact acolo unde e bine sa fii, unde e normal sa fii. Eu sunt normalitatea.


Cei cu mai putina scoala decat mine sunt niste analfabeti, iar cei care au invatat mai mult decat mine sunt niste cretini cu capul in carti ziua-noaptea, care nu mai au altfel de viata decat invatatul. Toti care au note mai bune ca mine sunt niste tocilari. Iar aia care au note mai slabe, niste lichele. Eu nu, eu am gasit calea de mijloc optima. Eu sunt normalitatea.

Ma rog. Uneori. Aia care se roaga mai des decat mine sunt niste cretini fundamentalisti. Aia care se roaga mai putin decat subsamnata sunt niste ignoranti. Si au sa fie astrasnic pedepsiti pentru asta. In curand. Sau in iad. Eu nu. Eu am ales religia corecta, drumul ingust, dar calea sigura catre cer. Eu nu fac compromisuri. Asa e normal.

Sunt atat de bine infipta cu picioarele in normalitatea asta, incat "imi bag picioarele" in parerea, viziunea, asteptarile altora. Zic adevarul in fata, mai ales cand deranjeaza. Le amintesc tuturor, de zeci de ori, faptul ca io am avut dreptate in situatia x, y, z. (Ok, uneori mai au si altii dreptate, da' e mai mult din intamplare.)


Ajut, caut, ma informez pentru altii, in mod voluntar. Uneori nu mi se cere, dar fac asta pentru ca asa e normal, nu? Sa ajuti... Si cand ajut, uneori trebuie sa pun punctul pe i. (Alteori pe j, depinde de situatie). Ei, dureroasa treaba, pentru ca unii nu suporta adevarul verde in fata, indruga ceva vorbe si... imi inchid telefonul in nas. Pe veci. Asa se face ca io nu mai am prieteni. Dar n-am ce face, asta mi-e soarta. Adevarul umbla cu capul spart. Da' nu-i nimic, io nu-s suparata, normalitatea incepe cu mine.

marți, 7 februarie 2012

Let's make money

Multi multi ani la rand am crescut cu gandul ca asa e lumea, exista saraci si bogati. Adica ne-am nascut cu astfel de soarta: unii mor de plictiseala, altii de stress, unii de supraponderabilitate, diabet&colesterol marit, iar altii mor de holera, diaree boli ale mizeriei.  Adica e treaba de noroc sa te fii nascut unde te-ai nascut: in patul unui rege, intr-o casa incalzita sau langa o mocirla cu mii de muste... Ma uitam la poze cu copii ai lumii a treia, saracii, uite ce viata duc, ce ghinion sa te nasti intr-o tara ca aia!

Si am crezut ca e de datoria noastra, a astora care ne batem capul cu... cura de slabire si sala de fitness, sa dam din preaplinul nostru celor care au mai putin. (Asta mi se trage de la mama, care ar avea grija de oricine...) Ceea ce n-am stiut si am aflat mult mai tarziu, este ca felul nostru consumist de a fi plus nesatul unora cu conturile pline este de fapt CAUZA acestei mizerii materiale in care milioane de oameni traiesc. Asta e adevarata sursa a saraciei, nu soarta, nu "pe saraci pururea ii veti avea cu voi".

We feed the world este primul documentar al lui Erwin Wagenhofer pe care l-am vazut. Un film despre saracie si cresterea ei continua si organizata ca rezultat al tendintei generale in alimentatie/agricultura/ economie.

Let's make money vorbeste despre bani. La propriu. Acelasi Wagenhofer, de data asta cu alte dezvaluiri. Am gasit filmul pe youtube, din pacate numai in germana cu titrare in spaniola. Poate va place si voua.

luni, 6 februarie 2012

Diferenta dintre plus si minus

Am zis de multe ori ca mi-e groaza de mate. Mi se intampla de multe ori (mai ales in liceu) sa zic plus si sa scriu minus, sa zic sapte si sa scriu trei. Ciudat, pentru ca diferenta dintre plus si minus e... vitala, nu-i asa? Bine, am putea zice, poetic vorbind, ca nu e vorba decat de o diferenta de nuanta. Adica la +30°C stai lejer la soare, iar la -30... ai vrea soare si n-ai de unde... Adica ori plus, ori minus, tot de soare e vorba.

Sa stiti ca pana si in Germania ingheata tevile de apa, canal&Co hihhihih. Si asta mai ales daca esti destul de idiot si nu le izolezi INAINTE sa vina cele minus 25 de grade, intr-o noapte, pe furis. (Pe furis pe naiba, se anunta minusuri MARI de cateva saptamani incoace, da' unii stiu mai bine decat meteorologii ca "n-o sa fie chiar asa de grav").

Acum stiu de ce bunicii mele nu-i ingheta niciodata apa in aceste minunate piese de metal: pentru ca nu le avea! Ma gandesc ca iarna viitoare sa renunt si eu la ele, daca nu sunt in stare sa le izolez la timp. Pana una alta astept sa se deschida magazinele sa cumpar apa... Si sa se faca ziua sa-mi sun vecinii. Poate exista careva mai destept si inca mai are apa potabila. Si poate ma lasa sa fac un dus. hihhiihih