luni, 31 decembrie 2012

La capat de... critici

E ora 22 a ultimei zile din an. In loc sa pip o tigara, sa-mi bat copiii sau sa ma uit la televizor, m-am gandit sa scriu tuturor carora le datorez un "multumesc". Am o familie imensa, un grup de prieteni interminabil. Asa ca n-am sa pomenesc nume, ca popa la pomelnic, da' am sa fac cateva categorii, in care, inculpatii sper sa se regaseasca.

In primul rand, mii de multumiri celor care habar n-au cum se scrie "proprietar" (de casa, ruina,pod, mansarda, gradina, pasune, loc de veci, etc) daramite sa stie ce e aia, dar imi dau sfaturi intepate/ considera sa imi dea un impuls de gen "ce pixu' meu de gradina ii asta?" "cand o sa gatati si voi cu santieru'", "de ce nu ti-ai luat (inca) un credit de la banca", etc. etc.

In al doilea, multumesc celor care imi spun ca-s groaznic de risipitoare (cuuuuum, de cate ori te duci la cumparaturi iti cumperi alte plase? Vaaaai, da' nu te gandesti la saraca planeta... Hmmm, dragilor, ultimele plase ce le-am avut in casa vi le-am dat VOUA. Cu mere, marmelada sau dracu stie ce cadouri am invenatat pentru voi. Sincer, nush cum v-a crescut pe voi mamica voastra, da' mama nu mi-a zis sa cer inapoi ambalajele. Nici macar de dragul planetei.) Si celor care imi insiruie liste cu leacuri babesti pentru boli pe care N-AM de gand sa le "prind" vreodata (gen cancer de  prostata?!) da' e bine sa stiu leacurile pe derost, just in case. Se mai razgandeste omu', nu?

Multumesc tuturor care, in viata lor n-au tinut un copil in brate, dar imi critica felul de a fi mama. Fara perdea, pe fata. Ca mi-s copiii obraznici, ca daca-i las asa mi se suie in cap de tot la anu' si-am sa vad io. De ce nu-i certi? Nu vezi ca asta mare il pocneste intr-una pe asta micu'? Nu iei nici un fel de masura? Vaaaaai, daca era al meu....  Le multumesc pentru ca ei nu vad ca alea 30 de minute in care copilul ar avea nevoie in sfarsit de o mama, mi le pun la dispozitie LOR, vizitatorilor, ca sa-i primesc si sa creez o atmosfera placuta in casa (daca io imi supraveghez/sfatuiesc/indrum/cert sau ma joc (cu) copiii 24 din 24 cand sunt acasa, chiar e musai sa continuu circul si cand am musafiri?). Unii sunt mai "politicosi", incep cu apropos-uri de genul "am vazut o emisiune la televizor in care un dresor de caini..."  No comment.

Premiul special merge tuturor care n-aveti o casnicie, nici barem o relatie subreda, dar imi dati de inteles cat de des se poate ca relatia cu sotul meu e o ruina, ca el ma inseala, de-abea asteapta sa fuga de tot din tara, ca n-o sa-mi mai vad copiii dupa un eventual divort. Hahahhahahaha, sunt bine crescuta,  ca de nu, v-as zice vreo doua inainte sa-mi intorc capul in partea celalta. Tot aici multumesc celor care, pe deasupra, fata de el sunt foarte prietenosi si mierosi... (Vaaai, Moses, da' ma poti duce pana acolo si acolo cu masina? Da, stiu ca aveti o familie fericita, Dumnezeu sa va tina asa cum sunteti...)


Multumesc in ultimul rand copiilor mei denaturati, degenerati, neascultatori, obraznici hiihiihhihiiihihih, ca se uita asa intrebator la mine cand zbier la ei. Ca am si io limitele mele (cam stramte, ce-i drept) si zbier din alte motive, nu (neaparat) ca m-ar fi suparat ei. Si le multumesc ca m-au lasat in liniste (relativ) in aceste 30 de minute in care am scris.


S-aveti parte de multumire. (Nu ca-mi pasa enorm de viata voastra) da' daca n-aveti, v-apucati sa-mi dati tot soiu' de sfaturi si la anu pe vremea asta iar ii musai sa va multumesc. Remember: whenever you feel like giving an advice, ESPECIALLY when nobody asked for, you just want to run away from your imbalanced life. Bite your tongue. It's better. I don't give a sheet on your advice!

Un comentariu: