Despre copiii abuzati sexual

Tema este expusa aici de specialisti, nu de stirile de la ora 5. Dati click pe titlu sau aici

Sa mai criticam o tura.

-Cati ani are baietelul dumneavoastra?
-Doi
-Vaaai, ce dezghetat e, merge deja la gradinita, nu?
-Inca nu, numai din Noiembrie. Fetita dumneavoastra cat timp are?
-Tot doi anisori. Merge deja la gradinita, n-am probleme cu ea. Numai cu fiul cel mare am probleme, stiti, el are deja 11 ani. Si nu ma mai asculta. Imi e foarte greu; eu imi cresc copiii singura ("alleinerziehende Mutter" trezeste foarte multa compasiune in randurile nemtilor si mamicile cu pricina au avantaje peste avantaje, incepand de la capitolul economic pana la cel social)... Eu una le iubesc pe femeile astea, mai ales pentru ca orice discutie incepe cu "stiti, eu imi cresc copiii singura" si cu asta si-a gasit scuza pentru toate "nenorocirile" despre care banguie...

Daca nu as fi cunoscut X femei pana acuma, care AU STIUT CLAR cu ce looser isi fac copiii... Eh, dar asta parca mai conteaza cand iei in calcul ca stai acasa ani de zile si statul/taticul plateste tot, pe cand altele -mai proaste decat tine, evident- se duc zilnic la munca? Copilul tau are asigurat locul la cresa/gradinita, in ciuda faptului ca TU NU MERGI LA LUCRU (deci ai putea sa-l lasi acasa cu tine). Acum musai sa ma contrazic: pentru bietul copil e foarte bine ca merge la gradinita, mai vede si el altceva decat coafura aia de mop decolorat a lui mami...

Nööö, tu n-o sa-l tii acasa, lasa alti parinti -care merg la muca si chiar au nevoie de locul respectiv- sa-si duca pruncii la crese private, daca nu mai sunt locuri prin cresele de stat. Ca doar ei muncesc si au bani de asa ceva, nu? Tu ai nevoie de "privat Sphäre" ca sa ma exprim asa cum ai auzit si tu la TV.

Revenind: il duci devreme la gradinita ca sa ai timp: sa dai o fuga la salonul de manichiura, sa mai stai pe net, la povesti la telefon cu alte mamici dezavantajate, sa-ti mai iei ceva tigari si sa vizionezi in liniste show-ul ala magnific in care femei inteligente ca tine isi pun rufele murdare in public... De-acolo ai invatat ce ea aia emancipare si "sa-ti iei timp pentru tine" Ah, era sa uiti: il duci la gradinita si ca sa ai timp sa faci mancarea, adica sa amesteci prafurile alea din plic cu apa si sa le pui la fiert.

Sau sa scoti pizza aia ordinara din concelator si s-o pui in cuptor...

Haina face omul, ambalajul face ciocolata

Ati gustat ciocolata Lindt? Nu? N-ati pierdut mare lucru.

Eh, unii ar zice ca are gust deosebit. Eu una n-am avut "curiozitatea" sa dau bani pe asa ceva, pentru ca nu imi sta in obicei sa dau 3-4 euro pe-o ciocolata, fie ea cat de fina... OK, cumpar asa ceva cand fac cadou de craciun sefilor de la serviciu. Si-atat.

De curand, o fosta colega de facultate, lucreaza la una din fabricile Lindt din Elvetia si ne mai aduce din cand in cand praline sau ciocolata. Asa am ajuns sa o gust, dar nu vad nici o diferenta intre ea si o ciocolata de rand, luata din acelasi supermarket, doar aflata cu doua rafturi mai jos... Sincer, inafara de faptul ca are alte combinatii de umplutura si alt ambalaj decat ciocolata obisnuita, nu vad nici o diferenta. Si daca vorbesc de variatiuni de umplutura, RITTER SPORT de ex. are atatea variatiuni, ca n-apuci sa le gusti pe toate intr-o singura zi. Si asta la o treime din pret, daca nu si mai ieftin...

Si cum de vand totusi oamenii astia binisor? Adica ce-i fac ciocolatii respective, ca ea sa indemne oamenii sa puna mana sa o cumpere?
Din pretul de fabricatie al ciocolatii LINDT , 40% il reprezinta costul ambalajului. Asta am aflat de la aceeasi fosta colega.

Eheeeei, copiii mosului, de-acum sa ma tin eu in shopping-therapy sa-mi mai schimb outfit-urile. Da, ceva de 4 ori mai scumpe, evident. Nu mai vreau sa fiu o ciocolata obisnuita, da? Vreau mai mult respect, ajunge un ambalaj mai scump, nu?

Stomacu' si creieru'...

Ca multe alte femei care ajung la varsta pensiei (30 de ani) si se plictisesc (job fulltime+familie+barza programata sa vina+++...), am inceput sa fac si eu scoala de soferi...

Bai tata, nush' oi fi eu antitalent desavarsit 'au ba. Da' unii fac scoala de soferi (din placere) altii, vorba lui sor'mea, fac facultatea de soferi (adica o gata pana la urma, da' cu greu) sau chiar doctoratul de soferi (cei care vomita cand merg la condus)... Äh, cam din ultima categorie fac si eu parte, asa ca nici n-am stat sa numar cate ore de conducere am facut pana acum. Ca sa nu mi se faca si mai tare rau. Si sa nu revad cu ochii mintii -de un milion de ori- chestii minunate pe care mi le-as fi cumparat cu banii respectivi (genti, hainute, papucei -marimea 42 evident- cosometice... coafor...) daca nu incepeam scoala asta, bat-o cucu'.

Mda, nu prea ai motive sa vomiti, la scoala de soferi, nu-i asa? Nö, nici neurodermita, nici diaree, nici nesomn, nici putere de concentratie si rabdare ZERO dupa orele de condus...
In fond, TU esti aia care a vrut, nu te-a pus nici tata nici partidu'. Tu cu manutele tale ai semnat hartiile si ti-ai tot facut calcule ce job mai bun si mai lat decat cel actual ai avea DACA ai avea si carnet...

Cum e aia sa fii penibil si scarbos in acelasi timp.

Ma-ntorceam de la serviciu si stateam cuminte pe banca, asteptand sa vina "cursa" (asa numea buna autobuzul). Si cum minutele alea uneori par nesfarsite, obisnuiesc sa-mi casc ochii la oamenii din jur: cu ce se mai imbraca, ce frizuri se mai poarta, ce accesorii, ce atitudini... Arareori gasesc pe cate cineva care vrajeste atat de tare, ca nu-mi mai pot lua ochii de la el/ea. (Si e bine ca asta se intampla arareori, pentru ca raman asa cu ochii pironiti intr-o pozitie penibila de tot: "ce te holbezi asa, femeie, n-ai mai vazut oameni?").

Imi pare bine sa vad, ca in ciuda unor obiceiuri vestimentare impuse de traditie/religie samd. (batic, haine lungi) si in ciuda bugetului limitat al multora dintre ele, exista totusi femei care reusesc sa fie deosebit de elegante... In plus de asta, combinatii cromatice indraznete (jacheta de catifea verde inchis si geanta cu imprimeuri florale roz si torti aurii), purtate de cate o chinezoaica mica-mica de tot, sau combinatii sport-elegant-casual ale nemtoaicelor imi readuc aminte ca in frumusete si eleganta nu exista limite...

Ma reintorc la povestea dinainte: stateam sa astept autobuzul si vad la doi pasi de mine o tipa; n-as jura ca e chinezoaica, filipineza sau de alta natie, dar are ochii alungiti, par lung, negru (drept, fara bucle) si silueta mai mult decat zvelta. Imbracata in costum roz pal, papucei pe masura picioruselor (marime max. 36). (De femeile astea mi-i tare ciuda. Pai cum de ce? Pai de-aia ca io port 42. Daah, pe bune. Ce sa-i faci, as purta io si marimi mai feminine, da' n-am de-ales...). Si stand ea asa pe ganduri, incepe sa se scarpine in cap. Si nu asa finut si jumatate pe-ascuns: cotul ridicat sus in aer -tip baietas ieftin de Manastur vorbind la mobil- si scarpina si scarpina tata, de parca ar fi luat-o astia cu munca la norma... Ma uitam numai cu coada ochiului la ea, imi venea sa m-arunc pe jos de ras. Sau de plans?! Da' ce putea avea ea asa de important pe scalp, de nu mai astepta amanare pana acasa... aha, gata, am vazut: "averea" stransa sub unghii cu mult sarg era dusa la gura, mestecata si inghitita. Pofta buna!


PS: am auzit -din surse neoficiale- ca in China de ex., este EXTREM de nepoliticos sa faci zgomot cand sufli mucii in batista. Da' nu e deloc nepoliticos sa-ti tragi mucii, sau sa scuipi flegma pe strada. HEEEEEEEEEEEELP!

Un gand trist

Cand canta femeia asta, se face atat de cald in jur... Ascultati si voi asa ceva?
Tatiana Stepa... Nu fac parte din categoria femeilor amintite de ea aici, dar imi par tare cunoscute...

Nu sunt deloc trista, dar asta ma face din nou sa plang.

Strigati mai departe ca ne mergea mai bine in comunism. Ca bietii copii au murit oricum fara nici un rost...

Liceul meu, liceul nostru. Liceul lor

Ne-am readunat cu drag in 5 Sept. Am avut atatea emotii ca n-o sa iasa bine, ca in ultimele nopti dormeam numai cate 2-3 ceasuri... o sa vina lumea, o sa vina colegii, oare s-au schimbat mult...

Cam jumatate dintre cei care au vrut neaparat sa vina, si de care imi era atat de dor, n-au reusit. Ne-am adunat 8 sau 9 din 22 de fosti colegi, dirigintele, profesoara de mate si de biologie si profesorul de fizica... Inafara de 2-3 kilograme in plus si vocea gatuita de emotie, nu ne-am schimbat prea mult nici unii, nici altii... pe dinafara. Launtric vorbind, fiecare marcat in felul lui de cei 11 ani in care nu ne-am mai vazut. Fostii colegi povestesc cu drag de casatorii, bebelusi, cariera, munca, munca, munca... Fostii profesori, cu aceeasi ironie cu care ne-am obisnuit, ne povestesc despre "aventurile" de a fi dascal. Si daca ar povesti la modul serios, ne-ar apuca pe totii plansul... Din pacate nu pot adauga poze, ca din cele facute de noi au iesit toate in ceata/intunecate si arata atat de rau, de parca ar fi fost facute la o inmormantare...